Cuvânt către pelerini

Iubiţi pelerini,

Prezenţa în aceste zile de săr­bătoare, la Bucureşti, a unor sfinte icoane şi moaş­te este o mare binecuvântare pentru noi toţi: ierarhi, cler, monahi şi monahii, credincioşi pelerini din România şi din străinătate.

Cu binecuvântarea lui Dum­nezeu, am primit aici, pe Co­lina Bucuriei, două icoane din Grecia, prin bunăvoinţa Înaltpreasfinţitului Părinte Di­o­ni­sie, Mitropolitul Corintului, şi anume icoana Sfinţilor Îm­pă­raţi Constantin şi Elena cu păr­ticele din Lemnul Sfintei Cruci şi din moaştele Sfintei Îm­pă­ră­tese Elena şi icoana făcătoare de minuni a Sfântului Con­stantin cel Mare, dar şi moaş­tele Sfântului Mare Mucenic Artemie, general al Sfântului Constantin cel Mare, aduse de la Mănăstirea Căldăruşani. Alături de ele sunt aşezate spre închinarea pelerinilor şi moaş­tele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bu­cu­reştilor, pentru a cărui săr­bă­toare au fost aduse sfintele icoane şi sfintele moaşte amin­tite aici.

Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena se bucură de o mare evlavie în Grecia şi România, dar şi în alte ţări. Sfinţii Îm­pă­raţi au fost consideraţi „întocmai cu Apostolii“ şi păstori într-un sens mai larg, ca ocrotitori şi apărători ai creştinilor, luptători pentru unitatea cre­dinţei ortodoxe şi pentru unitatea Bisericii lui Hristos. Ceea ce au făcut Sfinţii Împăraţi pentru Biserică îi îndreptăţeşte să primească titlul de „întocmai cu Apostolii“ sau „egali în cinstire cu Apostolii“, deoarece cuvântul „apostol“ înseamnă trimis sau misionar. Mai mult, Sfântul Împărat Constantin a avut o chemare directă de la Dumnezeu, Care i-a arătat în lumină pe cer semnul şi pu­terea Sfintei Cruci, ase­mă­nându-se cu Sfântul Apostol Pavel în ceea ce priveşte convertirea sa şi multa sa dragoste faţă de Biserica lui Hristos.

În iconografia ortodoxă, Sfin­ţii Împăraţi Constantin şi Elena au între ei aşezată Sfânta Cruce, deoarece Sfântul Constantin a descoperit Crucea pe cer în semn de lumină în anul 312, înaintea unei lupte împotriva lui Maxenţiu, iar Sfânta Elena a descoperit în pământul Ierusalimului, în anul 326, Crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos. Înţelegem, astfel, că Sfânta Cruce a lui Hristos leagă cerul şi pământul în iubirea nesfârşită şi nestrămutată a Preasfintei Treimi.

Înainte de Constantin cel Mare, împăraţii romani păgâni au dezlănţuit persecuţii cum­plite împotriva creştinilor timp de aproape 300 de ani. Sfântul Constantin este numit „cel în­tre împăraţi, Apostolul Dom­nului“, pentru că, luând „che­ma­re nu de la oameni, ci de la Dumnezeu“, a dat libertate Bisericii şi creştinilor prin decretul din anul 313, cunoscut îndeobşte sub numele de Edictul de la Milano.

Sfântul Constantin cel Mare rămâne în memoria vie a Bi­sericii şi ca apărător al cre­din­ţei ortodoxe. El a convocat Pri­mul Sinod Ecumenic, la Niceea, în anul 325, care a stabilit ade­vărul de credinţă cu privire la dumnezeirea lui Iisus Hristos.

Sfântul Împărat Constantin a dat dreptul episcopilor şi preoţilor în Biserică de a eli­be­ra pe sclavi, a dat legi în fa­voa­rea bolnavilor, văduvelor, orfanilor, săracilor, a incriminat adulterul, avortul, tortura. Toate acestea erau legi de apă­rare a demnităţii umane. Deci, la începutul secolului al IV-lea, Sfântul Constantin cel Mare a dat legi care au devenit apoi patrimoniu spiritual al întregii umanităţi.

