Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Educaţie și Cultură Interviu Misiune ortodoxă și culturală românească la New York

Misiune ortodoxă și culturală românească la New York

Galerie foto (12) Galerie foto (12) Interviu
Un articol de: Ștefania Coșuleanu - 09 Apr, 2021

Despre activitatea misionară și culturală desfășurată timp de 28 de ani pe tărâm american de către pr. prof. Theodor Damian se pot scrie, pe îndelete, cărți. În acest interviu am surprins doar activitățile desfășurate în Parohia Ortodoxă Românească „Sfinţii Apostoli Petru și Pavel” din New York și în cadrul Institutului Român de Teologie și Spiritualitate Ortodoxă.

Sunteți preot, profesor, scriitor și promotor al culturii române în Statele Unite ale Americii, dacă ar fi să vă surprind pe scurt principalele aspecte ale personalității. Pentru început, vă rog să ne spuneți cum au fost cei 28 de ani de când sunteţi preot la New York.

28 de ani petrecuţi în străinătate reprezintă o extraordinară aventură despre care aş putea scrie (parţial am scris) mai multe cărţi. Privind retrospectiv, nu pot decât să constat că Dumnezeu a fost cu mine tot timpul, mi-a călăuzit paşii mereu. Aş putea spune că patroana vieţii mele americane este Sfânta Fecioară Maria, pentru că am aterizat pe aeroportul J.F. Kennedy din New York, în 1988, exact de praznicul Adormirii Maicii Domnului, 15 august. Și de atunci, aş putea puncta sistematic, Dumnezeu și Maica Domnului mi-au deschis, uneori în mod miraculos, cale după cale, pentru a îndeplini în sens spiritual, pastoral-misionar, cultural şi academic, aici la New York, atât din punctul de vedere al lucrului între românii de aici, dar şi din punctul de vedere al afirmării valorilor culturii şi spiritualităţii noastre în mediile americane.

„Consolidarea conştiinţei și identităţii noastre naţionale și culturale”

De ce a fost nevoie să înființați Institutul Român de Teologie și Spiritualitate Orto­doxă?

Institutul Român de Teologie și Spiritualitate Ortodoxă, pe care l-am fondat în aprilie 1993, este o organizaţie creştină ortodoxă și educa­țională cu deschidere ecumenică, având ca scop promovarea valorilor române și ortodoxe, aducând astfel o contribuţie la îmbunătățirea lumii noastre contemporane, la unitatea și solidaritatea tuturor românilor din diaspora română, pe de o parte, și la mai buna lor integrare în societatea prezentă, pe de altă parte. În special, institutul are în vedere dublul fel de relaţii pe care românii le au în această țară: între ei înşişi și între ei și americani. Scopul are în vedere consolidarea conştiinţei și identităţii noastre naţionale și culturale împotriva pericolului marginalizării cu toate implicaţiile lui negative în societatea ultrasecularizată în care trăim astăzi. În timp ce privim caracterul multicultural al societăţii noastre ca pe o binecuvântare și vedem diferenţa ca un izvor de bogăţie spirituală, și nu ca un risc și o amenințare, noi dorim să învăţăm de la alte tradiții, dar de asemenea să o mărturisim pe a noastră.

Institutul Român de Teologie și Spiritualitate Ortodoxă funcționează alături de Biserica ortodoxă română „Sfinţii Apostoli Petru și Pavel”, pe care am înfiinţat-o și înregistrat-o, de asemenea, în 1993, în Astoria (Queens), New York, și care se află în jurisdicția Mitropoliei Ortodoxe Române a celor două Americi, condusă de Înalt­preasfințitul Părinte Nicolae. Biserica la care slujesc oferă românilor din această parte a marii metropole americane posibilitatea de a avea toate slujbele și rânduielile tradiţiei noastre ortodoxe în limba română, de a forma o mare familie, în care cei prezenţi se cunosc reciproc, se ajută și cresc duhovnicește împre­ună.

În cadrul institutului desfășurați și o bogată activitate culturală. Ce reviste publicați?

În cadrul institutului funcționează Cenaclul literar „Mihai Eminescu”, pe care l-am fondat tot în 1993. Acesta se întruneşte, cu regularitate, la fiecare două săptămâni, cu excepţia vacanțelor de Crăciun, Paști și vară (iar de la începutul pan­demiei doar ocazional) și constituie un forum educațional în domeniul literaturii române și totodată o tribună de lansare a lucrărilor scriitorilor români din România și din America sau din alte țări.

