„Apetitul românilor pentru turism pornește de la educație”

România, ca și celelalte state europene, face eforturi pentru a reporni motoarele într-unul dintre sectoarele economiei cele mai grav afectate de pandemie - turismul. Însă peste problemele cauzate de lipsa activității în acest domeniu din martie până în mai se suprapun altele mai vechi - lipsa unei strategii a statului român de impulsionare a turismului, bine închegată, coerentă și de durată, lipsurile în ceea ce privește educația în turism. Despre toate acestea, dar și despre turismul religios și despre cel rural, în Moldova, am discutat cu Florin Bărhălescu, ghid, expert în turism, fondator al Icar Tours, dar și al proiectelor de turism „Degustări de vinuri de Iași”, „Descoperă Bucovina”, „Turism educațional la Iași” și „Iași City Tours”.

Propun să începem dialogul nostru cu o radiografie a situației momentului. Cum arată România turistică acum?

România arată multă fru­musețe. Este o destinație destul de puțin cunoscută la nivel mondial, iar acest aspect ne permite să avem destinații și produse pe care să le construim aproape de la zero.

În ce măsură mai există în rândul românilor apetit pentru a face turism?

Apetitul românilor pornește de la educație. Turismul educa­țional ar putea fi o soluție pentru a învăța să călătorim și pentru a acorda servicii de calitate în turism. Ospeția este un dar, iar atunci când o completezi cu o educație de calitate ajungi să oferi servicii memorabile. Calitățile românilor, ca profesioniști în turism, sunt apreciate la nivel mondial. Din păcate, în România se poate aplica destul de puțin și atunci mulți dintre aceștia lucrează pentru marile companii din străinătate.

Ce pierde turismul românesc în acest an, din cauza pandemiei?

Personal, în această perioadă m-am întrebat despre ce câști­găm. Sigur, ca și în celelalte activități și industrii, am pierdut un timp pe care nu l-am valorificat, pentru vânzare sau prestare de servicii, și bani, pentru că nu s-au oprit și cheltuielile, chiar dacă profitul a devenit negativ. Cât de mult am pierdut sau am câștigat vom vedea în următorii ani. Cu siguranță cu toții vom fi mai atenți atunci când călătorim, iar criteriile de selecție a produselor s-au schimbat.

„Încă mai avem turiști care merg în șlapi la restaurant și cu țuica în sticla de apă la cină” 

Cum ar putea fi stimulată dezvoltarea educației în turism?

Educația în turism are două direcții - una profesională și una socială. Din punct de vedere profesional, România a pierdut foarte mulți dintre specialiști, iar așteptările s-au mutat, în formare, din zona liceală sau postliceală în zona academică. Astfel au rămas foarte multe zone albe, pentru care nu se produc specialiști decât la locul de muncă sau prin programe de scurtă durată. Sunt meserii care sunt puse în același standard ocupa­țional, deși sunt diferite (agent de turism, agent de ticketing, ghid de turism) și de aici apar alte probleme legate de calificare.

Educația socială a călătoriei este un alt capitol. Practic, nu facem diferența între turismul școlar, turismul educațional, turismul familial sau de seniori. În ultima perioadă au apărut dife­rențieri de produs în acest sens, dar tot există mari confuzii, transmise dintr-o generație către cealaltă. Avem și evoluție, dar pentru a fi la standarde încă mai avem de implementat programe și strategii.

Dar educația turistică, în ce măsură revine profesio­niștilor din turism?

Acum, această educație se face în special de către profesioniști. Turistul se adaptează sau își alege produsul potrivit educației sale. Aici sunt multe exemple. Toți ne dorim servicii de cinci stele, dar suntem pregătiți pentru ele? Ni le permitem, atât financiar, cât și din punctul de vedere al educației? Este foarte adevărat că destul de multe servicii, altădată exclusiviste, sunt din ce în ce mai accesibile și această modă a dus la modificarea etichetelor, dar încă mai avem turiști care merg în șlapi la restaurant și cu țuica în sticla de apă la cină.

Ce contribuție are școala în educația turistică, în momentul de față?

