„Pericolul prăbuşirii Catedralei patriarhale la un cutremur este unul real”

Aniversarea celor 350 de ani de la sfinţire va găsi Catedrala patriarhală gătită ca o mireasă. Schelele din jurul ei arată că va avea parte de o consolidare importantă, presupunând lucrări complexe, care necesită multă pricepere, dar şi mulţi bani. Iniţiativa Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, este susţinută financiar de Primăria sectorului 4, condusă de primarul Adrian Inimăroiu. Edilul-şef al sectorului în care se află Catedrala patriarhală se trage dintr-o familie de oameni credincioşi din Bihor. El însuşi nu e străin de valorile credinţei ortodoxe, ajutând de multe ori acţiunile Bisericii. Despre toate acestea, citiţi într-un interviu cu primarul sectorului 4, Adrian Inimăroiu.

Domnule primar Adrian Inimăroiu, ştim că sunteţi unul dintre oamenii care ajută concret Biserica. Spuneţi-ne de unde aveţi acest imbold?

Provin dintr-o familie de creştini practicanţi. Am avut un străbunic preot, un om deosebit, care a fost ctitorul unei biserici, undeva într-un sat aflat în vârf de deal, în judeţul Argeş. Bunicii mei au fost credincioşi, iar una dintre bunici era chiar foarte evlavioasă, părinţii mei, de asemenea, erau credincioşi. Mama, cel puţin, mergea în fiecare duminică la biserică. Logodnica mea merge şi ea des la slujbele bisericii, ea avut un bunic preot, care, timp de 40 de ani, a fost paroh la catedrala din Alexandria, părintele Banu. Doamna lui preoteasă trăieşte, are 74 de ani, fiind foarte respectată acolo. Eu sunt la fel, o persoană credincioasă, ortodox, însă mai puţin practicant, dar asta numai pentru că timpul nu-mi permite să merg la biserică decât din când în când, atunci când sunt liber… Şi încă ceva legat de familia mea. Bunicul meu a fost negustor toată viaţa lui, inclusiv pe vremea lui Ceauşescu. Negustoria lui consta în faptul că vindea dulciuri pentru copii, bomboane şi tot felul de alte lucruri pentru ei. Cu ani în urmă, imediat după război, fiind un om mai înstărit, avea un cuptor mare, în care făcea pâine. Pe vremurile acelea grele, bunicul era singurul de pe o rază de zeci de kilometri care avea cuptor. Duminica avea obiceiul să iasă la o intersecţie mare, la capul unui pod, cu un coş şi o ladă imense, pline cu pâine şi brânză, din care împărţea tuturor celor care treceau pe acolo. Şi treceau oameni mulţi, căci era duminică… Ţin minte coşul acela uriaş în care eu, copil, intram fără să-i ating marginile…. Mai târziu, am înţeles că făcea lucrul acesta gândind că, dacă Dumnezeu i-a dat, trebuie la rândul lui să dea şi el oamenilor săraci.

Vorbiţi-ne despre recenta dumneavoastră iniţiativă de a susţine financiar consolidarea Catedralei patriarhale.

Înainte ca Preafericitul Părinte Patriarh Daniel să hotărască sfinţirea locului pe care se va construi Catedrala Mântuirii Neamului, am avut o întrevedere în care Preafericirea Sa mi-a adus la cunoştinţă pericolul în care se află actuala Catedrală patriarhală. Mi-am dat seama că această clădire este de o importanţă deosebită, dar care, din păcate, ca dimensiune, nu face faţă dorinţei credincioşilor de a intra în biserică în număr mare la slujbele sărbătorilor mari. Nu este nici un secret că actuala Catedrală patriarhală a României este mai mică decât multe biserici obişnuite din ţară. În timp ce-mi povestea despre catedrala existentă, Preafericitul Daniel îmi spunea că pericolul prăbuşirii Catedralei patriarhale la un cutremur este unul real. Este o biserică veche, are 350 de ani, nu a fost niciodată consolidată în mod serios, iar acum s-a ajuns la iminenţa prăbuşirii. Susţin cu toată tăria construirea unei catedrale reprezentative pentru ortodoxia românească, dar era nevoie de începerea rapidă a consolidării celei vechi. Dorinţa Preafericitului Părinte Daniel trebuia însă dublată de finanţare. S-au început lucrările, dar nu exista finanţarea. Acela a fost motivul care m-a determinat să mă gândesc serios cum să ajut efectiv Patriarhia Română în această acţiune. Întrevederea cu Părintele Patriarh a avut loc la început de an şi am profitat de faptul că bugetul nu era încă finalizat şi am luat câte un pic de la fiecare direcţie, astfel încât să nu perturb nici o activitate şi am strâns o sumă pe care am destinat-o clar cheltuielilor de consolidare a Catedralei patriarhale.