Institutul publică trei reviste. Prima revistă, Symposium, este o publicație anuală, în limba engleză. Apare din 1994 și include o selecție din lucrările prezentate la simpozionul (anual) ecumenic, teologic și interdisciplinar, ținut în primul weekend al fiecărui decembrie. Din 2019, revista nu mai este centrată pe tema simpozionului (care a încetat în 2018), ci cuprinde lucrări pe diverse subiecte din domeniul științelor umane. A doua este o revistă trimestrială de cultură și spiritualitate românească: Lumină Lină, Gracious Light. Iar a treia este revista anuală Romanian Medievalia (Thraco-Dacian and Byzantine Romanity of Eastern Europe and Asia Minor), publicație anuală, în limba engleză. Am fondat-o împreună cu George Alexe și apare din 2001. Include o selecție din lucrările prezentate la Congresul International de Studii Medievale (anual) al Universității de Vest din Kalamazoo, Michigan. Revista și-a încetat apariția în anul 2018.

Institutul, prin editurile sale (Addleton Academic Publishers, Institutul Român de Teologie și Spiritualitate Ortodoxă și Lumină Lină) publică reviste și cărţi în domeniile umanistice și de ştiinţe sociale.

Simpozioane teologice și culturale cunoscute în întreaga lume

În calitate de profesor sunteți promotorul unor conferințe și simpozioane cunoscute în întreaga lume. Care sunt acestea?

Institutul Român de Teologie și Spiritualitate Ortodoxă organizează simpozioane teologice și culturale, conferinţe și consultații, patronează Institutul de Studii Interdisciplinare în Ştiinţe Umane și Sociale și sponsorizează lucrări de cercetare în domeniile amintite. Din 2009, de când s-a înființat la New York filiala americană a Academiei Oamenilor de Știință din România (AOSR), colaborează cu această instituţie de prestigiu în organizarea evenimentelor academice. Cu anii, acest institut, prin conferințele și publicațiile sale, a devenit foarte cunoscut și apreciat în țară și în America.

Sunteți parohul Bisericii „Sfinţii Apostoli Petru și Pavel” din Astoria, Queens - New York. Cine sunt enoriașii parohiei?

Ca în orice parohie, şi aici, enoriaşii sunt de toate categoriile sociale, de la profesori universitari la doctori, scriitori, ingineri, tehnicieni, asistenți medicali, muncitori, pensionari ş.a. Trebuie să spun că mulţi intelectuali din ţară, care au terminat acolo facultăți de profil, aici lucrează în servicii total necorespunzătoare pregătirii lor de bază. De exemplu: ingineri, eco­nomiști și filologi lucrează în construcții ori fac taximetrie sau absolvente universitare aici îngrijesc de bătrâni la domiciliu. Sigur, munci foarte nobile, dar astfel de cazuri generează și frustrări. Însă trebuie să trăieşti!

Vorbiți-ne, vă rog, despre locația bisericii parohiale.

După ce am ajuns în New York, am fost la Universitatea Princeton din New Jersey şi am depus dosar de admitere pentru un masterat în teologie. În anii masteratului la Princeton am slujit, la aproape fiecare două săptămâni, în Sunnyside, New York, la Biserica „Sfântul Nicolae”, păstorită de vrednicul de pomenire preot dr. Vasile Vasilache. Apoi am urmat un program de doctorat la Universitatea Fordham din New York. Imediat ce am obținut doctoratul, martie 1993, am ales New Yorkul, deoarece știam că ar mai fi nevoie de o parohie în metropolă. Am căutat să închiriez spaţiu pentru serviciile liturgice într-o biserică americană, aşa cum se întâmplă frecvent în întreaga diasporă română de pe toate continentele. După mai multe căutări, am găsit înţelegere şi chirie convenabilă la Biserica Episcopaliană (Anglicană) „St Andrew” din Astoria. Am dat anunțuri la ziarele româneşti existente despre iniţiativă şi în ziua de Florii, 1993, am făcut prima slujbă. Mulţime de credincioşi! Am stat acolo aproape zece ani, după care, pentru că acea biserică americană s-a închis, timp de trei ani am funcționat în alt cartier, într-o altă biserică, tot episcopaliană, în College Point. Apoi am revenit în Astoria, pentru scurt timp în alte două locații şi imediat în aceea unde ne aflăm și acum, Biserica Episcopaliană „St George”.

