Cultura tradițională, resursă educațională insuficient exploatată

Departamentul de Etnologie al Institutului de Filologie Română „A. Philippide” din cadrul filialei Iași a Academiei Române a organizat în perioada 13-14 mai conferința internațională de etnodidactică „Cum transmitem tradiția azi. Patrimoniul cultural imaterial în educație”. Demersul aparține cercetătoarelor Adina Hulubaș și Ioana Repciuc și continuă un proiect pe care l-au inițiat în 2015, concretizat într-o serie anuală de Ateliere etnodidactice, prilej de dezbatere în jurul temei statutului culturii tradiționale în educație. Anul acesta, evenimentul a căpătat anvergură internațională, prin extinderea tematicii și prin participarea unor specialiști din SUA, Germania, Grecia, Italia și Republica Moldova.

Conferința a fost organizată sub egida Convenției UNESCO pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, participanții prezentând proiecte proprii de transmitere a culturii tradiționale, precum și metode la îndemână privind predarea despre și prin intermediul folclorului. „Cu toții suntem doritori să nu întrerupem acest curs natural al patrimoniului cultural imaterial, să îmbogățim zilele obișnuite și cele de sărbătoare ale tinerilor tot așa cum noi am avut șansa să le trăim”, a subliniat cercetătoarea Adina Hulubaș, una dintre organizatoarele conferinței. Pe lângă comunicările prezentate, discuțiile s-au concentrat și în jurul unor teme cu implicații profunde asupra patrimoniului cultural imaterial, precum festivalizarea, ignorarea surselor bibliografice serioase, erori de comunicare cu efecte în percepția publică a culturii tradiționale, neimplicarea Ministerului Educației în introducerea unor elemente de cultură folclorică în programa școlară.

O prezentare captivantă a fost cea a Vanessei Achilles, cercetător german, facilitator UNESCO- ICH (Patrimoniu Cultural Imaterial - n.r.), care a oferit exemple de bună practică din câteva proiecte-pilot la care a lucrat, desfășurate în șase țări din Asia-Pacific și în zece țări din Europa. „Patrimoniul Cultural Imaterial face legătura dintre teorie și viața adevărată. Învățarea devine mai contextualizată, mai atractivă, mai practică”, a subliniat cercetătoarea. De pildă, prin intermediul unui meșteșug cum este cusutul, pot fi acumulate cunoștințe din diverse științe - geometrie (calculul ariei, diametrului, circumferințelor), matematică (calculul canti­tății de material necesare pentru mărimea pânzei), istorie (intervievând oameni care practică acest meșteșug), biologie (descoperind de unde provin materialele folosite) etc. Prin urmare, patrimoniul cultural imaterial poate fi folosit cu succes ca resursă educațională. De altfel, „transmiterea” și „educația” reprezintă concepte-cheie pentru accesul la cultura tradițională, care poate fi cea mai bună cale de dialog între generații, după cum a subliniat și antropologul italian Elena Sinibaldi, specialist UNESCO.

O interesantă intervenție a avut și muzeograful Sașa Stoianovici, de la Muzeul Țăranului Român din București, care a vorbit despre importanța simțurilor în transmiterea elementelor de cultură tradițională, subliniind rolul sunetelor și al muzicii. Tot el a tras și un semnal de alarmă cu privire la urgența salvării instrumentelor tradiționale, care dispar de la o zi la alta. De asemenea, a semnalat importanța creării unei baze de date de sunete (specifice zo­nei rurale), care să poată fi folosite pentru recunoașterea de către copii a unor activități care țin de cultura tradițională (mulsul vacii, sunetul tălăngilor, cositul ierbii etc.).

Una dintre liniile directoare ale UNESCO în ceea ce privește salvgardarea patrimoniului cultural imaterial este implicarea comunității, idee accentuată, în prezentarea sa, mai ales de etnologul grec Panagiota Andrianopoulou. O pasionantă pledoarie în favoarea conceptului de „local learning” au susținut și invitatele din SUA, Paddy Bowman, director fondator al „Local Learning: The National Network for Folks Art in Education”, și Lisa Rathje, director executiv al acestei rețele care susține folosirea folclorului ca resursă fundamentală în educație. „Uneori, ceea ce se învață în școală, dar nu vine din cărți e considerat mai puțin important. Și scopul nostru este să-i facem pe profesori și pe elevi să înțeleagă că ceea ce învățăm din poveștile noastre, din comunitățile noastre, de la bunicii noștri, de la meșteșugarii noștri e la fel de important. Chiar dacă nu e scris într-o carte”, a explicat Lisa Rathje. 

Arta povestitului

În cadrul secțiunii în limba română a conferinței au putut fi audiate comunicări consistente despre proiecte deja implementate, cum ar fi: crearea unei rețele transfrontaliere România-Serbia, dedicată redescoperirii muzicilor tradiționale, în vederea educării tinerilor inter­preți (prezentat de prof. univ. dr. Otilia Hedeșan și de cercetătoarea Diana Mihuț, de la Universitatea de Vest din Timișoara); volumul „Din clasă, acasă. Ghid de identitate culturală românească”, destinat copiilor români care trăiesc în afara granițelor țării, gândit ca resursă edu­cațională alternativă (prezentat de cercetătorul Laurențiu-Alexandru Cohal, de la Institutul de Filologie Română „A. Philippide” Iași); conceperea și introducerea unui opțional de folclor la Școala din Dumești-Vaslui (prezentat de prof. Ana-Maria Lefter); ateliere practice de cusut cămăși tradiționale, folosind modele păstrate în Muzeul de Etnografie de la Piatra Neamț (prezentat de muzeograful Florentina Buzenschi); metode inedite de a ține, în vreme de pandemie, publicul tânăr aproape de Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală din Chișinău (prezentat de muzeograful Elena Cojocari).

În comunicarea „Cum povestim astăzi? Basme vechi, pedagogie actuală”, acad. Sabina Ispas, de la Institutul de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu” al Academiei Române, a explicat că festivalizarea și educația dirijată au transformat sensurile de bază ale culturii tradiționale: „Cultura românească de tip oral ar fi putut fi mai bine conservată dacă nu s-ar fi făcut așa de multe concesii viziunii festivalizatoare”. Despre rolul deosebit pe care arta povestitului îl poate avea în mai buna receptare a culturii tradiționale de către public a vorbit, cu multă căldură, etnologul Andrei Prohin, secretar științific al Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală din Chișinău: „Arta povestitului este grav periclitată de mijloacele media contemporane, care privilegiază imaginea, textul scurt, semnul. Folclorul literar are un enorm potențial educativ, transmițând într-o manieră atrăgătoare înțelepciunea a zeci și poate chiar sute de generații”. Amintind de existența unor muzee tematice, precum Muzeul Legendelor din Ljungby (Suedia) sau Muzeul Basmelor din Nicosia (Cipru), el a apreciat că instituțiile muzeale ar trebui să acorde mai multă atenție folclorului literar, având în vedere și preocupările internaționale pentru salvgardarea artei povestitului (storytelling).