În urmă cu 35 de ani, pe 22 decembrie 1989, era înlăturată ultima dictatură est-europeană de sorginte comunistă - cea din România. A fost un moment de mare tensiune socială, dar și un timp marcat de
„Doresc să imprim dialogul păcii în viaţa bisericească din Oltenia“
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, întrunit în şedinţă de lucru în data de 8 iulie 2008, a ales pe Preasfinţitul Părinte Irineu Slătineanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Râmnicului, în scaunul vacant de Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei, cu 24 de voturi, din cele 47 exprimate. „Viaţa bisericească trebuie privită în complexitatea ei, atât preoţească cât şi laică, mirenească, pentru că ideile inovatoare, care în mod sigur există în minţile multora, să devină realităţi concrete.” „Din punct de vedere juridic şi canonic, contestarea sindicatului preoţesc se întemeiază pe Statutul de organizare şi funcţionare a Bisericii noastre, pe Sfintele Canoane. „E necesar să avem dialog strâns cu Dumnezeu şi atunci o să avem dialog strâns şi cu fraţii noştri de pretutindeni, aşa după cum ne învaţă Părinţii Bisericii: „Sfătuieşte-te cu Dumnezeu şi oamenii vor veni şi se vor sfătui cu tine”. Interviu cu Preasfinţitul Părinte Irineu Popa, noul Mitropolit ales al Olteniei.
Preasfinţia Voastră, cum trăiţi acest moment, în care Biserica v-a chemat la slujirea ei ca mitropolit? Acest moment de bucurie şi de înaltă responsabilitate la care am fost chemat să slujesc este poate o prelungire şi o continuitate a ceea ce am întreprins în timpul mitropoliţilor de dinaintea mea, cunoscând din postura în care mă aflam în viaţa bisericească realităţile zonei Olteniei. Răspund la o chemare sfântă, care mi s-a adresat în vremea aceasta şi doresc să port stindardul Ortodoxiei româneşti predat nouă de către strămoşii noştri, de către sfinţii care au vieţuit pe pământul acesta, în frunte cu Sfântul Nifon Patriarhul, care a întemeiat Episcopia Râmnicului, alături de Sfântul Antim Ivireanu, Sfântul Ierarh Calinic şi de toţi sfinţii care s-au ostenit ca episcopi, ca monahi şi ca martiri, în această zonă a ţării, pe care o voi păstori. „Valoarea dă posibilitatea exprimării sincere” Ca Arhiereu-Vicar al Episcopiei Râmnicului aţi avut posibilitatea să cunoaşteţi realităţile din Mitropolia Olteniei. Cum aţi caracteriza, în câteva cuvinte, această Mitropolie? Mitropolia se suprapune pe regiunea Olteniei, regiune veche, cu rădăcini adânci în istoria creştinismului, ştiut fiind faptul că în sudul Dunării a propovăduit Sfântul Apostol Pavel şi ucenicii săi. Mitropolia Olteniei are o dimensiune istorică, una temporală, şi trebuie să aibă şi o dimensiune a viitorului. În prezent ea are o viaţă creştină care se vrea îmbunătăţită şi, în acelaşi timp, promovată din toate punctele de vedere. Preoţii, călugării şi călugăriţele din această zonă sunt pe deplin „antrenaţi” în viaţa Bisericii. Ei trăiesc mesajul creştin în toată plinătatea, având în vedere că în zona Vâlcei, în cea a Gorjului, în zona Severinului şi în partea Oltului sunt nenumărate mănăstiri cu viaţă de obşte, unde înfloreşte o viaţă monahală temeinică, statornică şi bine reglementată. În Mitropolia Olteniei există una dintre mănăstiile unicat în ţara noastră, Mănăstirea Frăsinei, unde m-am format şi unde am crescut şi am dobândit identitatea monahală, preoţească şi apoi arhierească. Sunt legat de această Mitropolie cu fire statornice. Am cunoscut îndeaproape viaţa