Inteligența artificială și școala: între tehnologie și relația umană

Inteligența artificială schimbă treptat educația și modul în care elevii învață. Schimbarea nu înseamnă doar eficiență și acces rapid la informație, ci presupune și grijă față de nevoile reale ale elevului. Prof. univ. dr. ing. Adrian Adăscăliței, autorul lucrării „Introducere în utilizarea inteligenței artificiale în educație”, vorbește despre beneficiile și limitele acestei tehnologii. AI poate oferi sprijin personalizat, dar cere acces echitabil, discernământ și responsabilitate. Distinsul profesor explică riscurile privind datele personale, dependența de tehnologie și autonomia în gândire. Dincolo de progresul tehnologic, profesorul rămâne esențial pentru încredere, empatie, valori și formarea elevului.

Domnule profesor, în ce măsură inteligența artificială poate contribui la reducerea inegalităților din educație și la sprijinirea elevilor cu dificultăți de învățare?

Inteligența artificială poate contribui la reducerea unor inegalități educaționale, mai ales prin oferirea unui sprijin mai rapid și mai personalizat elevilor care au dificultăți de învățare. De exemplu, un elev care nu a înțeles o lecție poate primi explicații suplimentare, exemple alternative, exerciții graduale sau feedback imediat, într-un ritm adaptat propriilor nevoi.

Pentru elevii cu dificultăți specifice, inteligența artificială poate facilita accesul la conținut prin instrumente de citire asistată, transcriere automată, traducere, sinteză vocală, rezumare sau adaptare a textelor la un nivel mai accesibil. Aceste soluții pot deveni un sprijin real, mai ales atunci când profesorul lucrează la clase numeroase și nu poate interveni permanent individual.

Totuși, trebuie să fim atenți la o condiție esențială: tehnologia reduce inegalitățile numai dacă este accesibilă tuturor. Dacă doar unii elevi au dispozitive bune, conexiune stabilă la internet, părinți care îi pot sprijini și profesori formați pentru utilizarea acestor instrumente, atunci inteligența artificială poate adânci diferențele existente. De aceea, folosirea inteligenței artificiale în educație trebuie însoțită de politici publice, formare pentru profesori și grijă pentru elevii vulnerabili. 

Cum ar trebui pregătiți profesorii pentru a utiliza corect și responsabil instrumentele de inteligență artificială în școală?

Pentru a utiliza corect și responsabil inteli­gența artificială în școală, profesorii au nevoie de o formare care să depășească simpla învățare a unor aplicații sau platforme. Mai importantă decât cunoașterea unui anumit instrument este înțelegerea modului în care acesta poate contribui la atingerea obiectivelor educaționale. Profesorii trebuie să înțeleagă nu doar cum să utilizeze aceste instrumente, ci și cum să le evalueze critic, să le integreze pedagogic și să le folosească responsabil.

În primul rând, profesorii trebuie să cunoască posibilitățile și limitele inteligenței artificiale. Este important să înțeleagă că aceste sisteme pot genera informații utile și răspunsuri bine formulate, dar pot produce și erori, interpretări discutabile sau informații incomplete. De aceea, verificarea și evaluarea critică a rezultatelor rămân esențiale.

În al doilea rând, formarea trebuie să includă aspecte pedagogice. Profesorii trebuie să învețe cum să integreze inteligența artificială în proiectarea lecțiilor, în activitățile de învățare și în evaluare, astfel încât tehnologia să sprijine dezvoltarea gândirii critice, a creativității și a autonomiei elevilor.

La fel de importante sunt dimensiunile etice și sociale. Profesorii trebuie să fie familiarizați cu probleme precum protecția datelor personale, respectarea proprietății intelectuale, transpa­rența utilizării inteligenței artificiale și evitarea dependenței excesive de tehnologie. Ei au responsabilitatea de a-i ajuta pe elevi să folosească aceste instrumente în mod conștient și responsabil. Rolul profesorului va rămâne esențial, deoarece niciun sistem tehnologic nu poate înlocui discernământul pedagogic, experiența profesională, empatia și responsabilitatea formării umane. 

Care sunt limitele etice ale folosirii inteli­genței artificiale în educație și ce riscuri considerați că nu trebuie ignorate?

