Mănăstirea Pasărea, vatră de viețuire isihastă întemeiată de părinții viețuitori în Mănăstirea Cernica, a odrăslit peste veacuri chipuri luminoase de monahii care, prin viețuirea lor curată, s-au făcut stâlpi ai rugăciunii și mijlocitoare înaintea lui Dumnezeu. Între aceste flori duhovnicești ale obștii de la Pasărea, două se remarcă în chip deosebit, despărțite de aproape două veacuri, dar unite în aceeași dorință de viața virtuoasă: Sfânta Cuvioasă Filofteia, mama Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, trecută la cele veșnice în anul 1833, și Sfânta Cuvioasă Elisabeta, monahie care s-a nevoit ca pustnică în Munții Giumalău, din Bucovina, mutată la lăcașurile cerești în anul 2014, având vârsta de 44 de ani. Deși viețile celor două monahii s-au desfășurat în vremuri și împrejurări deosebite, una crescându-și copiii într-o casă boierească din București, în mahalaua Sfântului Visarion, cealaltă răbdând sărăcie lucie într-un sat bucovinean și apoi asprimea vieții pustnicești, în munți, amândouă au fost rânduite de pronia dumnezeiască să aibă metania lor și locul trecerii la Domnul în Mănăstirea Pasărea, desăvârșindu-se în ostenelile călugărești. Privind viețuirea lor în lumina celor trei mari daruri care le-au împodobit, lucrarea neîncetată a rugăciunii, iubirea smerită și darnică față de aproapele și harisma facerii de minuni, descoperim cu bucurie cum, în diferite moduri, Dumnezeu a lucrat în sufletele acestor maici, ajungând prin eforturile lor ascetice la măsura sfințeniei.
Să arătăm bucuria Învierii şi să ne rugăm pentru pace în lume!
Sărbătoarea Învierii Domnului Iisus Hristos sau Sfintele Paşti este cea mai mare sărbătoare a Bisericii, deoarece Învierea lui Hristos este începutul sau arvuna învierii tuturor oamenilor ca biruinţă definitivă a vieţii asupra morţii. De aceea, Crezul ortodox se încheie cu această mărturisire: „Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să vină”.
Învierea lui Hristos nu este revenirea la viaţa umană pământească, amestecată cu suferinţa şi cu frica de moarte, ci este intrarea omului într-o altă viaţă, în viaţa cerească veşnică. De aceea, în noaptea de Paşti, Biserica Ortodoxă cântă: „Astăzi prăznuim omorârea morţii şi începutul unei alte vieţi, veşnice”.
Primele cuvinte rostite de Domnul Iisus Hristos în dimineața Învierii Sale din morţi au fost adresate Femeilor Mironosiţe: „Bucuraţi-vă! Nu vă temeţi!” Iar în seara Învierii Sale, S-a adresat ucenicilor Săi, zicând: „Pace vouă!” De aceea, Sfintele Paşti sunt sărbătoarea bucuriei şi a păcii, a iertării şi a comuniunii, în familie, în comunitate, în popor şi în lumea întreagă.
Sărbătoarea Învierii Domnului Iisus Hristos ne cheamă să arătăm bucurie şi pace, iubire fraternă şi faptă bună în jurul nostru, în familie şi în societate. Să-i ajutăm pe cei săraci şi singuri, să ne rugăm pentru cei suferinzi, dar şi pentru românii aflaţi printre străini! În mod deosebit, să ne rugăm pentru pace şi înţelegere între popoare!
Cu prilejul Sfintelor Paști, vă adresăm tuturor calde doriri de pace şi bucurie, sănătate și fericire, dimpreună cu salutarea pascală: Hristos a înviat! Adevărat a înviat!
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Mesaj transmis cu prilejul sărbătorii Sfintelor Paşti - 2026
.jpg)
