Mănăstirea Pasărea, vatră de viețuire isihastă întemeiată de părinții viețuitori în Mănăstirea Cernica, a odrăslit peste veacuri chipuri luminoase de monahii care, prin viețuirea lor curată, s-au făcut stâlpi ai rugăciunii și mijlocitoare înaintea lui Dumnezeu. Între aceste flori duhovnicești ale obștii de la Pasărea, două se remarcă în chip deosebit, despărțite de aproape două veacuri, dar unite în aceeași dorință de viața virtuoasă: Sfânta Cuvioasă Filofteia, mama Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, trecută la cele veșnice în anul 1833, și Sfânta Cuvioasă Elisabeta, monahie care s-a nevoit ca pustnică în Munții Giumalău, din Bucovina, mutată la lăcașurile cerești în anul 2014, având vârsta de 44 de ani. Deși viețile celor două monahii s-au desfășurat în vremuri și împrejurări deosebite, una crescându-și copiii într-o casă boierească din București, în mahalaua Sfântului Visarion, cealaltă răbdând sărăcie lucie într-un sat bucovinean și apoi asprimea vieții pustnicești, în munți, amândouă au fost rânduite de pronia dumnezeiască să aibă metania lor și locul trecerii la Domnul în Mănăstirea Pasărea, desăvârșindu-se în ostenelile călugărești. Privind viețuirea lor în lumina celor trei mari daruri care le-au împodobit, lucrarea neîncetată a rugăciunii, iubirea smerită și darnică față de aproapele și harisma facerii de minuni, descoperim cu bucurie cum, în diferite moduri, Dumnezeu a lucrat în sufletele acestor maici, ajungând prin eforturile lor ascetice la măsura sfințeniei.
Bucuria întâlnirii şi a comuniunii multor tineri români de peste hotare - Programul de Tabere „ARC”
Cu bucurie, întâmpinăm aici, la Mănăstirea Caraiman, deschiderea celei de-a 16-a ediții a Programului de Tabere „ARC”, un eveniment devenit deja tradiție și reper pentru consolidarea identității culturale, spirituale și etnice a tinerilor români de peste hotare. Continuitatea acestui program reprezintă o dovadă vie a grijii pentru păstrarea legăturii cu valorile noastre identitare: limba, credința și tradiţiile spirituale şi culturale care ne definesc ca popor.
Biserica Ortodoxă Română este păstrătoare a credinţei sufletului românesc și martoră a istoriei neamului nostru. În viața societății românești, Biserica a avut și are un rol esențial în formarea caracterelor, în sprijinirea educației și în păstrarea identității româneşti, mai ales în rândul românilor aflați departe de țară. Prin credință, cult și cultură, Biserica oferă punți de legătură între generații și între românii de pretutindeni, susținându-i în păstrarea unității de credinţă, a culturii și a conștiinței apartenenței la același neam.
Este o binecuvântare ca, în cadrul acestor tabere, tinerii să poată descoperi frumusețea limbii române, valorile credinței ortodoxe și bogăția patrimoniului nostru spiritual și cultural. Valorile noastre identitare, cultivate prin educație, credință și apartenență etnică, sunt un fundament solid pe care se clădește devenirea noastră ca persoane, ca familii și ca popor. Cunoașterea și prețuirea acestora sporesc demnitatea și vocația noastră românească.
Patriarhia Română adresează mulțumiri tuturor instituțiilor și autorităților statului român care, cu responsabilitate și devotament, susțin organizarea și desfășurarea acestui program esențial pentru unitatea românilor de pretutindeni. Apreciem, în mod deosebit, contribuţia Departamentului pentru Românii de Pretutindeni și a celorlalte instituții implicate la această nobilă lucrare de suflet și de neam.
Ne rugăm lui Dumnezeu să binecuvânteze această nouă ediție de Tabere „ARC” și sperăm ca întâlnirea tinerilor români din diferite ţări să fie prilej de întărire a credinței, de comuniune frățească și de trăire a bucuriei de a fi români.
Cu aleasă prețuire și binecuvântare,
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Mesaj transmis cu prilejul deschiderii Programului de Tabere „ARC”, ediţia a 16-a, Mănăstirea Caraiman, judeţul Prahova, 3 iulie 2025.
.jpg)
