Prin Botezul în Iordan, Hristos sfinţeşte firea noastră

„Astăzi, Stăpânul merge la botez, ca să ridice firea omenească la înălţime. Astăzi împărăţia cerurilor am dobândit. Astăzi, pământul şi marea şi-au împărţit bucuria lumii…“ (Rugăciunea Sfântului Sofronie, patriarhul Ierusalimului) „Izvor pururi curgător de haruri fiind Tu, Cuvinte, izvorăşti lumii iertare. Adânc care faci să curgă lumii viaţă, Hristoase, Te grăbeşti la Iordan ca să curăţeşti ca un milostiv păcatele oamenilor.“ (Icosul din Ajunul Bobotezei) Praznicul Bobotezei este ziua în care, după Sfânta Tradiţie a Bisericii Ortodoxe, firea apelor se sfinţeşte, iar noi, creştinii, Îl trăim pe Hristos Care a venit la Iordan împlinind Legea, spre a lua Botez de rob din mâinile Înaintemergătorului pentru păcatele oamenilor. Un interviu cu părintele Nicolae Necula, preofesor de Liturgică la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti.

Care este importanţa teologică a venirii lui Hristos la Iordan spre a fi botezat de Sfântul Ioan Înaintemergătorul?

Boboteaza este unul dintre praznicele împărăteşti foarte importante şi foarte mari, cu ţinere în Biserica Ortodoxă. Este socotită ca atare fiindcă, în sine, acest praznic al Epifaniei sau Teofaniei, cum i se mai spune, adică Arătarea Domnului, cuprinde o întreagă teologie. Semnificaţia teologică a Bobotezei este importantă fiindcă Hristos vine să Se boteze cu botezul lui Ioan Botezătorul, botez care, aşa cum spune Sfânta Evanghelie, era spre pocăinţă şi nu spre iertarea păcatelor, ci mai degrabă o conştientizare a păcatelor. Botezul lui Ioan era o pregătire pentru venirea Mântuitorului Iisus Hristos.

La Botez are loc arătarea desăvârşită a Sfintei Treimi

Iisus vine să se boteze nu fiindcă avea nevoie de el, ci pentru că Mântuitorul a vrut să Se arate atunci, în primul rând lumii, la vârsta de 30 de ani, şi mai ales să arate prin Botez taina Sfintei Treimi, fiindcă aceasta înseamnă arătarea Domnului sau Epifania Domnului. Sfânta Treime se descoperise şi în Vechiul Testament, aşa cum bine ştim, în câteva momente, dintre care cel mai important este cel de la stejarul din Mamvri, dar era nevoie de o descoperire desăvârşită. Atunci a trebuit să se arate lumii întreaga Sfântă Treime: Mântuitorul în apă care Se botează, Duhul Sfânt care Se pogoară în chip de porumbel asupra Domnului şi Tatăl din ceruri care mărturiseşte: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru care am binevoit“. A fost o minune săvârşirea Botezului Mântuitorului Iisus Hristos, mai ales arătarea Sfintei Treimi era pentru poporul care stătea de faţă la Iordan o minune, fiindcă niciodată nu S-a arătat mai pregnant Sfânta Treime ca atunci, la apele Iordanului. Semnificaţia teologică nu cade pe botezul în sine, ci pe arătarea Sfintei Treimi, a întregii dumnezeiri. De aceea foarte frumos se numeşte sărbătoarea cu denumirea veche grecească, Epifanie sau Teofanie, care înseamnă descoperire, arătare.

Ce sens avea Botezul pentru Iisus, de vreme ce El nu avea păcate?

Mântuitorul vine şi cere Botezul de la Sfântul Ioan în primul rând fiindcă trebuia să se arate lumii, era necesar ca oamenii să ştie că Mesia venise pe pământ. În al doilea rând, era un act de smerenie care se săvârşea de către El, era un act de îndemn pentru ca toţi să săvârşească botezul, indiferent dacă acel botez era iertător de păcate sau nu. Hristos a venit la Botez pentru descoperirea Sfintei Treimi. Mântuitorul nu avea păcat, fiindcă El Însuşi spusese despre Sine: „Cine Mă va vădi de păcat?“ şi nu avea nevoie nici de curăţirea pe care o aducea acest Botez, fiindcă era o curăţire mai mult trupească, materială. Pur şi simplu, dovadă este că Hristos, aşa cum citim în Evanghelia de la Marcu, iese imediat din apă, Scriptura zice „îndată“, ceea ce înseamnă că El nu avea de ce să rămână în apă, fiindcă nu avea ce să mărturisească.

