Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Documentar Sărbătoarea evreiască a veseliei

Sărbătoarea evreiască a veseliei

Un articol de: Tudorel Petecilă - 21 Mar, 2008

Sărbătoarea evreiască Purim reprezintă un moment foarte aşteptat şi cu totul aparte, datorită tradiţiilor şi obiceiurilor specifice acestor zile de veselie. Pe 20, 21 şi 22 martie, comunităţile evreieşti de pretutindeni îmbracă haine festive, în amintirea evenimentelor care au salvat întreg poporul ales de la pieire. Atmosfera generală de bucurie, mesele organizate în familie sau în cadrul întregii comunităţi, carnavalurile, cadourile şi bucatele tradiţionale fac din Purim o sărbătoare mai nonconformistă, dar foarte îndrăgită.

În calendarul evreiesc, Purimul este sărbătorit în zilele de 13, 14 şi 15 ale lui Adar, lună care corespunde cu luna martie din calendarul nostru. Această sărbătoare este considerată una postmozaică (a fost instituită după perioada în care a trăit Moise), iar denumirea ei vine de la cuvântul persan „pur“, care înseamnă „sorţi“ şi arată metoda prin care s-a hotărât exterminarea evreilor. Cartea Esterei, din Vechiul Testament, este temeiul instituirii acestor zile de veselie, deoarece ne aminteşte cum întreg poporul evreu a fost salvat datorită Esterei şi a unchiului său, Mardoheu. Purimul s-a serbat încă din momentul acestei biruinţe, iar tradiţia iudaică spune că se va sărbători chiar dacă toate celelalte sărbători vor dispărea.

Carnaval, serbări, piese de teatru - ingredientele unui Purim reuşit

Purimul este mai mult o sărbătoare naţională decât una religioasă, iar acest lucru este dovedit de faptul că abţinerea de la muncă şi de la alte activităţi nu este obligatorie (excepţie fac doar câteva comunităţi izolate). Atmosfera din zilele de Purim este una de carnaval: toată lumea poartă măşti, atât în timpul ceremoniei religioase, cât şi după aceasta, se organizează petreceri şi se pun în scenă diferite piese. Deja în secolul al XVIII-lea, în România şi în alte ţări din Europa de Est, piesele de teatru caracteristice sărbătorii Purim (numite Purimspiels) evoluaseră în satire care includeau dansuri şi muzică (precursoare ale teatrului Yiddish). Pentru acestea, povestea Esterei era doar puţin mai mult decât un pretext, deoarece ele conţineau şi alte povestiri din Biblie. Întrucât satira nu era un gen potrivit pentru sinagogă, de cele mai multe ori, acestea aveau loc în curtea lăcaşului de cult. Astăzi, au loc adevărate carnavaluri şi festivităţi organizate în diferite locaţii aproape în fiecare ţară, dar cea mai vestită petrecere este cea de la Tel Aviv.

Porunci şi tradiţii populare de Purim

Purimul mai are şi un alt aspect, acela al ajutorării celor sărmani. Iată cum sună cele patru porunci valabile pentru această zi:

- să se asculte citirea publică a cărţii;

- să se organizeze o masă festivă;

- să se dea mâncare şi daruri apropiaţilor;

- să se facă milostenie cu cei nevoiaşi.

Datorită acestor obligaţii, Purimul devine o sărbătoare în care primează bucuria comuniunii cu cei dragi, precum şi simţul de solidaritate socială cu cei aflaţi în nevoi. Fiecare familie împodobeşte cunoscutele „coşuri de Purim“, în care se pun alimente şi diferite cadouri şi pe care le împarte fie cunoscuţilor, fie celor săraci. Tot acum, copiii primesc daruri băneşti din partea părinţilor, aşa numiţii „bani de Purim“. De asemenea, există bucate tradiţionale care se prepară numai cu prilejul acestei sărbători. O delicatesă obişnuită pentru Purim este Humentaschen (cunoscută sub numele de urechile sau buzunarele lui Aman). Aceste prăjiturele tringhiulare umplute cu gem sau cu seminţe de mac, miere şi nuci, trebuie să reprezinte pălăria cu trei colţuri a lui Aman.

Istoria Purimului, precum şi tradiţiile şi obiceiurile specifice fac din această sărbătoare un moment de bucurie pentru evreii de pretutindeni. Iar cuvintele de la sfârşitul cărţii Esterei sunt grăitoare pentru atmosfera creată cu acest prilej: „aceste zile ale lunii lui Adar se vor prăznui veşnic cu alai, cu bucurie şi veselie înaintea lui Dumnezeu în poporul Său, Israel“.