Limitele etice ale folosirii inteligenței artificiale în educație pornesc de la o idee simplă: tehnologia trebuie să fie în slujba omului, nu omul în slujba tehnologiei. Inteligența artificială poate sprijini învățarea, dar nu trebuie să înlocuiască relația educațională dintre profesor și elev, responsabilitatea pedagogică și formarea caracterului.

Un prim risc este utilizarea necritică a răspunsurilor generate de inteligența artificială. Aceste sisteme pot produce informații incorecte, incomplete sau formulate convingător, dar discutabil. De aceea, verificarea, compararea surselor și judecata proprie rămân indispensabile.

Un al doilea risc privește protecția datelor personale. În educație se lucrează cu informații despre copii, rezultate școlare, dificultăți de învățare și contexte familiale. Aceste date nu trebuie colectate sau prelucrate fără reguli clare, transparență și garanții de securitate.

De asemenea, trebuie evitate supravegherea excesivă, etichetarea elevilor prin algoritmi și reducerea persoanei la un profil statistic. Un elev nu este doar o sumă de rezultate, scoruri sau predicții. El este o persoană aflată în formare, cu libertate, potențial și demnitate.

Mai există și riscul dependenței cognitive: elevii pot ajunge să ceară inteligenței artificiale să gândească în locul lor, să scrie în locul lor sau să decidă în locul lor. În acest caz, tehnologia nu mai dezvoltă autonomia, ci o slăbește. 

Credeți că inteligența artificială va schimba relația dintre profesor și elev?

Da, inteligența artificială va influența relația dintre profesor și elev, așa cum au făcut-o, la vremea lor, manualul tipărit, calculatorul, internetul sau platformele digitale. Unele activități de rutină vor putea fi automatizate, iar accesul la informație va deveni și mai rapid și mai extins. Cu toate acestea, esența relației educaționale nu se va schimba. Educația nu înseamnă doar transmiterea de cunoștințe, ci și formarea perso­nalității, dezvoltarea caracterului, cultivarea responsabilității și pregătirea pentru viață. Aceste dimensiuni nu pot fi realizate de un algoritm, indiferent cât de performant ar deveni acesta.

Profesorul nu este doar un furnizor de infor­mații. El este mentor, model, îndrumător și partener de dialog. Prin exemplul personal, prin încurajare, prin exigență și prin înțelegerea nevoilor elevului, profesorul contribuie la formarea unor valori și atitudini care depășesc cu mult simpla acumulare de cunoștințe.

Cred că, în viitor, rolul profesorului va deveni chiar mai important. Într-o lume în care infor­mația este disponibilă aproape instantaneu, elevii vor avea nevoie de cineva care să îi ajute să distingă între adevăr și aparență, între informație și cunoaștere, între eficiență și înțelepciune. Vor avea nevoie de repere morale și intelectuale care nu pot fi generate automat.

Ceea ce va rămâne esențial uman în educație este relația dintre persoane: încrederea, empatia, dialogul, inspirația, discernământul și capacitatea de a transmite valori. Inteligența artificială poate sprijini procesul de învățare, dar nu poate înlocui întâlnirea dintre un profesor care formează și un elev care se dezvoltă. Tocmai această dimensiune umană conferă educației profunzime și sens. Inteligența artificială poate răspunde la întrebări, dar nu poate deveni model de viață. Profesorul rămâne cel care, prin competență și exemplu personal, contribuie la formarea omului. 

Ce le-ați recomanda părinților și profesorilor care privesc cu teamă sau neîncredere dezvoltarea rapidă a inteligenței artificiale?

Le-aș recomanda, în primul rând, să nu privească inteligența artificială nici cu teamă excesivă, nici cu entuziasm necritic. De-a lungul istoriei, fiecare mare schimbare tehnologică a generat atât speranțe, cât și îngrijorări.

Teama apare adesea atunci când nu cunoaș­tem suficient un fenomen. De aceea, primul pas este informarea. Părinții și profesorii ar trebui să înțeleagă ce poate face inteligența artificială, dar și ce nu poate face. Ea poate procesa rapid informații, poate oferi sugestii și poate sprijini învățarea, însă nu poate înlocui judecata umană, experiența de viață, responsabilitatea morală sau relațiile dintre oameni.

În același timp, este important să nu lăsăm tehnologia să preia roluri care aparțin familiei și școlii. Formarea caracterului, cultivarea valorilor, dezvoltarea empatiei, a responsabilității și a discernământului rămân misiuni profund umane. Niciun algoritm nu poate substitui exemplul oferit de un părinte sau de un profesor.