bisericească, fiind seminarist la Craiova, apoi profesor la Facultatea de Teologie şi decan al acestei facultăţi. Care sunt priorităţile de ordin pastoral-misionar, pe care le aveţi în vedere, ca întâistătător al Mitropoliei Olteniei? Mă gândesc în primul rând la analizarea vieţii religioase din Mitropolia Olteniei, la o investigare a tuturor părţilor componente ale acestei mitropolii începând cu mănăstirea, parohia, şcoala, spitalul şi tot ce include viaţa socială şi bisericească. Voi dialoga cu toţi factorii de răspundere, nu numai bisericeşti, ci şi civili, laici. Viaţa bisericească trebuie privită în complexitatea ei, atât preoţească cât şi laică, mirenească, pentru că ideile inovatoare, care în mod sigur există în minţile multora, să devină realităţi concrete. Mă gândesc la îmbunătăţirea vieţii preoţeşti, a vieţii de parohie, atât ca misiune cât şi ca viaţă economică. Doresc promovarea valorilor corespunzătoare Sfintelor Canoane şi regulamentelor bisericeşti. Îmi doresc să promovăm valoarea, nu subiectivitatea. Valoarea obiectivă dăinuie şi dă posibilitatea ca omul să se exprime cu toată sinceritatea. Aţi fost numit Mitropolit al Olteniei într-o periodă dificilă, în care unii preoţi au încercat, fără binecuvântare, înfiinţarea unui sindicat. Cum vedeţi rezolvarea acestei probleme? Rezolvarea stă în dialog. Din punct de vedere juridic şi canonic contestarea acestui sindicat se întemeiază pe Statutul de organizare şi funcţionare a Bisericii noastre, pe Sfintele Canoane, unde sunt reglementări precise cu privire la participarea preotului la diverse forme şi asociaţii, care nu au orientare bisericească. În ceea ce priveşte preoţii care au recurs la această formă de organizare, sper ca în urma dialogului să lămurim împreună care sunt priorităţile, care sunt năzuinţele şi părerile care corespund sau nu cu viaţa Bisericii. „Învăţământul teologic reprezintă punctul central de clădire a valorilor în Biserică” Preasfinţia Voastră, ca Decan al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Craiova consideraţi învăţământul teologic o prioritate în misiunea dumneavoastră? Învăţământul teologic şi familia academică reprezintă punctul central de clădire a valorilor în Biserică. Omul învaţă cum să se comporte în societate, acasă prin educaţia pe care o primeşte de la părinţi şi apoi îşi desăvârşeşte această învăţătură în şcoală. Dacă şcoala este bine orientată şi dacă profesorii sunt cu har pedagogic şi respectă învăţătura Mântuitorului Iisus Hristos vom avea un învăţământ de performanţă cât şi o preoţie cu adevărat misionară. Totdeauna am îndreptat gândirea studenţilor spre a înţelege că facultatea de teologie ortodoxă este o facultate vocaţională. Noi căutăm această vocaţie, în tinerii noştri pentru a o amplifica şi să aprindem focul sacru în sufletele lor, ca apoi ei să devină „jăratecul” care să aprindă alte suflete, atât în şcoală, cât şi în Biserică. Ne dorim din tot sufletul ca profesorii să fie bine pregătiţi, să fie oameni de Biserică, conştienţi de credinţa pe care o mărturisesc, pentru că exemplul este primordial în tot ceea ce facem. Nădăjduiesc ca aceast mod de vieţuire să se imprime la toţi cei care sunt modelatori de conştiinţe. „Europa aşteaptă de la noi cuvântul lui Dumnezeu” Care credeţi că este rolul Bisericii, în general, şi al unui ierarh, în special, în contextul actual, în care dialogul joacă un rol atât de important? Datoria unui ierarh este de a-L face cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu, în