Rolul este major. Colaborez de peste 20 de ani cu școlile specializate în acest domeniu al turismului. Se fac mari eforturi pentru a se atinge niveluri bune de pregătire teoretică și de achiziție a competențelor profesionale, dar lipsa unei strategii naționale pentru turism se simte. Domeniul educației este unul dinamic și este nevoie să ne adaptăm și să învățăm continuu, deoarece și domeniul turismului este foarte dinamic. Perioada peste care am trecut ne oferă foarte multe studii de caz în acest sens. Servicii care erau considerate secundare au devenit esențiale.

În ce privește industria ospitalității din România, există o problemă devenită aproape cronică - lipsa de profesionalism a personalului. Nu vreau să generalizez, dar sunt situații prin care cu toții am trecut măcar în timpul unei vacanțe - lipsa unor cunoștințe elementare despre locurile în care se află unitatea de cazare, servire în doi peri, atitudine arogantă, de parcă ar face o favoare clientului servindu-l (client care a plătit pentru serviciile oferite). Cum pot fi eliminate aceste metehne?

Aceste lipsuri nu vor fi niciodată eliminate, mai ales în criza de personal pregătit profesional corespunzător în care ne aflăm. Turismul este o activitate sezonieră și sunt foarte puțini cei care-și pot permite să lucreze doar două-trei luni în turism, iar în restul anului să desfășoare o altă activitate. După două-trei sezoane în România ating un nivel profesional bun și merg spre locuri unde sezonalitatea este mai mică sau inexistentă. În Iași, de exemplu, turismul de afaceri are o cu totul altă sezonalitate față de turismul de vacanță. Dincolo de aceasta, o mare problemă este cu mentalitatea pe care o abordăm vizavi de aceste servicii, deoarece nu privim cu respect un chelner sau un șofer de autocar, deși viața noastră este în mâinile lui pentru câteva minute sau ore.

Revistele de turism plasează sezonul turistic estival al lui 2020 sub semnul unui trend care prinde tot mai mult teren în Europa, ­așa-numitul „slow travel”. Mai precis, acele vacanțe lipsite de presiunea vizitării cât mai multor obiective turistice, dar îmbogățite prin vizitarea în tihnă a locurilor, consumul de cultură, tradiție și gastronomie locale. Totul fără grabă. Cum apreciați acest trend? Se mulează pe profilul turistului român?

„Slow travel” nu este deloc nou ca trend. Dar acest gen de turism poate fi oferit doar celor care vor să se bucure de o destinație. Odată stabilit acest lucru, descoperim ce anume își dorește turistul și alegem destinațiile potrivite. Pentru evadări în natură, Delta Dunării și drumețiile montane sunt considerate cele mai potrivite. Următorul pas este alegerea mijlocului de transport. În ultima perioadă, în Deltă au apărut cano­tiștii amatori. Traseele montane cu bicicleta sunt, de asemenea, la mare căutare, dar pentru acest gen de activități trebuie să ai și o pregătire fizică adecvată. Și turismul urban este considerat destinație de „slow travel”, iar în acest sens Iașiul este un foarte bun exemplu, deoarece, la pas sau cu mașina, poți face câteva programe deosebite, fără a fi nevoie să părăsești orașul.

„Vacanța și credința se întâlnesc adesea în spațiul românesc” 

În prezent, în regiunea Moldovei, Bucovina și Neamțul sunt zonele cele mai afectate, din cauza inactivității în turism din ultimele luni. Cum previ­zionați că se va derula în lunile ce urmează turismul religios în aceste zone?

Turismul religios are un potențial diferit față de turismul clasic, deoarece caracteristicile sale sunt diferite. Vizitele la obiectivele UNESCO se vor realiza în continuare, atât ca destinație de vacanță, cât și ca turism religios. În funcție de soluțiile care se vor adopta pentru organizarea de evenimente religioase, vom avea și o revenire a turismului religios. Vacanța și credința se întâlnesc adesea în spațiul românesc. Atât timp cât nu le confundăm și acceptăm că avem de învățat din fiecare vizită, turismul religios va fi perceput ca o deschidere. Atunci când acesta se face pentru nevoia de rugăciune, eu, personal, nu îl mai consider turism religios (și nici măcar pelerinaj). Din nou, orașul Iași poate servi ca exemplu în acest sens, prin diversitatea pe care ne-o oferă prin numărul mare de locașuri, care se constituie ca destinații diferit percepute în turismul religios.