Despre ce sumă este vorba?

Suma iniţială este de 35 de miliarde de lei vechi; este o sumă globală, care va acoperi o bună parte din lucrări, dar este cea mai importantă pentru că s-a putut începe lucrarea. Ştiţi cum se zice: dacă vrei să ajuţi pe cineva, ajută-l atunci când are nevoie. Am avut mai multe întâlniri cu Părintele Patriarh, în care am stabilit condiţiile legale pentru această finanţare. Am avut apoi întâlniri cu părintele Nicolae Crîngaşu, consilierul economic al Arhiepiscopiei Bucureştilor, şi cu părintele Costin Spiridon, consilier patriarhal. Amândoi au lucrat la documentaţia oficială, iar acum suntem în faza finală.

Nu sunteţi la prima acţiune de acest gen. Aţi mai avut iniţiative prin care aţi sprijinit financiar proiecte care au vizat diferite spaţii aparţinând Bisericii. Despre ce este vorba?

În anii trecuţi, primăria noastră a demarat nişte proiecte împreună cu Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti. Conducerea facultăţii a dorit ca în jurul clădirii să facem un fel de campus universitar, sigur, denumirea e un pic cam pretenţioasă, dar ideea era să realizăm cumva o zonă frumoasă, plină de linişte, mai retrasă, amenajată modern. Am înţeles ideea şi am hotărât să sprijin acest proiect. Am făcut toate demersurile necesare pentru a închide strada Sfânta Ecaterina, pe care se află facultatea, şi am pavat-o cu o piatră specială. Acum este singura stradă din Bucureşti care are pavaj. Sigur, pavajul este doar cât ţine clădirea facultăţii, până la intersecţia cea mai apropiată şi în piaţeta din faţa Bisericii „Sfânta Ecaterina”. Lucrul acesta a fost bine primit de corpul profesoral al facultăţii. După aceea, am mai făcut nişte lucrări în zonă, de toaletare a unor pomi, am făcut o zonă frumoasă acolo. Întregul proiect a fost făcut de primărie. Domnii profesori au vrut ca studenţii de la Teologie să se simtă acolo mai în mediul lor, cu o stradă pe care nu circulă atât de multe maşini. Pentru ca proiectul să fie deplin realizat ar trebui să se finalizeze şi interiorul facultăţii, dar deja vorbim de alte bugete, care nu mai privesc primăria.

„O bună colaborare cu preoţii din sector”

Cum aţi perceput colaborarea cu oamenii din spaţiul eclesial?

Am avut întotdeauna o bună legătură cu preoţii din sectorul 4. Am avut un consilier foarte bun, pe domnul Sorin Solomon, care mi-a inlesnit legătura cu preoţii. Apoi, ori de câte ori am fost solicitaţi în intervenţii punctuale, am răspuns. De exemplu, de sărbătorile de Paşti sau Crăciun, atunci când vin foarte mulţi credincioşi la biserică, de hram sau de zilele Sfinţilor Dimitrie, când vin mulţi comercianţi în zona Dealului Mitropoliei, am fost rugat să dau aprobările necesare sau să asigur paza şi fluenţa. Am răspuns de fiecare dată solicitărilor Bisericii. Este necesar ca, în cazul marilor evenimente de la Patriarhie, să asigurăm atât protecţia, cât şi asistenţa medicală prin prezenţa acolo a maşinilor de salvare. Am făcut toate acestea an de an. Dar nu sunt lucruri cu care să te lauzi, să ieşi în faţa ziariştilor la conferinţele de presă şi să le spui. Dar au fost apreciate de cine trebuie.

„Susţin reînvierea Mănăstirii Văcăreşti”

Cum a fost prima întâlnire cu Preafericitul Părintre Patriarh Daniel?

Prima dată când ne-am întâlnit, Părintele Patriarh a fost foarte protocolar, oficial, şi stăteam ca la negocieri, venise cu trei patru consilieri, eu la fel… Apoi, totul a fost relaxat. Prima discuţie a avut loc pe tema finalizării lucrărilor la acel campus universitar despre care v-am vorbit. Tot atunci am avut şi discuţia despre proiectul reînvierii Mănăstirii Văcăreşti exact pe terenul pe care a fost cea veche. Este un proiect la care ţin mult şi îl sprijin cu toată fiinţa mea. Sigur că nu va mai avea amploarea şi mărimea vechii biserici a Mănăstirii Văcăreşti, dar trebuie să reînviem ce a fost acolo. Mai mult, am aflat de la nişte arhitecţi, inclusiv de la cel care a participat efectiv la demolare, că s-au păstrat bucăţi din această clădire la Mănăstirea Cernica. Am fost acolo, am făcut poze, sunt nişte colonade frumoase… Sunt convins că lucrul acesta se poate realiza cu un grup de arhitecţi pricepuţi. Preafericitul Părinte Daniel a primit ideea cu foarte mare bucurie. Mai mult, i-am spus că mă voi ocupa de obţinerea unor sponsorizări pentru construcţie. Pentru biserică este greu să faci rost de bani, dar mă voi ocupa personal de acest lucru. Chiar a doua zi după discuţia cu Preafericitul Patriarh Daniel am chemat persoana care are teren şi investiţii în zona respectivă şi i-am solicitat să pună în folosul Patriarhiei Române o bucată de teren pentru a putea construi acolo un lăcaş de cult în amintirea a ceea ce a fost Mănăstirea Văcăreşti.

