Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop‑vicar patriarhal, s‑a aflat duminică, 22 decembrie 2024, în mijlocul credincioșilor parohiei bucureștene Udricani, unde a săvârșit Sfânta Liturghie.
„Catedrala patriarhală îi aşteaptă pe credincioşi, în toată splendoarea ei“
Credincioşii veniţi în pelerinaj la Bucureşti anul acesta, cu prilejul sărbătorii Sfântului Dimitrie cel Nou, vor putea intra în Catedrala patriarhală pentru prima dată după primenirea de care aceasta s-a bucurat în ultimele luni. Astfel, mâine, cu o zi înainte de sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou şi în ziua de pomenire a Sfântului Dimitrie, Izvorâtorul de mir, Catedrala patriarhală va fi resfinţită. Slujba de resfinţire va fi săvârşită de Întâistătătorul Bisericii noastre, la care vor participa şi ierarhi ai Sfântului Sinod, precum şi delegatul Patriarhiei Antiohiei, Preasfinţitul Părinte Ghattas Hazim, întrucât, la sfinţirea acestei biserici voievodale, săvârşită în urmă cu 350 de ani, în 1658, a participat şi patriarhul Macarie al Antiohiei. Mâine, după slujba de resfinţire, toţi credincioşii, femei şi bărbaţi, vor putea trece prin sfântul altar, pentru a se închina.
Considerată unul dintre cele mai valoroase monumente de artă religioasă muntenească din secolul al XVII-lea, Catedrala patriarhală se află zilele acestea în mare sărbătoare. Mii de pelerini urcă colina cunoscută în vechime ca fiind „Dealul Viilor“ sau „Dealul Podgorenilor“, pentru a se închina la sfintele moaşte. Mii de buchete de crizanteme de toate culorile, snopuri de busuioc, speranţe, dorinţe, rugăciuni de iertare şi de mulţumire urcă pe aleea ce duce către Catedrală, odată cu trupurile stoarse de oboseală şi de patimi ale pelerinilor. Pentru câteva secunde petrecute la moaştele sfinţilor, oamenii stau, în pace, ore întregi la coadă. Răbdători şi stăruitori în credinţa lor, nu se vaită de boli, de bătrâneţe sau de necazurile care, poate, pe unii i-au îmbătrânit înainte de vreme. Tac, şi în tăcerea lor nu ai cum să nu simţi speranţa care i-a adus în Capitală, de la sute de kilometri. În mirosul de tămâie care îmbălsămează atmosfera din jurul Catedralei patriarhale, oamenii cred cu tărie că pentru Dumnezeu nici un efort nu-i prea mare.
Bătrâna Catedrală patriarhală, reînnoită, îi va primi mâine pe toţi, până la ultimul, după slujba de resfinţire, în locul ei cel mai sfânt: Sfântul Altar. Îmbrăcată în haine noi, de sărbătoare, lăcaşul sfânt îşi va ţine larg deschise uşile de acum înainte pentru cei care vor avea nevoie de linişte şi împăcare într-un oraş aşa de mare. De un loc în care fiecare să fie el însuşi, de un popas duhovnicesc unde, indiferent de moment, să bată şi să i se deschidă de fiecare dată. Începând de mâine, 26 octombrie, orice credincios va putea intra în Catedrala patriarhală, primenită pentru evenimentul mult aşteptat, după slujba de resfinţire.
Tot cu prilejul consolidării şi restaurării Catedralei patriarhale pentru hramul din acest an, şi clopotniţa a fost înnoită cu patru clopote noi, turnate la celebra fabrică Grassmayr, din Innsbruck - Austria. Acestea au fost sfinţite pe 1 octombrie de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, împreună cu Preasfinţitul Macarie, Episcopul Europei de Nord.
Colina Patriarhiei, înveşmântată în straie de sărbătoare, aşteaptă parcă cu nerăbdare ziua Sfântului Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştilor.
▲ Catedrala patriarhală, legată de mari evenimente din istoria neamului
Actuala Catedrală patriarhală este ctitorie a lui Constantin Şerban Basarab Voievod, fiul lui Radu-Vodă Şerban, care a ocupat tronul Ţării Româneşti între anii 1654-1658.
Înfiinţată dintru începuturi ca mănăstire, Biserica a fost târnosită la 6 iunie 1658, de sărbătoarea „Duminicii Tuturor Sfinţilor“, iar la 8 iunie 1668, în timpul domnitorului Radu Leon Voievod, a fost aşezată oficial Catedrală mitropolitană. Din 1925 a devenit Catedrală patriarhală.
De-a lungul vremii, numele Catedralei este legat de mai multe evenimente importante din istoria neamului nostru. De aici a răsunat pentru toţi consfinţirea, la 24 ianuarie 1859, a Unirii Principatelor prin alegerea lui Alexandru loan Cuza ca domn al Ţării Româneşti, iar, mai apoi, proclamarea, la 9 mai 1877, a Independenţei de Stat a României.
Un moment de mare sărbătoare a fost primirea în Catedrală, pe 13 iulie 1774, a moaştelor sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou. Acestea au fost dăruite de un bun creştin, Hagi Dimitrie, mitropolitului Grigorie al II-lea. De atunci, în fiecare an, în ziua de prăznuire a Sfântului Dimitrie cel Nou (27 octombrie), Colina Patriarhiei este transformată în cărare de întâlnire a Sfântului ocrotitor al Bucureştilor cu pelerinii din toată ţara.
