Scriitorii și literatura războiului, tema primei Seri FILIT

Poeții ucraineni Olena Herasymiuk și Pavlo Matiușa au deschis seria de întâlniri din cadrul Festivalului Internațional de Literatură și Traducere (FILIT) care se desfășoară, în această perioadă, la Iași. Activi pe front încă din primele zile ale războiului ruso-ucrainean, ea ca paramedic, el ca militar, cei doi au avut de-a face nu doar cu suferința umană, ci și cu ororile de neînchipuit ale invadatorilor.

Întâlnirea de pe scena Teatrului Național „Vasile Alecsandri”, moderată de jurnalistul Robert Șerban, a atins subiecte de mare încărcătură emoțională - despre forța distrugătoare a războiului și despre fragilitatea ființei umane, despre cum se transformă arhitectura interioară a omului dominat de frica devastatoare a morții, despre felul în care războiul a schimbat literatura ucraineană a ultimilor ani și despre forța și rolul scrisului, ca parte a efortului colectiv de solidarizare în fața dușmanului.

Cu un amestec uluitor de sensibilitate și putere, Olena Herasymiuk a evocat, în fața unei săli pline, cum a trăit ea însăși - o tânără poetă absolventă de filologie, crescută în pace -, șocul războiului. Activă în zona atacată de ruși încă din 2014, de la anexarea Crimeei, a considerat, cu tinerețea și energia vârstei, că are un curaj nelimitat. „Atunci, la primele împușcături din 2014, am simțit că n-am să mor niciodată. Când am început să lucrez ca paramedic, am înțeles cât de fragilă este viața umană și abia atunci am început să mă tem.” Pavlo Matiușa a fost militar activ și a trăit cu și mai mare intensitate cei trei crunți ani de război. „Această nouă realitate ne face să ne întrebăm dacă ne este mai mult frică de moartea fizică sau de dispariție”, a subliniat poetul.

„Aproape toți scriu de pe linia frontului”

Pentru un scriitor din Ucraina, a trăi sub permanenta amenințare a morții a schimbat complet modul de a privi lumea, de a digera realitatea și de a o transpune în literatură. Pentru că războiul, așa cum a explicat Olena Herasymiuk, „te face să înveți, îți formează caracterul. Scriind, ajung să înțeleg ce se întâmplă. Pentru mine, să rămân scriitoare e parte a identității mele. Cât timp scriu, simt că dușmanul nu m-a învins”. 

Ultimii ani au modificat profund, în Ucraina, nu doar literatura ca domeniu, ci mai ales modul de a face literatură. Se scrie foarte mult proză scurtă și poezie, din dorința de a exprima o reacție de moment, de a da un răspuns direct și clar. „Aproape toți scriu de pe linia frontului, care se întinde pe 1.500 de kilometri. Literatura noastră respiră libertate acum; nu există limite. Vrem ca acest război să fie descris de vocile noastre, nu de vocile lor. Să se exprime copiii în limba noastră - pentru asta luptăm”, a spus Pavlo Matiușa.

Discuția a virat și spre resorturile care-i țin permanent mobilizați în lupta inegală și epuizantă pe care o poartă întreg poporul ucrainean din 2022 încoace, dar și spre reflecții la care încă nu au găsit un răspuns. „Cum vom putea supraviețui noi, ca popor, cu aceste amintiri? Cum să evităm să fim ca dușmanul, când drama războiului devine parte din identitatea noastră?”, s-a întrebat, în fața ieșenilor, Pavlo Matiușa.

Ce vor face în prima zi de pace? A fost întrebarea care a emoționat atât invitații, cât și pe cei din sală. „Nu știu ce voi face în prima zi de pace, dar știu sigur că vom reconstrui Ucraina”, a spus Olena Herasymiuk. „Eu vreau să-mi ud picioarele în Marea Azov”, a adăugat Pavlo Matiușa.

Amintirile lor, poveștile personale legate război, traumele care-i împovărează, alături de expe­rien­țele trăite și de alți zece scriitori ucraineni sunt incluse în volumul colectiv de povestiri „Mecanisme de apărare. 12 scriitori ucraineni în război”, publicat la Editura Muzeelor Literare Iași și lansat în cadrul aceleiași Seri FILIT. Cartea, coordonată de Victoria Matiușa, Florin Lăzărescu și Alex Popescu, în colaborare cu Agenția Literară OVO și tradusă de Mihai Hafia Traista, este un proiect editorial FILIT 2025.