Pe Andy Hertz l-am cunoscut prin intermediul cărții sale „Mutat la țară. Viața fără ceas - din Londra în Apuseni”, pe care am citit-o pe nerăsuflate, căci aceasta nu oferă doar informații despre mutarea într-un peisaj al libertății personale și spirituale, ci și multe detalii despre cum se poate trăi sănătos și în armonie, fiind în același timp conectat cu întreaga lume. „Nu mai lupt, nu mai concurez, ci trăiesc! Satul este un fel de casă părintească a tuturor celor care iubesc această țară”, scrie în cartea sa tânărul aflat de 6 ani în ritmul firesc al naturii. De la aceste rânduri am pornit dialogul cu Andy Hertz, cel care a strâns pe rețelele de socializare o comunitate de 262.000 de membri, sub denumirea „Mutat la țară - Viața fără ceas”.
Cum aţi decis să vă mutați la țară? Ați avut un plan inițial?
Cea mai bună alegere din viața mea, mutarea la țară, a venit brusc, văzând alți tineri locuind în chirie, într-un sat de munte. Credeam că satele sunt doar pentru agricultură sau vacanțe, dar am înțeles repede că satul are loc și pentru mine, dar și pentru cel puțin sute de mii de alți oameni din orașe. Și oricum, jumătate din populația țării se află la țară.
Ce fel de loc ați ales?
Îmi place foarte mult zona de munte, peisajele și aerul de aici, așa că nu mi-a fost greu să aleg locul, însă alegerea casei poate fi o treabă care necesită ceva mai multă frământare până la decizie. În cazul meu, a durat săptămâni ca să aleg casa în care trăiesc, iar asta înseamnă că am fost atent la poziție raportat la soare, la izvorul de apă, la mărimea terenului, distanța față de vecini și, nu în ultimul rând, la accesul auto. Desigur, sunt multe alte aspecte de cântărit, dar acestea au fost cele mai importante în acel moment.
Vă rog să ne prezentați casa în care locuiți și livada din împrejurimi. Sunteți cu adevărat un „rege”; în acest „regat”?
Destul de simplu - două case într-o curte și o șură, împrejmuite de un teren generos de aproximativ 15.000 mp. Întrebarea dvs. mă duce cu gândul la cafeaua băută în livadă, în diminețile călduroase, sau în solar, în zilele mai reci. Iar cele de iarnă, lângă gura sobei, apoi munca, munca aceea care te împlinește și te bucură, și lucrul făcut pe care îți place să-l privești cu mândrie zile și săptămâni la rândul. În satul în care trăiesc, nu sunt acasă doar între garduri, ci sunt acasă și pe ulițele care duc către vecini. Mă simt acasă și atunci când primesc de mâncare sau o cafea la masa altor săteni. Sunt acasă și atunci când mă plimb cu familia mea și cu câinii noștri prin pădure, chiar dacă acea pădure, în acte, nu îmi aparține.
Astăzi, în vârf de munte, avem automobile, boiler electric, telefon, aragaz, drujbă și multe alte instrumente care ne fac viețile mai ușoare. Apoi, ca un mic exemplu, în marile orașe unii pierd tot atât timp cu naveta zilnică cât îmi ia mie să-mi duc copilul la un teatru de copii din Deva, Sibiu sau Alba Iulia. Așa că, da, trăim regește, în aceste timpuri, la țară.
Cum sunt oamenii în această zonă?
Oamenii din jur contează foarte mult, iar eu sunt foarte bucuros să am parte de o comunitate minunată, aici, în Apuseni. Deja au trecut vreo 6 ani de când locuiesc în sat și pot spune, cu mâna pe inimă, că mă simt ca și cum m-aș fi născut aici. Și da, asta contează foarte mult pentru orice nou venit, dar, desigur, asta ține și de firea lui, de cât de sobiabil și comunicativ este.
Ce înseamnă pentru dvs. „o nouă viață pentru suflet”, așa cum scrieți în carte?
Înainte să mă mut la țară am locuit câțiva ani la Londra, unde duceam o viață focusată pe acumulare, pe fugă, unde nu aveam, literalmente, vorba englezilor, timp pentru sufletul meu. Sigur, în acei ani am reușit să adun niște bani, am vizitat locuri în care altfel poate că nu aș fi ajuns, am cunoscut oameni interesanți și am învățat o grămadă de lucruri, așa că mi-a prins bine și viața de oraș. Dar, pe termen lung, cred că nu mi-ar fi făcut bine. Pe termen lung suntem făcuți să trăim aproape de natură, în liniște, în tihnă. Suntem făcuți să muncim fizic, să bem apă de izvor, să mâncăm cât mai mult ceea ce producem cu mâinile noastre și să ne odihnim cum trebuie.