▲ Necropolă patriarhală
Catedrala a îndeplinit şi rolul de necropolă, odată cu alegerea sa ca „maică a bisericilor“ Ţării Româneşti. Cu vremea, a primit aici, în biserică, precum şi împrejurul ei, spre veşnică odihnă, mitropoliţi şi domnitori ai Ţării Româneşti, şi mulţi binefăcători ai acestui sfânt aşezământ. Astfel, şi-au găsit loc de veşnică odihnă cel de-al doilea ctitor, Radu Vodă Leon (l670), împreună cu soţia sa, Luchia Doamna, şi unii mitropoliţi ai ţării.
Înlăuntrul său, în partea sudică a pronaosului, sunt înmormântaţi 4 din cei 5 patriarhi ai Bisericii Ortodoxe Române trecuţi la Domnul, Miron Cristea (†l939), Nicodim Munteanu (†l948), Iustin Moisescu (†1986), iar mai apoi, cel de-al cincilea întâistătător al său, Teoctist Arăpaşu (†2007).
▲ Lucrări de anvergură, fără precedent
Părintele arhimandrit Timotei Aioanei, exarh cultural al Arhiepiscopie Bucureştilor şi mare eclesiarh al Catedralei patriarhale, ne-a prezentat, pe scurt, câteva dintre lucrările efectuate în perioada în care Catedrala patriarhală a fost închisă:
„De la întâi martie până în luna octombrie, prin purtarea de grijă şi atenta supraveghere a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în Catedrala patriarhală au fost executate ample lucrări de consolidare, restaurare şi înfrumuseţare. În exterior, a fost refăcută tencuiala, a fost înlocuit acoperişul vechi cu unul nou, turnat în plumb, au fost placate cu piatră trotuarele şi treptele de intrare. A fost placată cu marmură pardoseala Sfântului Altar, au fost restaurate elementele decorative din piatră, au fost realizate icoane-mozaic şi au fost fixate în ocniţele de pe faţada pridvorului. De asemenea, au fost restaurate vitraliile şi montate ferestre noi, au fost refăcute instalaţiile electrice, termice, de climatizare şi de sonorizare, au fost restaurate catapeteasma, mobilierul din lemn şi pictura murală. Nu în ultimul rând, au fost executate lucrări de reabilitare a clopotniţei în care au fost aduse şi instalate patru clopote noi din Austria. Pictura realizată între anii 1931-1932, în timpul păstoririi patriarhului Miron Cristea, de către meşterul Dimitrie Belizarie, a căpătat, prin truda echipelor de restauratori, înfăţişarea de altădată. Ea a avut parte anterior de alte lucrări de refacere, însă nici una dintre ele de anvergura celei săvârşite în acest an. Mobilierul, policandrele au fost recondiţionate în întregime şi putem spune că astăzi Catedrala patriarhală îi aşteaptă pe credincioşi, în toată splendoarea ei“, ne-a asigurat părintele Timotei Aioanei, eclesiarhul Catedralei patriarhale.
▲ „Tehnica folosită pentru lucrările de la Catedrală este identică cu cea folosită de meşteri, în urmă cu 2.000 de ani“
Despre anvergura şi specificul lucrărilor exterioare, desfăşurate în cele 8 luni, cât a durat consolidarea Catedralei patriarhale, ne-a vorbit domnul Vasile Dinică, directorul firmei „Final Construct“, cea care a asigurat executarea lucrărilor.
„Specialiştii de la Monumente istorice, Inspectoratul în construcţii, Primăria, toţi au fost alături de Patriarhia Română în acest efort comun. Preafericitul Părinte Daniel a dat o atenţie deosebită lucrărilor de restaurare şi consolidare, venind la fiecare etapă importantă să vadă personal cum merg lucrările, sprijinindu-ne în problemele cu care ne-am confruntat. Tehnologia folosită la operaţiile de forare, necesare consolidării, a fost una de ultimă generaţie, din Europa, echipa de specialişti împlicându-se trup şi suflet în readucerea Catedralei la forma ei din tinereţe. La finisaje am utilizat tehnica folosită de meşterii de acum 2.000 de ani, când nu se folosea cimentul ca liant, ci doar varul,“ ne-a spus domnul Vasile Dinică.
În continuare, şeful firmei ce a executat lucrările la Catedrală ne-a oferit şi câteva lămuriri privitoare la brâul de icoane în mozaic cu care s-a înnoit biserica. „Pentru că această biserică, de cele mai multe ori, la sărbători, nu reuşeşte să cuprindă toţi creştinii veniţi la rugăciune, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a dorit să amplifice semnificaţia liturgică a platoului pe care este aşezată Catedrala. În această idee, s-au realizat icoanele în mozaic de pe pereţii exteriori. Părintele Patriarh a vrut să aducă vizual, înaintea fiecărui creştin, imaginile Mântuitorului alături de Maica Domnului şi de Sfântul Ioan Botezătorul, împreună cu toţi cei doisprezece apostoli, care ar trebui să ne conducă viaţa şi în faţa cărora vom şi răspunde pentru felul în care am trăit“, a încheiat domnul Vasile Dinică.