Mănăstirea Pasărea, vatră de viețuire isihastă întemeiată de părinții viețuitori în Mănăstirea Cernica, a odrăslit peste veacuri chipuri luminoase de monahii care, prin viețuirea lor curată, s-au făcut stâlpi ai rugăciunii și mijlocitoare înaintea lui Dumnezeu. Între aceste flori duhovnicești ale obștii de la Pasărea, două se remarcă în chip deosebit, despărțite de aproape două veacuri, dar unite în aceeași dorință de viața virtuoasă: Sfânta Cuvioasă Filofteia, mama Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, trecută la cele veșnice în anul 1833, și Sfânta Cuvioasă Elisabeta, monahie care s-a nevoit ca pustnică în Munții Giumalău, din Bucovina, mutată la lăcașurile cerești în anul 2014, având vârsta de 44 de ani. Deși viețile celor două monahii s-au desfășurat în vremuri și împrejurări deosebite, una crescându-și copiii într-o casă boierească din București, în mahalaua Sfântului Visarion, cealaltă răbdând sărăcie lucie într-un sat bucovinean și apoi asprimea vieții pustnicești, în munți, amândouă au fost rânduite de pronia dumnezeiască să aibă metania lor și locul trecerii la Domnul în Mănăstirea Pasărea, desăvârșindu-se în ostenelile călugărești. Privind viețuirea lor în lumina celor trei mari daruri care le-au împodobit, lucrarea neîncetată a rugăciunii, iubirea smerită și darnică față de aproapele și harisma facerii de minuni, descoperim cu bucurie cum, în diferite moduri, Dumnezeu a lucrat în sufletele acestor maici, ajungând prin eforturile lor ascetice la măsura sfințeniei.
Sfântul Antonie cel Mare, model de viață spirituală creștină
Părinte Prior Sabino Chialà,
Stimați participanți
Am primit cu deosebită bucurie invitația de a participa la cea de-a 31-a ediție a Conferinței Internaționale de Spiritualitate Ortodoxă, organizată la Mănăstirea Bose, din Italia, un spațiu de dialog și de aprofundare a spiritualității Sfinților Părinți, care adună anual teologi, monahi și cercetători din diferite tradiții creștine pentru a valorifica bogata moștenire filocalică a Bisericii.
Tema conferinței din acest an, „Sfântul Antonie cel Mare, Părintele monahilor”, ne invită să descoperim o personalitate remarcabilă a vieții Bisericii, esențială pentru înțelegerea nu doar a monahismului, ci și a libertății lăuntrice ca vocație profundă a fiecărui creștin. Într-o lume marcată de crize spirituale, de slăbirea discernământului și de accentuarea individualismului, mărturia Sfântului Cuvios Antonie rămâne profund actuală. Aceasta oferă un reper pentru redescoperirea valorilor spirituale în dublul lor sens, personal și comunitar, și într-o ordine firească, în care identitatea individuală se desăvârșește în comuniune, iar viața comunitară confirmă și dă sens lucrării personale.
Sfântul Antonie cel Mare nu este doar un renumit părinte ascet al pustiei egiptene, ci, mai ales, un veritabil dascăl al pocăinței și al rugăciunii, al discernământului și al iubirii desăvârșite față de Dumnezeu. Retragerea sa în pustie nu a fost o fugă de lume, ci o adâncire în taina curățirii inimii (cf. Matei 5, 8), acolo unde se poartă adevărata luptă duhovnicească a omului. În tăcerea pustiei, el a redescoperit chemarea omului la asemănarea cu Dumnezeu, la sfințenie, prin har și pocăință, prin curăție și rugăciune.
Anul acesta, lumea creștină sărbătoreşte împlinirea a 1.700 de ani de la convocarea Sinodului I Ecumenic de la Niceea (325), al cărui crez dogmatic a devenit piatra de temelie pentru mărturisirea de credință a Bisericii. Viața Sfântului Antonie cel Mare, contemporan și susținător al mărturisirii de credință de la Niceea, este o expresie concretă a întrupării și lucrării adevărului dogmatic în viața personală, transfigurată prin rugăciune și har, prin post și pocăință.
În același timp, în Biserica Ortodoxă Română, anul 2025 a fost proclamat de Sfântul Sinod drept „Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Române” și „Anul comemorativ al duhovnicilor și mărturisitorilor ortodocși români din secolul al XX-lea”. În această dublă perspectivă - comemorativă și omagială - regăsim ecouri puternice din moștenirea spirituală a Sfântului Antonie cel Mare: fidelitatea în mărturisirea credinței, puterea rugăciunii în încercări, eliberarea de patimi egoiste și bucurie lăuntrică în vremuri dificile. La fel ca Sfântul Antonie, părinții și mărturisitorii români ai veacului al XX-lea, mulți dintre ei persecutați de regimul comunist ateu, au căutat nu slava lumii, ci viața în Hristos, începută la Botez, păzind în inimile lor lumina Ortodoxiei în vremuri de întuneric ideologic.
Dorim ca ediția de anul acesta a conferinței de la Mănăstirea Bose să ofere tuturor participanților prilejul unei întâlniri spirituale cu înțelepciunea Sfântului Antonie cel Mare și a Părinților Bisericii, cu duhul vieții filocalice, de rugăciune și comuniune, într-o lume care are nevoie de lumină și vindecare.
De aceea, ne rugăm Domnului Iisus Hristos să binecuvânteze această întâlnire prin mijlocirea Sfântului Antonie cel Mare, Părintele monahilor, și să ne dăruiască tuturor întărire în credință, pace lăuntrică și dor după sfințenie, spre slava Preasfintei Treimi și mântuirea sufletelor noastre.
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Mesaj adresat participanților la cea de-a 31-a ediție a Conferinței Internaționale de Spiritualitate Ortodoxă, de la Mănăstirea Bose, Italia, 2-5 septembrie 2025.
.jpg)
