Predarea religiei în contextul pandemic

Trăim într-o societate în care fiecare om apreciază valorile vieții în funcție de preocupări, interese, nevoi. Însă, mai presus de acestea, există o valoare care este de dorit a fi apreciată în orice context al vieții - educația. Trecem printr-o perioadă în care cuvintele pedagogului și filosofului Comenius, „Toată viața este o școală”, ajung să capete un sens propriu alături de cel figurat. Observăm cum, în contextul pandemiei de COVID-19, școala a ieșit din granițele ei și a pășit în casele elevilor.

Actul educațional a părăsit clădirile instituțiilor școlare pentru a-și face loc din casele profesorilor direct în cele ale elevilor. Biroul din sufragerie sau masa din bucătărie a devenit în egală măsură catedră sau bancă de clasă, iar ecranele calculatoarelor și ale televizoarelor au suplinit tabla școlară împreună cu actul didactic desfășurat înaintea ei.

Elevii și profesorii au fost nevoiți să trăiască o experiență nouă, cu care nu s-au mai confruntat până acum, să se adapteze noilor condiții de distanțare socială, dar în același timp să desfășoare orele de curs în ritmul stabilit de programele școlare. Al doilea semestru al anului școlar recent încheiat a fost unul patronat de următoarele sintagme: platforme educaționale, învățământ on-line, lecții transmise la TV. Noi, profesorii de religie, asemenea tuturor cadrelor didactice, ne-am conformat ineditei situații din învățământul românesc, venind în întâmpinarea elevilor, a nevoii lor de formare spirituală și morală.

Toți profesorii am răspuns pozitiv, lucrând cu elevii pe platformele digitale alese de fiecare instituție școlară în parte. Chiar dacă acestea nu au putut înlocui interacțiunea directă de la clasă dintre profesor și elevi, s-au dovedit a fi o alternativă acceptabilă și acceptată în condițiile date.

Personal, am desfășurat orele pe platforma Teams, care mi-a permis interacționarea audiovideo în mediul on-line cu elevii școlii mele. Am utilizat, ca și la clasă, manualele digitale, dar și pe cele în formă tipărită, pentru a nu solicita în exces funcția vizuală a elevilor în fața ecranului. Am suplinit cu prezentări PowerPoint, cu materiale video și audio, astfel încât ora să rămână la fel de dinamică și captivantă, mesajul să ajungă așa cum trebuie în sufletul elevilor, informațiile să fie receptate corect și asumat, încât să conducă la formarea competențelor specifice. În felul acesta am reușit să parcurgem întreaga materie până la sfârșitul anului școlar. Am lecturat, am conversat, am problematizat, într-un cuvânt am comunicat, într-o comuniune atipică.

Chiar dacă în această perioadă nu ne-am mai deplasat la școală, efortul depus de noi, profesori și elevi, a fost mult mai mare decât în condiții normale de desfășurare a actului educațional. Am privit, însă, acest efort ca pe o jertfă personală. În această perioadă, fiecare categorie socială s-a jertfit, în funcție de specificul ei, dar numai așa putem depăși astfel de situații. Pandemia ne-a scos din zona noastră de confort. Chiar dacă este un lucru natural să vorbim în fața unei clase pline de elevi și să primim direct feedback-ul lor, de data aceasta le-am vorbit prin intermediul unei camere web, iar între noi și ei am avut drept paravan ecranul. Materialele utilizate la oră au trebuit adaptate noilor condiții, la fel și strategiile didactice folosite.

La final, regăsim și plusuri ale acestei experiențe educaționale. Pe de o parte, am reușit să ducem la bun sfârșit încheierea anului școlar, ne-am familiarizat mai mult cu tot ceea ce ține de partea digitală a educației, încât un alt eventual astfel de scenariu ne va găsi acum mult mai bine pregătiți. Pe de altă parte, am reușit să suplinim actul educațional de la catedră și să oferim elevilor sprijinul necesar progresului intelectual și moral.