Veselia din sinagogă

Toate legile privind această sărbătoare sunt menţionate în tratatul talmudic Meghila. De aici aflăm că Purimul este precedat de o zi de post, care aminteşte de postul ţinut de Estera şi de întreg poporul. Prima ceremonie religioasă prevăzută este citirea cărţii Esterei în sinagogă, dimineaţa şi seara, folosindu-se o modalitate tradiţională de intonare. Această datorie este atribuită de către Talmud Înţelepţilor Marii Adunări, din care se spune că Mardoheu făcea parte. Iniţial, citirea avea loc doar pe 15 Adar, totuşi, rabinul Joshua Ben Levi (care a trăit în secolul al III-lea d. Hr.) a spus că textul trebuie să fie citit şi în ajunul Purimului. Mai mult, el a obligat femeile să meargă la ceremonie pentru că o femeie, împărăteasa Estera, a fost cea prin care s-a produs salvarea miraculoasă a evreilor. Cartea Esterei este numită şi epistolă şi, de aceea, înainte de citire, are loc desfăşurarea ei. În timpul lecturii, când se aude numele lui Mardoheu, toată lumea prezentă bate din palme şi strigă „binecuvântat să fie Mardoheu!“, iar când se aude numele lui Aman, se bate din picioare şi se agită hârâitoarele, strigându-se: „blestemat să fie Aman!“. Există şi o tradiţie conform căreia cele două expresii au, în limba ebraică, o valoare egală, iar rabinii spun că e un lucru lăudabil să te îmbeţi de Purim în aşa măsură încât să nu mai faci deosebirea dintre ele.

Comunitatea evreiască din Bucureşti serbează Purimul

Există şi Purimuri speciale, cu serbare locală: de Florenţa, de Avignon, de Bagdad, de zăpadă, al lui Hitler etc. Toate acestea celebrează zile în care evreii au fost salvaţi de la moarte în diferite situaţii şi împrejurări din timpul istoriei.

Comunitatea evreiască din Bucureşti serbează Purimul în spiritul bucuriei la sinagoga din strada Adamache. În program este trecută ascultarea textului din cartea Esterei, după care se vizionează un program artistic specific celei mai vesele sărbători. Acest program este realizat de actorii Teatrului Evreiesc de Stat, de corurile „Bim Bam“ şi „Şira Vezimira“ şi de grupul de klezmeri.

Cartea Esterei conţine fundamentul acestei celebrări

Părintele Iustinian Cârstoiu, conferenţiar doctor la catedra de Vechiul Testament a Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Patriarhul Justinian“ din Bucureşti ne-a explicat fundamentul scripturistic şi contextul istoric în care a fost instituită sărbătoarea Purim: „În secolul al VI-lea î.Hr., în vremea cuceririi Indiei de către medo-perşi, o parte dintre evrei au fost luaţi robi şi duşi în Persia. În secolul al V-lea, când la cârma Imperiului persan a venit Xerxe, un demnitar al acestuia, care îi ura foarte mult pe evrei, a hotărât exterminarea lor din toate provinciile Persiei“. Cartea Esterei explică în amănunt toate intrigile legate de acest eveniment. Astfel, aflăm că Estera, o evreică orfană, care a fost crescută de unchiul ei, Mardoheu, ajunge împărăteasa lui Xerxe. În acelaşi timp, Mardoheu îi salvează viaţa împăratului, dezvăluind un complot de la curte. Totuşi, Aman, un influent demnitar imperial, care îl ura pe Mardoheu, deoarece acesta nu i se închina, obţine de la Xerxe un decret care hotăra ca toţi evreii să fie ucişi la 13 Adar, dată care s-a decis prin intermediul sorţilor. La aflarea acestei veşti cumplite, Estera a poruncit tuturor evreilor să postească şi să se roage timp de trei zile. După acest post, ea s-a înfăţişat lui Xerxe, căruia i-a destăinuit planul lui Aman şi l-a rugat să salveze poporul. Atunci, împăratul l-a spânzurat pe Aman, numindu-l pe Mardoheu în demnitatea acestuia şi, pentru că un decret imperial nu poate fi anulat, a dat un nou decret, prin care le dădea voie evreilor să se apere în faţa celor care vor încerca să-i omoare.

Părintele profesor a concluzionat că ziua hotărâtă să fie a exterminării evreilor a fost aleasă ca zi de bucurie pentru salvarea lor: „În Talmud şi în folclorul evreiesc, această zi a rămas sărbătoarea bucuriei, aşa cum se reflectă şi în unele aforisme: păzeşte-te să nu te veseleşti atunci când nu trebuie, dar de Purim şi de Hanuka să te bucuri în Domnul. De asemenea, se spune că zilele de Purim nu vor înceta niciodată să existe, chiar dacă toate celelalte sărbători vor dispărea“.