În Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi (a Lăsatului sec de carne), Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învăţătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reşedinţa Patriarhală. Preafericirea Sa a evidenţiat faptul că Evanghelia citită în cadrul Sfintei Liturghii, de la Sfântul Evanghelist Matei, capitolul 25, versetele de la 31 la 46, ne arată că toţi oamenii vor fi judecaţi de Dumnezeu pentru neomenie.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a precizat că Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi (a treia duminică din perioada Triodului) a fost rânduită de Biserică pentru a ne arăta cât de importantă este iubirea milostivă pentru mântuirea oamenilor şi cât de necesară este aceasta în vederea asemănării omului cu Dumnezeu Cel milostiv. „Judecata universală sau Judecata de Apoi este înfricoşătoare pentru contextul în care se va desfăşura, pentru forma sa de prezentare şi pentru conţinutul ei. Se ştie că după moartea fiecărui om urmează o judecată particulară sau individuală, când se vor evalua, se vor arăta faptele bune şi faptele rele. Dar această judecată particulară sau individuală, care are loc după moartea fiecărui om, după trecerea sa din viaţa pământească, este o judecată provizorie, una nedefinitivă şi limitată, deoarece se aşteaptă până la sfârşitul veacurilor să se vadă care sunt urmările, bune sau rele, ale faptelor săvârşite de fiecare om în timpul vieţii pământeşti. De aceea, numai Judecata de Apoi sau Judecata universală a tuturor oamenilor, a tuturor generaţiilor şi a tuturor neamurilor este o judecată definitivă”, a spus Părintele Patriarh Daniel.
În continuare, Patriarhul României a explicat faptul că Judecata universală se va săvârşi la sfârşitul veacurilor, dar şi la sfârşitul actualului univers. „În capitolul 24 din Evanghelia după Matei se vorbeşte despre modul în care se va prezenta universul atunci când se apropie Judecata de Apoi: «...soarele se va întuneca şi luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor se vor zgudui» (Matei 24, 29). Cu alte cuvinte, actualul univers pe care îl cunoaştem noi va intra în colaps, se va prăbuşi, pentru că după el vor veni un cer nou şi un pământ nou. În acest context universal, cosmic, de zguduire a ordinii din univers, va apărea Fiul Omului, adică Dreptul Judecător, şi va veni cu sfinţii îngeri”.
Preafericirea Sa a arătat că Judecata universală va fi înfricoşătoare prin forma sau solemnitatea ei, dar şi pentru că va avea un conţinut neaşteptat. „Ceea ce va fi surprinzător şi pentru oamenii milostivi, şi pentru cei nemilostivi este faptul că Dreptul Judecător, Împăratul slavei, va spune că El a fost flămând, însetat, sărac, bolnav şi în temniţă şi unii L-au ajutat, iar alţii nu L-au ajutat. Hristos-Domnul arată că El, Domnul slavei, era prezent în cei mai neînsemnaţi oameni pe care îi numeşte «fraţi ai Mei preamici» (Matei 25, 40). Această identificare a lui Hristos Cel slăvit cu Hristos Cel smerit face ca Judecata de Apoi să fie înfricoşătoare prin conţinutul ei”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
De asemenea, Întâistătătorul Bisericii noastre a precizat că la Judecata universală oamenii vor fi judecaţi nu doar pentru faptele rele pe care le-au făcut, ci şi pentru binele pe care ar fi putut să-l facă şi nu l-au făcut. „Cei care în timpul vieţii au fost milostivi vor intra în Împărăţia iubirii milostive a Preasfintei Treimi, iar cei care au fost nepăsători, indiferenţi nu vor putea intra în această Împărăţie.
ceastă Judecată de Apoi este dreaptă, iar criteriul ei este iubirea milostivă faţă de semenii aflaţi în dificultate. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că Dreptul Judecător nu judecă păcatele celor care s-au pocăit, ci doar pe cele ale celor care nu s-au pocăit şi mai ales judecă pe oameni că nu au fost milostivi: «Pentru ce, Doamne, nu pomeneşti şi de celelalte căi de păcat? Nu judec păcatul, ci neomenia. Nu judec pe păcătoşi, ci pe cei ce nu s-au pocăit. Pentru neomenie vă osândesc. Aţi avut un leac atât de bun pentru mântuire: milostenia, cu care puteaţi şterge orice păcat şi aţi dispreţuit o binefacere atât de mare. Ocărăsc neomenia ca rădăcină a păcatului şi a toată necredinţa. Laud omenia ca rădăcină a tuturor bunătăţilor». Evanghelia de astăzi ne învaţă că nu este suficient să nu facem rău nimănui, ci trebuie să facem mult bine tuturor oamenilor pe care îi putem ajuta. Nu se mântuiesc cei care nu au făcut nici un rău nimănui, dacă nu au făcut şi bine celor pe care trebuiau să-i ajute”, a reliefat Părintele Patriarh Daniel.
La final, Preafericirea Sa a subliniat că Evanghelia Duminicii Înfricoşătoarei Judecăţi a inspirat opera filantropică a Bisericii. „Această Evanghelie a iubirii milostive şi a judecăţii înfricoşătoare este o Evanghelie mobilizatoare. Iubirea milostivă a creat o civilizaţie creştină a carităţii sau a filantropiei şi prin aceasta Evanghelia lui Hristos a devenit lucrătoare (...). Milostenia la care ne îndeamnă Evanghelia de astăzi poate fi spirituală şi materială. Dacă nu putem ajuta pe cineva material, îl putem ajuta totuşi spiritual. Mai întâi îl pomenim în rugăciune, ne rugăm pentru sănătatea şi mântuirea lui, apoi îi ajutăm pe semenii noştri aflaţi în nevoi cu un cuvânt bun, un cuvânt de încurajare, de consolare, de întărire, de preţuire. Sunt foarte mulţi oameni care suferă de singurătate şi de uitare. Putem face milostenie prin prezenţa noastră în casa unui om bolnav, lângă patul său de suferinţă, sau prin vizitarea cuiva la penitenciar. Sfântul Ioan Gură de Aur a remarcat că Mântuitorul nu a zis că am fost bolnav şi nu M-aţi vindecat sau am fost în temniţă şi nu M-aţi eliberat, ci bolnav şi în temniţă am fost şi nu M-aţi cercetat. Dumnezeu nu cere de la noi ceea ce nu putem oferi, ci doar ceea ce putem oferi. Iar milostenia materială se arată prin faptul că oferim celor săraci hrană, îmbrăcăminte, adăpost şi medicamente sau alte forme de ajutorare materială. Făcând milostenie dezinteresată, nu pentru a fi lăudaţi de oameni, atunci devenim mâinile iubirii milostive a lui Hristos”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
.jpg)