Sfânta Împărăteasă Elena reprezintă un model de mamă creştină, care creşte copilul în credinţă şi îl sfătuieşte să facă binele mai ales când ocupă funcţii publice înalte. Din nefericire, astăzi, acest model matern se confruntă cu o e­du­caţie contrară creştinismului. De aceea, mamele trebuie să promoveze credinţa ortodoxă şi valorile creştine, asemenea mamei Sfântului Constantin cel Mare.

Sfântul Mare Mucenic Ar­te­mie, ale cărui moaşte se află acum pe Colina Bucuriei, a fost general şi prieten al Sfântului Împărat Constantin cel Mare, dar şi martor la toate marile înfăptuiri ale acestuia. Sfântul Artemie a văzut pe cer semnul Crucii în ajunul luptei de la Podul Vulturului (312) şi a însoţit-o pe Sfânta Elena în pelerinajul acesteia în Ţara Sfântă (326), fiind de faţă la aflarea Lemnului Sfintei Cruci. Apoi a fost numit guvernator al Egiptului (360), unde a luptat împotriva idolatriei. Sfântului Artemie i s-a tăiat capul în anul 362, pentru că a avut în­drăzneala să-l mustre pe îm­pă­ratul Iulian Apostatul, care se lepădase de Hristos.

Sfintele sale moaşte au fost cinstite pentru darul minunat al tămăduirii bolilor, îndeosebi a diferitelor forme de hernie şi varice. Astăzi, fragmente din moaştele sale se află la Mă­năs­ti­rea Kostamonitou, din Sfân­tul Munte Athos, dar şi în Ro­mânia, la Mănăstirea Căl­dă­ruşani.

Iubiţi pelerini,

Sfinţii Constantin şi Elena au fost trimişi de Dumnezeu să-i elibereze pe creştini de persecuţii, să apere unitatea şi în­vă­ţătura de credinţă a Bi­se­ri­cii, să construiască o mulţime de lăcaşuri de cult în diferite părţi ale imperiului şi să-i a­jute pe săraci, orfani, văduve, mai scurt spus, să facă roditoa­re Evanghelia lui Hristos în viaţa societăţii.

La fel, şi Sfântul Mare Mu­ce­nic Artemie, general şi prie­ten al Sfântului Împărat Con­stantin, nu a lăsat neroditoare credinţa în Hristos, ci a dat măr­turie vrednică de crezare în faţa împăratului Iulian A­pos­tatul. Iar pentru aceasta a fost pedepsit cu moarte prin decapitare.

Aceşti sfinţi au înţeles vre­melnica lor trecere prin aceas­tă lume drept un pelerinaj sau o călătorie spre Patria cerească netrecătoare, o luptă prin cre­dinţă pentru a câştiga cheia care le-a deschis porţile Îm­pă­ră­ţiei cerurilor.

În această lumină a vieţii creştine trăite ca un permanent pelerinaj, Sfinţii Împăraţi Con­stantin şi Elena, împreună cu Sfântul Artemie, sporesc în a­ceste zile bucuria tuturor pe­le­rinilor care cinstesc sfintele lor icoane şi moaşte, la săr­bă­toarea Sfântului Cuvios Di­mi­trie cel Nou, Ocrotitorul Bu­cu­reştilor.

În aceste zile de binecuvân­tare şi de bucurie pe care ni le oferă Hristos-Domnul prin sfinţii Săi, vă felicităm pe toţi pentru venirea dumneavoastră la Bucureşti şi ne rugăm Prea­mi­lostivului Dumnezeu să vă răsplătească evlavia şi oste­nea­la, râvna şi dărnicia, cu da­rurile Sale cele bogate şi netrecătoare, cu sănătate şi mântuire, cu pace şi bucurie, cu ajutor în familia şi în activitatea dumneavoastră, cu ani mulţi şi binecuvântaţi, pentru a spori în credinţă şi în iubire frăţească, în sfinţenie şi fapte bune, spre slava Preasfintei Treimi, spre bucuria sfinţilor şi spre do­bân­direa mântuirii. Amin.

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Cuvânt către pelerini al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, cu prilejul Sărbătorilor Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor (24-29 octombrie 2013).