Cum să interpretăm noi astăzi gestul lui Hristos, Dumnezeu şi om care vine să se boteze de om la Iordan? Smerenie, supunere sau împlinire a Legii?

Botezul lui Hristos a fost în primul rând o împlinire a Legii. Mântuitorul a fost ascultător şi împlinitor al Legii Vechiului Testament ca să dea dovadă de supunere şi să dea exemplu că trebuie să facă această spălare rituală. În al doilea rând, era un act de smerenie, pentru că toată lumea practica acest Botez; în consecinţă şi El trebuia să-l practice. Botezul în sine nu a avut un sens al curăţirii în cazul lui Hristos, fiindcă El era curat de orice păcat. În cazul Mântuitorului, Botezul nu a fost totuşi o formalitate. Hristos asumă condiţia umană căzută, pe care o desăvârşeşte. Dar El desăvârşeşte firea umană, nu ocolind Legea, ci împlinindu-o, respectând-o. Botezul cu care S-a botezat Mântuitorul nu era botezul creştin, ci al lui Ioan, unul spre pocăinţă. Acesta era un fel de pregătire sufletească pentru primirea cu vrednicie a Mântuitorului Iisus Hristos. Nu trebuie să facem niciodată confuzia între cele două acte rituale, botezul creştin şi cel al lui Ioan; primul se făcea cu Duh Sfânt şi cu foc spre iertarea păcatelor, pe când celălalt avea doar rostul de pregătire, de conştientizare a stării păcătoase a omului. Sfinţi Părinţi mărturisesc că în Iordan Mântuitorul nu se dezbracă de păcatele oamenilor, ci se încarcă cu păcatele lor. Acesta este deja începutul mîntuirii noastre. Era primul gest prin care Mântuitorul Îşi asuma condiţia umană şi în acelaşi timp firea umană căzută în păcat pe care trebuia să o ridice şi să o mântuiască. Sfântul Ioan Hrisostom vorbeşte despre acest „mormânt al apelor“, în care intrarea şi ieşirea din apă, scufundarea şi ridicarea, reprezintă moartea şi învierea omenirii. El reia ideea paulină prezentă în Epistola către Romani, unde se spune că Botezul Mântuitorului Iisus Hristos şi al nostru nu sunt decât repetarea Morţii şi Învierii Mântuitorului Iisus Hristos.

Rânduiala sărbătorii Bobotezei cuprinde slujba specială a sfinţirii Aghesmei celei Mari. Prin ce se deosebeşte ea de agheasma obişnuită?

