Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Ziarul Lumina Educaţie și Cultură Interviu Muzeul Comunismului pentru Copii

Muzeul Comunismului pentru Copii

Galerie foto (5) Galerie foto (5) Interviu
Un articol de: Andreea Nică - 23 Oct, 2022

Cu toții știm câte ceva despre comunism. Unii dintre noi l-au trăit pe viu, alții doar au auzit despre acesta, însă cu toții avem câte o părere. Cu toate acestea, despre cea mai sumbră față a comunismului manifestată la noi în țară se vorbește prea puțin. Represiunea și detenția politică de la începutul perioadei socialiste în România au reprezentat una dintre cele mai cumplite perioade din istoria noastră. Dintre toate închisorile comuniste unde și-au pierdut viața sau au suferit chinuri cumplite, cea mai de temut a fost cea de la Pitești, aici desfă­șurându-se teribilul experiment Pitești ce privea reeducarea și formarea omului nou prin violență și torturi fizice și psihice de neimaginat. După mai mulți ani în care a fost lăsată în derizoriu, clădirea ce pe vremuri a servit fostului penitenciar a fost reabilitată și transformată în muzeu prin purtarea de grijă a doamnei Maria Axinte, în 2011. Anul acesta a luat naștere și Muzeul Comunismului pentru Copii, despre care Maria Axinte ne-a vorbit cu drag.

Spune-mi, te rog, cum a apărut această idee a înființării muzeului. Când ți-ai dat seama că ar fi necesar și care au fost pașii pe care i-ai parcurs?

Muzeul Comunismului pentru Copii a apărut dintr-o nevoie pe care am identificat-o printre cei mai tineri vizitatori. Comunismul era adesea un subiect puțin cunoscut în rândul lor, observam acest lucru în momentul în care făceam tururi ghidate la Memorialul Închisoarea Pitești și era nevoie să explicăm concepte precum colectivizarea sau națio­nalizarea pentru a ajunge la rezistență și detenție, care le erau aproape complet necunoscute. În plus, copiii sub 12 ani nu au voie să viziteze memorialul din cauza subiectului extrem de violent și delicat. În timp, am dezvoltat la memorial programe pentru copii și adolescenți, precum atelierele de istoria comunismului și romanul grafic „În Gura Marelui Urs”, inspirat din povestea elevilor închiși de autoritățile comuniste la Penitenciarul Târgșor. Dar nu mi s-a părut suficient, mai ales că nici la școală nu se studiază în mod special istoria comunismului, informațiile din manuale sau de pe internet nu sunt foarte bine organizate pentru a fi înțelese de către cei mici sau nu sunt suficiente. Și atunci am hotărât că este necesar un muzeu al comunismului pentru copii și adoles­cenți. Sincer, credeam că mai există și altele, mă interesa ce fac alți profesioniști în alte astfel de muzee, însă până acum nu am descoperit un muzeu despre istoria comunismului pentru copii în altă parte. Sigur, există programe pentru copii sau expoziții în alte muzee dedicate comunismului sau represiunii comuniste, dar cred că este nevoie de ceva dedicat și adaptat nevoilor și înțelegerii copiilor.

Cât timp a durat toată pregătirea muzeului? Care ți s-a părut cea mai dificilă parte în realizarea acestuia?

De cel puțin trei ani am început să lucrez la idee, însă cele mai dificile au fost lipsa de timp și faptul că istoria comunismului se întinde pe 50 de ani. Nu-i ușor să explici totul, de la idee la represiune, în câteva camere de muzeu. Apoi m-am gândit și la un manual de câteva zeci de pagini, ca să poată fi parcurs ușor. Pe urmă la un caiet de exerciții și jocuri pentru cei mici, obiecte de pus în muzeu, modele de ateliere pentru crearea muzeului. Toate acestea par foarte greu de făcut într-o echipă mică, însă, cu efort, a fost posibil. Sigur, nopți nedormite, cercetare, zeci de pagini scrise, modificate, luate de la capăt, corectate etc. Și iată că în câteva luni din anul 2022 am reușit acest lucru cu o echipă de opt persoane (arhitect, grafician, istorici, educatori, muzeografi). Am câștigat o finanțare AFCN la începutul acestui an și am putut finanța o parte din muzeu, astfel că pe 23 august am deschis două din cele șase camere, am creat și un manual digital și un caiet de lucru sub formă de jurnal, în format tipărit.

Din punctul tău de vedere, care este scopul principal al muzeului? Cu ce lecție ți-ai dori să rămână fiecare copil care pășește aici?