orice context. Orice formă de exprimare, de dialog care se abate de la Evanghelie nu este constructivă. Noi ştim că ne-am născut, am crescut, ca popor creştin şi vom dăinui astfel numai dacă suntem creştini ancoraţi în Sfânta Evanghelie. În tot lucrul pe care îl voi face, voi aşeza frica de Dumnezeu şi chemarea oamenilor la dialog, pentru ca aceştia să îl cunoască pe Dumnezeu. Cel care trăieşte cu adevărat creştin, simte nevoia de a împărtăşi şi celuilalt din iubirea sa. Fiecare dintre noi trebuie să ne însuşim învăţătura Bisericii, în temeinicia ei, şi să o transmitem celor de lângă noi, cu căldura sufletului nostru românesc. Eu nu cred că Europa aşteaptă de la noi o elocinţă sterilă, ci mai degrabă cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul Sfintei Scripturi şi al Sfinţilor Părinţi, care este plin de miere duhovnicească. Dacă avem credinţă, aceasta trebuie exprimată în faptă, în întâlnirea cu celălalt. E necesar să avem dialog strâns cu Dumnezeu şi atunci o să avem dialog strâns şi cu fraţii noştri de pretutindeni aşa după cum ne învaţă Părinţii Bisericii: „Sfătuieşte-te cu Dumnezeu şi oamenii vor veni şi se vor sfătui cu tine”. Doresc să imprim în viaţa bisericească din Oltenia acest dialog al păcii şi al bucuriei întâlnirii cu celălalt. ▲ Biografia noului Mitropolit al Olteniei Preasfinţitul Părinte Irineu Popa s-a născut la 16 noiembrie 1957 în localitatea Perişani - Vâlcea, din părinţii Gheorghe şi Maria. A făcut şcoala primară în satul natal. În perioada 1975-1980, a urmat cursurile Seminarului Teologic „Sfântul Grigorie Teologul“ din Craiova, iar între 1981-1985, cursurile de teologie ale Institutului Teologic din Bucureşti, obţinând titlul de licenţiat în teologie, cu teza „Cunoaşterea lui Dumnezeu şi ideea de epectază la Sfântul Grigorie de Nyssa“. Între anii 1985-1986, a făcut cursurile doctoratorale, specialitatea Patrologie, la Institutul Teologic din Bucureşti, cu dizertaţia „Politica religioasă a împăratului Iustinian“. A urmat apoi, între 1986-1987, cursurile de limbă şi literatură franceză, la Facultatea de Litere din Grenoble, apoi între 1986-1990, cursurile de doctorat în teologie, specialitatea Dogmatică, la Institutul „Saint Serge“ din Paris, pe care le-a absolvit cu calificativul „magna cum laude“. În periada 1989-2005, a făcut cursuri de limbă engleză, de arheologie şi doctorale, devenind, în 2005, doctor în drept civil al Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Craiova, cu acelaşi calificativ, „ magna cum laude“. Timp de un an, 1990-1991, a fost profesor de Istoria Bisericii Universale, la Institutul „Saint Serge“ din Paris, apoi profesor de Istoria culturii şi civilizaţiei bizantine, la Facultatea de Teologie din Craiova, până în 1994. Între 1994-1997, a fost profesor de Teologie dogmatică şi Teologie morală, la Facultatea de Teologie din Craiova. În perioada 1999-2001, a activat ca profesor de Teologie morală la Facultatea de Teologie „Andrei Şaguna“ din Sibiu, din 2004 fiind şef de catedră la Facultatea de Teologie din Craiova. În 1991, 6 septembrie, prin hotărârea Sfântului Sinod, a fost promovat Arhiereu-Vicar pentru Episcopia Râmnicului. În 1991, 6 octombrie, a fost hirotonit Arhiereu, cu numele de Slătineanul. Din 2000, este referent pentru manuale de religie din cadrul comisiei teologice şi liturgice a Sfântului Sinod, iar din 2003, este secretar al Comisiei speciale pentru canonizarea sfinţilor români, din cadrul Sfântului Sinod.