Tot în sprijinul elevilor au venit și emisiunile educaționale de la TV, realizate pe diferite discipline, pentru a compensa imposibilitatea conec­tării on-line a unora dintre elevi. În sensul acesta, în ceea ce privește disciplina Religie, elevii au avut acces prin intermediul televiziunii TRINITAS TV la emisiunea „Ora de religie”, un proiect desfășurat cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, prin implicarea televiziunii Patriarhiei Române, a Sectorului teologic-educațional al Administrației Patriarhale și a unui grup de profesori de religie din care am avut plăcerea și onoarea de a face parte.

„Ora de religie”, organizată pe cicluri de învățare, a tratat teme comune anilor de studiu corespunzători fiecărui nivel, primar, gimnazial și liceal, astfel încât a fost urmărită nu doar de elevii care nu au avut acces la lecțiile organizate on-line de școală, ci și de cei care au participat la lecțiile de pe platformele educaționale. Emisiunea, realizată săptămânal, a fost reluată în fiecare zi a săptămânii pentru a putea fi urmărită de cât mai mulți elevi. De asemenea, a fost încărcată și pe internet, pentru a putea fi urmărită și de elevii care, în intervalul orar al transmisiei TV, se aflau la cursurile on-line.

În acest context, mulți elevi au beneficiat de ora de religie on-line și la TV. Mesajele lor mărturisesc impactul pozitiv pe care „Ora de religie” de la TV l-a avut în această perioadă. Tocmai pentru că s-a adresat tuturor elevilor, temele au fost alese cu grijă. Conștienți că nu putem acoperi întreaga tematică din programa școlară, am ales teme independente de lecțiile din manual, dar care să ofere același suport în vederea informării și formării elevilor. Au fost transmise aceleași valori morale pe care disciplina Religie urmărește să le imprime în sufletele elevilor: respectul, corectitudinea, adevărul, dreptatea, bunătatea, cinstea față de părinți, dragostea de Dumnezeu și de semeni ș.a.

Bineînțeles că demersul nu a fost ușor. A presupus realizarea unui suport informațional ca urmare a împletirii unui plan de lecție cu un scenariu TV. Iar aceasta a fost partea mai facilă, pentru că apoi intervenea emoția produsă de prezența camerelor TV în fața cărora trebuia să dăm dovadă de profesionalism într-un domeniu străin nouă.

Această perioadă a semestrului al II-lea a consumat din partea tuturor factorilor implicați în procesul educațional multe resurse de timp și emoționale. Ca profesori de religie ne-am asumat acest demers, alături de ceilalți colegi de catedră. Mai mult decât atât, profesorii de religie au avut și rolul de a-i susține moral pe elevi, în această perioadă de neliniște, incertitudine, teamă.

Nădăjduim să fi împlinit cu bine misiunea de dascăl, chemarea de a sluji la catedră, pe care am îmbrățișat-o cu drag de la început. Nu am fost singuri, pentru că Dumnezeu vine întotdeauna în ajutorul demersurilor bune ale oamenilor. Mulțumim pe această cale și părinților, care au fost solicitați suplimentar în vederea asigurării educației copiilor lor. I-am simțit aproape și le suntem recunoscători.

Odată cu sfârșitul anului școlar, am încheiat un capitol, urmând să vedem ce va fi mai departe. Putem spera la un viitor normal cu gândul la Dumnezeu și prin rugăciune. Nădăjduim ca perioada vacanței de vară să aducă vremuri liniștite la nivel mondial și în societatea românească, pentru a putea începe noul an școlar în condiții normale. În acest context, se potrivesc perfect cuvintele Sfântului Apostol Ioan, care devin un mesaj actual din partea noastră, a profesorilor către elevi: „Multe având a vă scrie, n-am voit să le scriu pe hârtie şi cu cerneală, ci nădăjduiesc să vin la voi şi să vorbesc gură către gură, ca bucuria noastră să fie deplină” (2 Ioan 1, 12).

Dragoș Ioniță este profesor la
Școala Gimnazială Nr. 77 din București