Cum ar putea fi integrat turismul religios într-o strategie pentru întreaga regiune a Moldovei?

Aceste strategii există deja. Poate ar trebui radiografiate mai clar, dar turismul, în general, se modifică periodic, în funcție de factorii interni sau externi. Este un subiect vast, pe care îl putem aborda atât la nivel regional, cât și local. Mănăstirile Agapia, Neamț, Voroneț și Putna sunt vârfurile de lance ale produsului, iar de aici se poate dezvolta, în funcție de timpul pe care turiștii îl au la dispoziție pentru vizite. 

Turismul rural, un concept puțin exploatat în Moldova 

Dar turismul rural din Moldova? Mi se pare un palier extrem de puțin exploatat, deși are atât de multe de oferit.

Turismul rural, în adevăratul sens al cuvântului, este destul de puțin prezent în Moldova (personal l-am experimentat la Butuceni, în Republica Moldova), deoarece normele europene de clasificare nu sunt foarte permisive în domeniu. În Maramureș sau în satele săsești este un concept mult mai bine dezvoltat și implementat decât în regiunea noastră. Cu aceste exemple de bune practici, verificate deja, și prin păstrarea tradițiilor și a specificului local va putea fi aplicată rețeta și la Iași.

Există în Moldova două stațiuni cu un uriaș potențial de atragere a turiștilor - Durău și Vatra Dornei, dar care nu funcționează nici pe departe la nivelul potențialului pe care îl au. Cum ar putea fi revitalizate?

Cele două stațiuni fac parte din istoria turismului de succes din anii ‘80 (Durău) și chiar din perioada Imperiului Habsburgic (Vatra Dornei). Din aceeași categorie mai avem și alte stațiuni turistice, care nu au revenit la strălucirea de altădată. Deoarece statutul acestor stațiuni și forma de proprietate s-au modificat, strategiile de relansare pot fi susținute doar de către admi­nistrația locală sau regională, prin diferite soluții de suport financiar și administrativ. La Vatra Dornei, inițiativa privată din jurul stațiunii a atras investitori în domeniul turistic și s-a dezvoltat în continuare în cele patru mari direcții - Maramureș, Bucovina, Munții Rodnei și Valea Bistriței. La Durău avem o dependență majoră de capriciile vremii și de aceea stațiunea nu mai este percepută ca fiind o destinație de iarnă. Dar vara sunt destul de mulți turiști care ajung aici pentru peisaj și pentru traseele montane. Amândouă au de pus accentul pe promovare și pe creat experiențe memorabile. 

„Turismul nu se poate dezvolta cu dublă măsură - pentru străini și pentru români” 

Și pentru că veni vorba despre strategii, România bâjbâie de ani buni, pretinzând că face strategii de promovare a țării și de stimulare a turismului. În prezent, nici măcar nu există un minister dedicat acestui domeniu atât de important, ci o simplă direcție în cadrul Ministerului Economiei, Energiei și Mediului de afaceri. De ce este statul român atât de dezinteresat de un sector-fanion, o rotiță care poate pune în mișcare mecanisme profitabile pentru întreaga economie?

Este o întrebare foarte grea, la care eu nu am un răspuns. Poate tocmai pentru că este privită ca o rotiță și nu ca un angrenaj, nu am reușit să atragem suficient atenția, astfel încât să avem un minister de sine stătător, cu o strategie pe câțiva ani, care să fie și asumată și implementată. Strategia pentru turism este dependentă de strategia națională pentru educație, pentru infra­structura de transport și pentru cultură, unde includem în primul rând tradițiile moștenite. Turismul nu se poate dezvolta cu dublă măsură - pentru străini și pentru români - așa cum și-ar dori unii dintre operatorii din turism sau sub un clopot de sticlă, deoarece este un rezultat al comportamentului social. Noi călătorim pentru a ne dezvolta personal.

Ce vă doriți dumneavoastră, ca specialist, să vedeți rezolvat în domeniul turismului, la nivel național, pe termen scurt și mediu?

Personal, mi-aș dori să pot pune în continuare umărul la realizarea unui turism de calitate în România și la Iași.