Mărturii de Artă şi Cultură Ortodoxă din cinci mănăstiri moldave

În cadrul programului naţional „Valori ale spiritualităţii creştin-ortodoxe din România”, iniţiat încă de anul trecut de Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” şi al programului destinat mai ales tinerilor „Biserica, centrul spiritual al satului românesc”, a avut loc pe 28 octombrie 2009 vernisajul expoziţiei „Mărturii de Artă şi Cultură Ortodoxă din cinci mănăstiri reprezentative ale Arhiepiscopiei Iaşilor: Văratic, Bistriţa, Secu, Pângăraţi şi Vorona, secolele XVI-XIX”. Pentru câteva săptămâni, icoane de mare valoare au părăsit mănăstirile unde se aflau, împlinindu-şi rolul misionar şi în afara vetrelor de rugăciune monahale şi alese mărturii religioase datorate în primul rând domnitorilor binecredincioşi din Moldova medievală, Petru Rareş, Ieremia Movilă şi Ştefan Tomşa al II-lea vor putea fi admirate de vizitatorii muzeului până pe data de 27 noiembrie 2009.

Expoziţia a fost deschisă prin cuvântul moderatoarei, directorul general al Muzeului Satului, prof. univ. dr. Paula Popoiu, care a vorbit despre importanţa unor astfel de manifestări, unde arta religioasă poate fi admirată şi apreciată în toată splendoarea ei. La eveniment au participat 13 ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, academicianul Răzvan Theodorescu, ministrul secretar de stat al Cultelor, Vasile Timiş şi Sorin Duicu, cel care a căutat şi a găsit prin mănăstiri icoanele expuse la Bucureşti, mijlocind ca expoziţia să poată ajunge la Muzeul Satului.

În discursul său, Înalt Preasfinţitul, Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a arătat că „pentru câteva zile, sala de expoziţie s-a transformat în biserică şi înainte de a considera exponatele ca obiecte de artă, aşezându-le înaintea privirii lăuntrice, trebuie să le privim ca obiecte de contemplat. Expoziţia nu s-a organizat uşor, pentru că înainte de toate, icoana, potirul, candela sunt obiecte care îşi au locul în biserică. Ele au fost făurite, au fost create pentru a-i ajuta pe arhierei, preoţi, călugări sau credincioşi să se apropie de Dumnezeu. Dacă între timp acestea au devenit şi obiecte de artă, pe lângă scopul lor liturgic, cu atât mai bine, adăugându-se ceva la valoarea iniţială fundamentală.”

„Contactul cu icoana ajută să vedem lumea pe dinăuntru…”

Înalt Preasfinţia Sa a subliniat că expoziţia îşi va atinge scopul, fiindcă în zilele următoare exponatele vor fi admirate nu numai de persoane credincioase, practicante, ci şi de cei care au o anumită rezervă în a intra într-un lăcaş de cult. „Nici o inimă, oricât de împietrită ar fi, nu va rămâne insensibilă în faţa frumuseţilor pe care le dezvăluie expoziţia. Dincolo de admiraţia pe care o stârneşte unuia sau altuia această invitaţie la a privi, ea reprezintă şi o chemare spre biserică a celor care nu frecventează biserica. Văd această expoziţie şi ca pe un mijloc misionar al Bisericii pentru că venind aici pentru câteva clipe, lumea obosită şi încărcată de griji, va pleca altfel după ce va privi icoanele Maicii Domnului sau ale Schimbării la Faţă a Domnului. Contactul cu icoana ajută să vedem lumea pe dinăuntru, iar vederea lăuntrică este singura reală”, a mai spus Mitropolitul Teofan.

Toate detaliile spirituale le înţelegem numai în biserică

În continuare, a vorbit academicianul Răzvan Theodorescu, istoric al artei. După o veche experienţă a expoziţiilor de artă, prof. Theodorescu a apreciat prezenţa majoră a ierarhilor BOR la vernisaj pe care a interpretat-o ca pe o ofrandă şi omagiu adus culturii bisericeşti populare din care provine neamul românesc. „Muzeul Naţional al Satului este muzeul naţional al României, locul unde poţi înţelege cel mai bine spiritualitatea neamului românesc, atât ca civilizaţie dar şi cultură. Expoziţia de faţă ne arată cât de bine este ca unele lucruri din biserici să plece pentru o vreme din ele, pentru a fi văzute, comparate. Ele aduc cu sine biserica mai aproape de noi. Fiindcă nu poţi să înţelegi icoana sau mica piesă de argintărie decât într-un sens liturgic, ceremonial. Toate detaliile spirituale le înţelegem numai în biserică sau prin obiectele care vin din biserică.”

Ortodoxia, când se traduce în opere de artă, este mereu inovatoare

Cred că mulţi tineri au înţeles organicitatea bisericii în viaţa acestei ţări şi mai cu seamă a Ortodoxiei. Este bine să extragi uneori din biserică piesele valoaroase pentru a putea învăţa pe cei care nu intră acolo ce comori de artă şi cultură stau ascunse în lăcaşurile de cult. Modul în care pictorul popular român îşi imaginează liturgic anumite scene dezvăluie diversitatea în tratarea iconografică a persoanelor sfinte reprezentate pe lemn. Meşterii noştri care vin din popor aveau o fantezie debordantă care depăşea cu mult canonul pictural paleolog-bizantin, trecând peste ceea ce spunea Sfântul Grigore Palama sau Nicolae Cabasila. Icoana este un concentrat profund mistic, dar pentru ţăran devine obiectul de evlavie, de rugăciune pe care îl acoperă cu flori şi cu sărutări. Oamenii din secolele al XVII-XVIII-lea aveau un ochi foarte educat. Trebuie să ni-l educăm şi noi”.

Sunt bucuros că acest vernisaj s-a desfăşurat cu ocazia marilor sărbători din capitală. Sunt impresionat de Ortodoxia românească cu ocazia pelerinajelor. Aceste pelerinaje sunt un fenomen sociologic care ne dau măsura Ortodoxiei la români. Ortodoxia când se traduce în opere de artă are acest mare avantaj, de a nu fi închisă, încremenită în canon, ci mereu deschisă şi mereu inovatoare”.

La Muzeul Satului sunt expuse icoane, cărţi, cruci, vase de cult, veşminte, ţesături liturgice sau mobilier, toate zestrea creată în timp prin efortul slujitorilor Domnului, susţinut substanţial prin daniile boierilor, ale domnitorilor, toţi stăpâniţi de aleasă credinţă.