În primul rând mi-am dorit ca acest muzeu să fie o sursă de informare. Într-o lume în care pe internet găsești orice, e bine să existe o informație filtrată și adaptată tinerilor. În al doilea rând, prin atelierele desfășurate înainte de conceptul propriu-zis al muzeului am dorit să aflăm ce știu copiii despre comunism, dar și să îi invităm, de fapt, să fie curatorii muzeului prin ideile lor. Aceste idei, desene și planuri ale unui Muzeu al Comunismului pentru Copii în viziunea lor au devenit chiar o expoziție în sine în muzeu. Bineînțeles, ideile lor chiar s-au transformat în elemente din muzeu.

Ce îți dorești să exprimi prin acest muzeu și cum faci ca pedepsele la care au fost supuși oamenii care se opuneau comunismului să fie înțelese de copii și, tot­odată, să nu fie prea dureroase pentru ei?

Muzeul Comunismului pentru Copii trece prin toată istoria comunismului din România, nu se concentrează exclusiv pe represiune. Desigur, violența este definitorie pentru dictatura comunistă. Încercăm să folosim exemple din rândul elevilor sau studenților anticomuniști care au fost încarcerați de autoritățile comuniste și să explicăm într-un mod sensibil subiectul „Fenomenul Pitești”, spre exemplu. În orice caz, informația din muzeu e completată de ghid și de manualul de istoria comunismului, în format „pdf”, care face parte din proiect. Este disponibil pentru a fi descărcat gratuit pe pagina muzeului: comunismulpentrucopii.ro. Apoi, prin jurnalul pe care îl punem la dispoziție, tinerii vizitatori pot porni în propria călătorie de descoperire a trecutului recent prin diversele exerciții, ghiduri de interviu sau jocuri.

Cum se desfășoară vizitele? Ce presupune turul și care este programul de vizitare? Cum este organizat muzeul?

Muzeul este deschis de joi până duminică, între orele 11:00 și 18:00. Turul este o scurtă călătorie de descoperire în care copiii pot atinge și manevra diverse obiecte pentru a descoperi momente din istoria comunismului, biografii ale unor figuri cunoscute ale comunismului, idei comuniste etc. La final pot lăsa feedback, ne pot da idei despre cum văd ei un astfel de muzeu și pot admira expoziția cu desenele și planurile altor copii. Sunt de fapt trei camere dintr-o aripă a fostei închisori comuniste de la Pitești, care găzduiește și Memorialul Închisoarea Pitești.

Se vor desfășura și altfel de evenimente sau rămâneți doar la partea de vizitare?

Deja de la deschidere am desfășurat ateliere speciale despre comunism și rezistență și se vor mai desfășura pe parcursul anului și alte ateliere. Apoi pregătim diverse expoziții temporare pentru cei mici, pe care le vom anunța în curând.

Majoritatea foștilor deți­nuți politici a plecat la cer, însă veți organiza evenimente pentru copii cu cei puțini rămași în viaţă. Care sunt lucrurile esențiale, valorile pe care foștii deținuți politici vi le-au transmis și ați dori să nu se piardă?

La atelierele desfășurate cu ocazia deschiderii, copiii au putut să-l asculte pe Sergiu Rizescu, președintele AFDPR și fost deținut politic. Și la alte ateliere sau evenimente plănuim să invităm foști deținuți precum: Nina Moica, Galina Răduleanu, Demostene Andronescu, în funcție de disponibilitatea acestora. În general, martorii direcți sunt valoroși, nu numai pentru că au trecut prin aceste evenimente despre care putem afla și noi prin ei, dar mai ales pentru că le-au supraviețuit, iar astăzi au curajul și puterea de a ni le împărtăși. Tocmai această forță de a merge înainte, transformând durerea în adâncime sufletească și înțelep­ciune, este cea mai frumoasă lecție pe care toți o putem învăța din experiențele supraviețuitorilor.

Cum vă doriți să evolueze acest proiect și care sunt perspectivele în ceea ce îl privește?

În primul rând, lucrăm în continuare la finalizarea celor şase camere ale muzeului. Momentan, am deschis două camere pe tema comunismului - nașterea ideii și istoria comunismului în România. Urmează alte patru despre colectivizare, naționalizare, rezistență, represiune şi despre viața cotidiană. Apoi sper să putem tipări anul viitor manualul de istoria comunismului, care acum este doar în format digital. Și desigur ne dorim să putem crea o apli­cație, așa cum avem și la Memorialul Închisoarea Pitești, cu tururi speciale și variante în limba engleză.  

Citeşte mai multe despre:   comunism