Când am înființat parohia a trebuit să plătim chirie lunară, ca şi azi, în funcţie de loc, între 500 şi 800 de dolari pe lună, din banii ce se adună duminica. Eu, preotul, nu sunt salarizat la parohie. Asta pentru că după obţinerea doctoratului am candidat pe un post de profesor universitar şi am intrat ca titular la Catedra de filosofie şi etică a Facultății de Ştiinţe Sociale de la Metropolitan College of New York. Dar ca să cumpere parohia o casă şi s-o transformăm în biserică era foarte scump - o casă în oraş costa peste jumătate de milion de dolari. Iar dacă vorbeam de un simplu loc, cât pentru a zidi o casă sau o biserică pe el, suma, în oraș, ajungea la 500.000-800.000 de dolari. Deci fără speranţă! Acesta a fost raţionamentul pentru a continua să funcționăm cu chirie. Noroc că în America toate bisericile au un demisol foarte mare dotat cu sală de mese, bucătărie etc. şi aici se pot face toate evenimentele spirituale, culturale, activitatea pastorală, mesele de parastas pe tot parcursul anului, ceea ce este un enorm avantaj pentru o biserică misionară ca a noastră.

„Fără loc de muncă, nu poţi plăti o chirie”

Care este cea mai mare provocare a românilor din New York?

Aceasta este o excelentă întrebare! Greu de spus. Depinde de unde privim lucrurile. Pe scurt, însă, explicând, cred că pe de o parte, mai ales pentru cei nou veniți, este obținerea actelor legale (dacă nu le au), şi apoi găsirea unui loc de muncă, unde o fi (construcții, taximetrie, restaurante, curăţenie pe la casele americanilor), şi a unei locuințe. Fără loc de muncă nu poţi plăti o chirie (în New York sunt uriașe), iar pe de altă parte, păstrarea identităţii româneşti prin spiritualitate şi cultură, aspect unde bisericile româneşti joacă un rol primordial.

Ce activități desfășurați în cadrul comunității pe care o păstoriți?

Ca o simplă enumerare, şi calendaristic vorbind, sunt acestea: Simpozionul anual „Mihai Eminescu”, în ianuarie (ajuns la a 28-a ediţie); Simpozionul Unirii Principatelor Române, în ianuarie (ajuns la a 28-a ediţie); Ziua Unirii Basarabiei cu România (martie); Simpozionul anual dedicat Zilei Independenței de Stat a României, Zilei Monarhiei şi Zilei Mamei după tradiţia americană (9-10 mai). Timp de aproape 20 de ani, desfășurăm sesiunile academice româneşti anuale la Congresul Internaţional de Studii Medievale de la Universitatea de Vest, Kalamazoo, Michigan (luna mai). Ziua Naţională a României, 1 decembrie, o respectăm în fiecare an. Apoi, Simpozionul anual ecumenic, teologic şi interdisciplinar în fiecare prim weekend din luna decembrie (1993-2018).

În afară de activităţile academice menţionate, în parohia noastră organizăm mese festive, discuții, baluri, aniversări, comemorări, hramuri, serbări de lăsatul secului, astfel că în fiecare lună enoriaşii participă la un eveniment. Mai puţin acum, în perioada restricțiilor impuse de pandemie.

Cum s-a schimbat comunitatea românească din New York din anul 1993, când ați venit prima dată în contact cu aceasta?

Există schimbări vizibile între cum erau românii din New York în 1993 şi cum sunt acum. În primul rând, în afară de faptul că foarte mulţi au murit ori s-au mutat în alte zone (puţini în România), mulți ani după sosirea mea, românii erau foarte mult implicați politic, făceau demonstraţii în fața consulatului general de la New York sau în fața ambasadei române de la Washington, discuțiile legate de evenimentele din 1989 erau la ordinea zilei etc. Cu timpul, aceste preocupări au scăzut foarte mult în intensitate. În al doilea rând, se pare că este tot mai dificil de a-i trage spre Biserică pe tinerii români. Avem şcoli duminicale, dar atâta vreme cât copiii sunt mici, vin cu părinţii la biserică, iar la adolescență părinţii au mai puţin control asupra copiilor şi aceştia nu mai participă la şcolile duminicale, la slujbe ca atunci când erau mici. În acest context, apreciez eforturile susținute, pe care IPS Părinte Mitropolit Nicolae, arhipăstorul nostru, le face pentru a organiza tot felul de programe, a veni cu noi inițiative, a oferi multiple posibilităţi menite să stârnească interesul tinerilor români, pentru o revenire la participarea activă la viaţa noastră de români ortodocşi în societatea americană.