Slujba Privegherii în cinstea a două noi sfinte cuvioase

Numeroși credincioși bucureșteni și pelerini din întreaga țară au poposit în această seară, 4 iunie, la Mănăstirea Pasărea din județul Ilfov pentru a participa la slujba Privegherii în cinstea Sfintelor Cuvioase Filofteia și Elisabeta. Rânduiala a fost oficiată de Prea­sfințitul ­Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, delegatul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu un sobor de preoți și diaconi. Evenimentul liturgic precede proclamarea locală a canonizării celor două sfinte, care va avea loc mâine, 5 iunie 2026.

La momentul rânduit din cadrul Privegherii, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a rostit un cuvânt de învățătură în care a evidențiat rolul mamelor creștine și al monahiilor în lucrarea de sfințire a lumii.

„Fără această mamă creștină iubitoare, care a devenit și o călugăriță râvnitoare la sfârșitul vieții sale, Cuvioasa Filofteia, Mănăstirea Pasărea nu ar fi avut această biserică, zidită de fiul ei, Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, din iubire pentru mamă, după iubirea către Preasfânta Treime. Fără Sfânta Filofteia nu am fi avut un asemenea stareț și un asemenea ierarh iubitor de Dumnezeu. (...) Fericită este mănăstirea care are atâția rugători sau, mai bine spus, atâtea rugătoare în Împărăția lui Dumnezeu. În chip special însă, noi suntem aici pentru a cinsti aceste două călugărițe: pe mama Sfântului Ierarh Calinic, care a rămas văduvă și ale cărei moaște se află aici, în preajma noastră, și pe Sfânta Elisabeta, cea mai tânără călugăriță canonizată de Biserica noastră și cea mai apropiată de noi în timp, trecând la Domnul în urmă cu 12 ani. Acestea sunt darurile lui Dumnezeu peste încercările noastre și peste lacrimile Bisericii”, a spus ierarhul.

De asemenea, Episcopul-vicar al Arhi­episcopiei Bucureștilor a evidențiat impor­tanța rugăciunii, a vieții de sfințenie și a con­tinuității duhovnicești a mănăstirii: „Din anul 1833 până în prezent, generații întregi de călugărițe s-au nevoit în această mănăstire, multe dintre ele având o viață de sfin­țenie. Potrivit mărturiilor maicilor bătrâne și ale actualei starețe, unele dintre monahii nu se odihneau până nu săvârșeau citirea unei Psaltiri întregi într-o zi. Aceste exemple de râvnă duhovnicească ne rușinează pe noi, cei de astăzi, care adesea nu mai avem răbdarea nici măcar de a rosti un psalm, fiind prinși în graba vieții și în numeroasele preocupări care ne îndepărtează de Dumnezeu. În același duh de jertfelnicie, multe dintre aceste călugărițe au slujit pe front în timpul Primului și celui de-Al Doilea Război Mondial, îngrijind bolnavii și sprijinind răniții. Una dintre ele, maica Pahomia, pe care am cunoscut-o personal, s-a numărat printre asistentele medicale care, alături de medici, i-au îngrijit pe cei care au luptat pentru țară. Astfel, de-a lungul timpului, chiar și în perioada regimului comunist, cu numeroase greutăți și restricții, mănăstirea a rămas o adevărată vatră de rugăciune, nevoință și continuitate duhovnicească”.

Înainte de rânduiala Privegherii, obştea monahală şi mulţimea de credincioși au întâmpinat racla cu sfintele moaşte ale Cuvioasei Elisabeta de la Mănăstirea Pasărea, ce a fost aşezată spre cinstire. 

Sfânta Cuvioasă Filofteia de la Pasărea, mama Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica și a altor trei fii, Floarea Antonescu, a intrat în viața monahală la Mănăstirea Pasărea după ce a rămas văduvă, devenind ulterior schimonahie. Ea a viețuit întru smerenie, ascultare, rugăciune și dragoste față de Dumnezeu și de aproapele, trecând la cele veșnice la 8 noiembrie 1833.

Sfânta Cuvioasă Elisabeta de la Pasărea (1970–2014) a ales calea nevoinței încă din tinerețe, intrând în obștea Mănăstirii Pasărea. Din anul 2003 s‑a nevoit în pustnicie pe Muntele Giumalău din județul Suceava, fiind tunsă în schimonahie la Mănăstirea Pasărea la 19 aprilie 2006. A petrecut întreaga viață în rugăciune, liniștire și smerenie, trecând la Domnul la 5 iunie 2014.