În practica ortodoxă avem două sfinţiri de ape, sfinţirea mare, care se face la Bobotează, şi cea mică, care se săvârşeşte de oricâte ori este nevoie. Ambele pot purta numele „sfeştanie“, adică luminare, sfinţire a apelor. Apa de la Bobotează se sfinţea înainte de două ori, prima dată în ajunul Bobotezei, fiindcă atunci mergeau preoţii în vechime cu botezul pe la casele oamenilor. În zilele noastre, preoţii merg cu mult timp înainte de Bobotează pe la oameni şi de aceea a devenit practic ca această sfinţire să se săvârşească numai în ziua sărbătorii propriu-zise. Slujba Aghesmei celei mari este una solemnă. Se iese în procesiune undeva într-un spaţiu liber, în faţa bisericii, sau uneori se merge la o apă curgătoare, cu prapori, cruci şi icoane. Acolo se citesc paremii, apostol şi Evanghelie şi ectenie mare cu cereri speciale pentru sfinţirea apei. Sunt o serie de rugăciuni de o frumuseţe extraordinară compuse de Sfântul Sofronie al Ierusalimului, care arată măiestria sa imnografică. În acestea se premăresc actul Întrupării lui Hristos şi venirea lui Hristos la Botez care este o epifanie, arătând lumii că Hristos ne ridică din robia păcatului în conlucrare cu celelalte persoane ale Sfintei Treimi. Se preamăreşte Sfânta Treime în această rugăciune, mai ales. După aceea se sfinţeşte apa de trei ori, cu formule deosebite de fiecare dată. Avem de a face cu o epicleză a sfinţirii apei care arată şi însemnătatea apei nou-sfinţite. De aceea, în popor, ca importanţă, Agheasma mare ocupă loc imediat după Sfânta Euharistie, nefiind însă un echivalent al acesteia. Unii credincioşi o iau în momente speciale, în post sau în perioade de ajunare mai îndelungate, însă nu este greşit dacă o luăm în fiecare zi. Pentru că în popor respectul faţă de Agheasma mare este atât de vădit, mulţi nici nu se ating decât în perioada de post de aceasta. Dar acest obicei nu este unul cu temei în tipic. Este recomandabil ca atunci când ne sculăm din somn, dimineaţa, pe nemâncate, după ce ne-am făcut pravila de rugăciune, să gustăm puţină Agheasmă mare.

În cadrul acestei slujbe citim în stihirile canonului că „firea apelor se schimbă, iar Iordanul s-a întos înapoi“. Prin ce anume se schimbă firea apelor? De ce s-a întors Iordanul?

Este foarte frumoasă expresia: „Astăzi firea apelor se sfinţeşte şi Iordanul se înnoieşte.“ Trebuie să înţelegem că în acea zi se sfinţeşte apa ca element al naturii, fără de care noi nu putem trăi. Aceasta nu înseamnă că se sfinţesc toate apele din mări şi oceane, sau din toate pâraiele, ci doar apa asupra căreia se oficiază slujba liturgică a sfinţirii. Apa ca element este sfinţită acum. Este neîndreptăţită practica care socoteşte că opt zile după Bobotează apele sunt sfinţite şi nu se spală atunci.

Îndrumări tipiconale privind Boboteaza

Din punctul de vedere liturgic, sărbătoarea este foarte importantă fiindcă are o perioadă de pregătire. Ea începe din 2 ianuarie şi ţine până în 14 ianuarie, are catavasii speciale la Utrenie. Este semnificativ că în ajun se săvârşeşc Ceasurile Împărăteşti. Aceste Ceasuri care conţin psalmii mesianici se rostesc numai la Crăciun, de Paşti şi la Bobotează. Ar fi a treia sărbătoare ca importanţă în rândul praznicelor împărăteşti, dacă nu am lua în considerare praznicul Rusaliilor. Şi Boboteaza este importantă în pietatea populară, fiindcă în această zi avem sfinţirea Apei celei Mari. De aceea ea trece în faţa poporului ca un praznic deosebit de important, fiindcă mai multă lume participă la Bobotează decât la Crăciun sau la Rusalii, venind să ia apă sfinţită. Ajunul Bobotezei este o zi specială, de post. Există obiceiul să se mânânce grâu fiert, ca şi la Crăciun. Înaintea sărbătorii Botezului Domnului, preotul merge pe la casele cre-dincioşilor, pentru a le sfinţi. Această practică este una de origine foarte veche. Ea provine din secolul al IV-lea. De atunci se obişnuia ca preoţii să vină pe la casele credinicioşilor, pentru a le stropi cu apă sfinţită înlăturând puterea celui rău, aducând o prezenţă a lui Dumnezeu în acelaşi timp.

Când Boboteaza cade într-una din zilele săptămânii afară de sâmbătă sau duminică, în ziua ajunului se săvârşeşte Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare, iar dacă sărbătoarea Botezului cade sâmbăta ori duminica, se săvârşeşte în ajun Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, iar în ziua Praznicului se oficiază Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. Există şi colinde legate de Bobotează: „Aghios, Aghios/Trecu naşterea lui Hristos/Veniţi toţi să ne închinăm…“