Mănăstirea Sucevița și‑a sărbătorit hramul

Cea mai importantă ctitorie a familiei Movileștilor, Mănăstirea Sucevița a îmbrăcat sâmbătă, 6 august 2022, veșminte de sărbătoare. Cu prilejul hramului din vechime - Schimbarea la Față a Dom­nului, în mijlocul obștii monahale și a numeroșilor credincioși veniți cu mare bucurie să primească binecuvântarea arhierească s-a aflat Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților.

Ierarhul a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la un Altar special amenajat în incinta așezământului monahal, împreună cu un sobor de preoți și diaconi.

La momentul împărtășirii clericilor, părintele arhim. prof. dr. Justinian Cârstoiu a rostit un cuvânt de învățătură în cadrul căruia a explicat înțelesul duhovnicesc al praznicului Schimbării la Faţă a Mântuitorului, evidențiind originile acesteia și felul în care a fost cunoscută lumii întregi.

Despre momentul desăvârșirii strălucirii dumnezeiești pe pământ a vorbit la finalul Sfintei Liturghii și prof. univ. dr. Remus Rus, specialist în istoria și filosofia religiilor, invitat la sărbătoarea hramului.
Având în vedere că unul dintre cele mai de preț odoare ale bisericii este icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Hodighitria”, la final Înaltpreasfințitul Părinte Arhi­episcop Calinic le-a povestit celor prezenți despre una dintre întâmplările minunate săvârșite de aceasta pe vremea când era preot slujitor: „Icoana Maicii Domnului, datând de pe la anul 1862, este pictată în șevalet, în tempera. Pictorul a pus accent mai mult pe chipuri decât pe veșminte, pentru că icoana până mai acum doi ani a purtat și o îmbrăcăminte executată la Cer­năuți din argint aurit și care a fost luată și așezată în muzeul mănăstirii. (...) Nu plouase de la începutul anului, în Putna ploua, la Sucevița, nu. Se întâmpla în luna iulie, 17 iulie 1985, când se pomenește liturgic Sfânta Muceniță Marina. Și atunci am găsit de cuviință să facem rugăciune, împreună cu măicuțele de la acea vreme. Stareță pe atunci era maica stavroforă Adriana, iar din obște făcea parte și actuala maică stareță. Am luat icoana Maicii Domnului și celofan la noi și am urcat pe dealul de acolo, numit Furcoi. Dar dealul respectiv l-am urcat în genunchi, citind acatiste, paraclise și tot ce s-a putut citi. Am urcat cu zăbavă. După ce am ajuns sus și eram la sfințirea apei, când a fost invocat Duhul Sfânt, a trăsnit o dată și a început să plouă. Și a plouat ore în șir. Și de atunci s-au dezlegat norii și a plouat, și deși anul se considera că nu va fi salvat, au fost salvate recolta și zona de aici. Dar icoana făcătoare de minuni de la Sucevița a făcut foarte multe minuni. Am scris o carte, care încă n-a apărut, va apărea până la Adormirea Maicii Domnului, intitulată Izvoare și icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului (…). Am adus în atenția cititorilor astfel de izvoare făcătoare de minuni din toate zonele țării în acea carte. Cum, de altfel, am făcut vorbire despre cele mai importante icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului; desigur, nu puteam să exclud din cartea mea icoana făcătoare de minuni a Sfântului Ioan Botezătorul de la Mănăstirea Gorovei sau pe cea a Sfintei Ana de la Mănăstirea Bistrița. Mai sunt icoanele de la Mănăstirea Putna, de la Neamț, de la Hadâmbu, de la Nicula, de la Nămăiești; sunt foarte multe aduse în atenția cititorilor”.