„Am avut fericirea să cunosc doi Patriarhi”

În calitate de primar, aţi cunoscut doi dintre Patriarhii României. Practic, reşedinţa patriarhală se află în sectorul dumeavoastră. Ce sentimente aveţi în legătură cu acestea?

Am avut fericirea să-i cunosc pe cei doi Patriarhi. Am avut plăcerea deosebită să descopăr în Preafericitul Părinte Daniel un om cu totul deosebit. Vreau să vă spun că despre Preafericirea Sa se vorbeşte cu admiraţie în multe sfere ale societăţii noastre. Este un om deschis spre nou şi aceasta este foarte bine. Îmi permit să spun lucrurile acestea pentru că este ceea ce simt. Este foarte clar faptul că e bine conectat la realitatea din jur, ştie să conducă o instituţie şi cred că ar putea conduce orice fel de instituţie, nu doar Biserica. Are nişte idei frumoase, iar una dintre ele mi-a plăcut mult şi îl voi sprijini. Este ideea de a crea o bibliotecă virtuală bisericească. Mi se pare fantastic şi foarte util ca biserica să aibă o astfel de iniţiativă. Cărţile sunt deosebit de importante ca obiect fizic, dar să ne gândim că foarte mulţi studenţi din alte centre universitare nu pot beneficia de ele. De ce să nu profităm de existenţa internetului şi a tehnologiei de ultimă oră pentru a crea o astfel de bibliotecă? Doritorii ar putea accesa pe un site orice carte doresc. O altă idee deosebită a Părintelui Patriarh a fost aceea de a înfiinţa postul Radio Trinitas, pe care îl ascult şi eu, duminica mai ales, unde totul sună bine. După aceea, a avut şi ideea „Ziarului Lumina”, ca să nu mai vorbim de crearea unei televiziuni cu profil creştin, cum este Trinitas TV. Este frumos că Biserica se adaptează vremurilor şi tehnologiei actuale, a felului contemporan de a comunica. Când lumea este în continuă mişcare şi evoluţie, iată că Biserica ţine cont de dezvoltarea tehnicii.

Despre patriarhul Teoctist ce vă amintiţi?

Era un om cu o aleasă pregătire, un om cu o istorie foarte încărcată, un om blajin, care îţi transmitea linişte, bunătate, fericire, compasiune, era alături de tine, un om care păstra tradiţia. Era acolo şi nu dorea să deranjeze nimic în dreapta sau în stânga. Era normal să fi fost aşa. Era un om din altă epocă, era firesc.

M-am întâlnit cu patriarhul Teoctist pe vremea când primăria noastră s-a implicat în proiectul de modernizare a spaţiului din jurul Facultăţii de Teologie. Discutam pe tema acestor probleme, era interesat de modul în care făceam lucrurile. Îi păstrez o amintire frumoasă.

„Dumneata eşti primarul meu!”

Vă consideraţi un primar privilegiat pentru că în sectorul pe care îl conduceţi sunt atâtea biserici vechi, valoroase şi, în plus, Catedrala patriarhală cu Palatul şi Reşedinţa patriarhale?

Da, şi aici aş vrea să îl citez pe Preafericitul Patriarh Daniel care, ştiind că Patriarhia este situată în sectorul 4, la prima întâlnire mi-a spus : „Dumneata eşti primarul meu!” şi lucrul acesta mi-a plăcut foarte tare şi m-a şi amuzat. Suntem invitaţi adesea la evenimente comune, aşa cum a fost, de exemplu, Concertul de colinde de Crăciun. Am stat în dreapta Preafericitului Părinte Daniel. Am vizitat Seminarul de Teologie din Bucureşti, unde, ca primărie, am făcut investiţii deosebite. Am avut iarăşi plăcerea să stau în dreapta Preafericitului. Nu ezită să spună de fiecare dată: „Iată primarul meu!” Cred că am depăşit stadiul de relaţie instituţională, şi acum, între noi este o relaţie omenească. Mă bucur că putem comunica foarte bine, pentru că cei care au de câştigat sunt enoriaşii, oamenii. Ei vor fi primii care se vor bucura de o catedrală consolidată. Este un lucru care se face cu inima şi care va rămâne peste ani. Ceea ce vreau să vedeţi este că tot ce v-am spus, am spus cu sinceritate.

