Educaţia tinerilor şi copiilor reprezintă pentru omenire astăzi o provocare din ce în ce mai complexă, mai ales dacă ţinem cont de dezvoltarea inteligenţei artificiale. Şcoala este nevoită să ţină pasul cu noile tehnologii şi să formeze oameni care să facă faţă noilor cerinţe ale pieţei de muncă şi nu numai. Am discutat despre sistemul educațional din România şi perspectivele acestuia cu domnul Mircea Miclea, profesor universitar la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei a Universităţii „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca antreprenor în domeniul tehnologiei şi fost ministru al educaţiei şi cercetării în Guvernul României.
Răspunsuri duhovniceşti: Darurile Înălţării vin să-i mângâie şi pe înaintaşii noştri
Părinte diacon, de ce la praznicul Înălţării Domnului se săvârşesc slujbe de pomenire a morţilor şi mai ales a eroilor?
De darurile lucrării de mântuire săvârşite de Hristos nu ne bucurăm doar noi, cei vii. Lumina Învierii coboară şi peste mormintele celor ce au păşit în veşnicie. În această zi, când prăznuim Înălţarea Domnului, sunt pomeniţi şi eroii neamului, pentru ca şi ei - ca unii care şi-au dat viaţa pentru apărarea patriei, întregirea neamului şi slava Sfintei noastre Biserici - să se bucure de aceste daruri. Şi sufletele lor trebuie să urce, în chip tainic, la cer, împreună cu Hristos, şi să fie înfăţişate Tatălui ceresc. Să nu uităm că în perioada Postului Mare, am intensificat rugăciunea şi osteneala duhovnicească, pentru a întâmpina cum se cuvine Învierea Domnului, nu doar noi cei vii, ci şi cei adormiţi ai noştri, din neam în neam. Înfrânarea, rugăciunea şi milostenia din Postul Mare nu au rodit doar în sufletele celor vii, ci, prin slujbele de pomenire din sâmbetele postului, i-am făcut părtaşi acestor roade şi pe cei adormiţi întru nădejdea Învierii. Darurile Învierii au poposit şi peste cei trecuţi în veşnicie. Aşa şi acum - darurile Înălţării vin ca să-i mângâie şi să-i bucure şi pe înaintaşii noştri.
Care este caracteristica principală a acestei sărbători?
Înălţarea Domnului reprezintă nu numai sărbătoarea închinată evenimentului petrecut la 40 de zile după Paşti. Această sărbătoare este, în mod firesc, şi o trecere de la Învierea Domnului la Pogorârea Sfântului Duh, două momente principale din istoria mântuirii noastre. Acest lucru se observă şi în rânduiala slujbei. De exemplu, la Utrenie, după rostirea Evangheliei, se cântă Învierea lui Hristos văzând... (cântare specifică Învierii), dar, înainte de Laude, se cântă Catavasiile Pogorârii Sfântului Duh, ştiut fiind faptul că slujba Înălţării Domnului nu are Catavasii proprii.
Această trecere, de la Învierea Domnului, către Pogorârea Duhului Sfânt, se observă şi în pietatea credincioşilor. Astfel, acum se aduc din nou la biserică, spre binecuvântare, pască, ouă roşii şi cozonac, Înălţarea Domnului fiind ultima zi când se mai poate face acest lucru. Chiar şi salutul specific Paştilor - "Hristos a înviat"/ "Adevărat a înviat" - încetează odată cu serbarea Înălţării Domnului.



.jpg)