Multă lume a observat că aleea care duce la Patriarhie este înfrumuseţată mereu, chiar şi iarna. Este tot iniţiativa dumneavoastră?

Am ţinut ca intrarea pe Aleea Patriarhiei să fie îngrijită în mod special. Chiar şi când este zăpadă noi tot facem ceva frumos acolo, punem pietricele colorate în diferite forme. Am chemat o arhitectă şi i-am cerut să facă ceva frumos acolo. Oamenii de pe strada respectivă au venit în audienţă să mă felicite pentru frumuseţea acelei alei.

N-au cerut nimic, ceea ce ne-a impresionat foarte mult.

În general, cum faceţi rost de bani când este vorba de proiecte care vizează bisericile? Consilierii vă susţin?

Lucrările de mai mică valoare financiară nu le facem din bani publici, ci din diferite sponsorizări. Alte activităţi le-am făcut direct prin dispoziţii de primar, adică prin funcţia pe care o am. Spre exemplu, pentru a decide că poliţia comunitară trebuie să se deplaseze într-un anumit loc, nu am nevoie de nici o altă prerogativă specială; ca primar, dau dispoziţia necesară pentru aceasta. Toate deciziile le-am luat în calitate de primar, nu am avut probleme în sensul acesta, pentru că intenţia mea este să sprijinim cu toată puterea şi cu toate forţele activitatea bisericii în general şi toate evenimentele care ţin de sărbătorile bisericeşti.

▲ Catedrala patriarhală, la 350 de ani

Biserica de pe Dealul Mitropoliei a fost ridicată în vremea lui Şerban Constantin Cantacuzino (1654-1658). Deoarece după mazilirea ctitorului lăcaşul rămăsese nezugrăvit, lucrarea a fost desăvârşită mai târziu, de Radu Leon (1664-1669). Din pictura realizată atunci se mai păstrează astăzi doar icoana de hram a Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, situată deasupra uşii de intrare în biserică. Chipurile Sfinţilor Împăraţi, realizate de un pictor al cărui nume nu ne-a rămas, sunt, de fapt, ale domnitorului Radu Leon şi al soţiei sale, doamna Luchia. Biserica a fost construită după modelul celebrei Mănăstiri de la Curtea de Argeş. Calitatea de Catedrală patriarhală a primit-o în 1925, odată cu ridicarea la rang de Patriarhie a Bisericii Ortodoxe Române. Deşi cu titlu de Catedrală patriarhală „provizorie”, deoarece era neîncăpătoare pentru mulţimea de credincioşi prezenţi la marile sărbători, provizoratul s-a prelungit până în zilele noastre. Chiar dacă se va construi Catedrala Mântuirii Neamului, actuala catedrală tot avea nevoie de reparaţii serioase. Lucrările de consolidare care se fac acum la Catedrala pariarhală sunt făcute de firma de Final Construct, sub directoratul domnului Vasilică Dinică.

▲ 2,8 milioane de euro pentru căminul seminarului

De ziua Sfântului Grigore Teologul, 25 ianuarie, alături de Preafericitul Părintre Patriarh Daniel, primarul Adrian Inimăroiu a fost prezent la inaugurarea unei părţi din căminul Seminarului Teologic Liceal din Bucureşti. Lucrările de construcţie la clădirea noului cămin au început în anul 2002, printr-un program al Băncii Mondiale, care a acordat, prin Ministerul Educaţiei, peste 1 milion de euro. Diferenţa până la 2,8 milioane de euro a fost suportată de Primăria sectorului 4, Patriarhia Română şi din sponsorizări. Clădirea în care se află căminul şi sălile de clasă nu este încă finalizată, fiind în lucru mansarda şi faţada.

▲ Primarul stomatolog

Adrian Constantin Inimăroiu s-a născut la 3 mai 1965, în Beiuş, judeţul Bihor. Atât liceul, cât şi studiile universitare le-a făcut în Bucureşti. Primarul sectorului 4 este de profesie stomatolog, fiind licenţiat al Facultăţii de Stomatologie a Universităţii „Carol Davila” din Capitală, dar a făcut şi studii postuniversitare în economie. Înainte de 1989, a fost dentist la Spitalul Clinic „Malaxa”. După 1990, a intrat în politică, înscriindu-se în PNL.