Cum se poate susține financiar o persoană care se mută într-un sat îndepărtat de marile orașe?
Asta este marea întrebare, pe care mulți o au, însă răspunsul este acela că nu trebuie neapărat să se mute în sate îndepărtate și nu trebuie să se mute la țară, dacă nu sunt pregătiți pentru schimbare. Greu de dat o rețetă personalizată, pentru că la sat nu există, firește, o paletă largă de locuri de muncă, care, dacă tot vorbim despre asta, se restrânge încet încet la oraș, tot mai mulți roboți industriali înlocuind oamenii. Dar, așa cum vedem în mii de postări din comunitatea Facebook Mutat la țară - Viața fără ceas, tot mai mulți vin către lumea satului și găsesc soluții. Eu cunosc pensionari, dar și artiști, IT-iști, medici, profesori, fermieri, agricultori, chiar și un mecanic auto și o coafeză, între cei mutați la țară. O prietenă vinde ceaiuri și săpunuri din Apuseni în țări din Vest, altul face cazare la cort, iar altul produce diverse obiecte din lemn. Ar fi multe exemple, ultimul venit în comună are în plan să deschidă un centru de colectare legume-fructe. Sigur, trebuie să muncești la țară, dar asta trebuie să faci oriunde ai merge în lume. Important e să-ți găsești o ocupație care-ți aducă bucurie și să-ți dea energie, și atunci, chiar de la țară, s-ar putea să dăruiești mult mai mult lumii. Și dacă e să vorbim despre joburile online, e mai frumos să lucrezi la masa de sub nucul din curte și cu picioarele goale prin iarbă decât într-un birou de bloc turn.
Iar despre mine, habar nu aveam cu ce mă voi ocupa la țară. Am venit aici ca și cum altul pleacă, poate, în Australia. Și chiar dacă toate studiile mele sunt legate de electronică, am ajuns să scriu cărți, iar din acest an vom face și turism, dar la nivel destul de mic, pentru că avem două case în curte, una dintre ele va deveni spațiu de cazare. Chiar acum facem ultimele lucrări la acoperiș și baie.
Trăiți deja de câțiva ani într-un cadru mirific. Ce înseamnă pentru dvs. „viața fără ceas”?
Viața fără ceas este o metaforă, desigur. Însă ce simbolizează ea este un lucru extraordinar pentru mine, acela de a nu mă uita la ceas cu stres și în fugă. Adică nu contează că mă trezesc la ora 6:00, 8:00 sau 10:00 dimineața și nu contează că termin munca la 17:00, 19:00 sau 21:00. Lucrurile se petrec natural. Statul la masă e stat la masă, munca e muncă, dar în loc de clopoțelul de dimineață se aud talăngi. Trăiesc în locul în care nu fug la tren sau metrou, nu îmi bate inima tare urând scări în întârziere, nu alerg printre mașini și prin fumul lor. Asta înseamnă viața fără ceas, tihnă, liniște, normal, natural, uman, plăcut - ritmul firesc al vieții.
Ce implicații are acest stil de viață pentru armonia ființei umane?
Cele mai importante sunt viețuirea în prezent și valoarea timpului. Abia aici, jucându-mă cu fetița mea, plimbându-ne în pădure, muncind sau, pur și simplu, privind munții sau norii, am înțeles cât de mult timp prețios pierdeam în trecut. Cum eram furat de tot felul de reclame, magazine, aplicații de telefon, chiar oameni care nu aveau vreun rol în viața mea, în afară de consumul de energie. Aici, la sat, le văd altfel și dacă mi s-ar mai da la finalul vieții câțiva ani de retrăit, dintre toți cei de până acum i-aș alege pe cei trăiți la țară.
De ce nu se mută oamenii la țară?
Se mută, tot mai mulți. Și mai mulți se vor muta la sat, atunci când vor simți în inima lor să facă această schimbare. E greu și, totodată, dureros să faci schimbări pe care nu ți le dorești cu adevărat. Dar tot mai mulți își doresc să vină spre sat. Tot mai mulți conștientizează această nevoie, fie din pricina pandemiei care a trecut, a schimbărilor climatice, fie pur și simplu încep să simtă pe propria lor piele că nu sunt construiți să trăiască între pereți de beton.
Mai visați la ceea ce a însemnat viața la Londra? Cum țineți legătura cu „lumea mare și modernă”?
Unele persoane fac naveta zilnic cât timp îmi ia mie să ajung în oraș în weekend sau de câte ori am nevoie. Să știți că visez ca fiecare copil de la țară, nu doar fetița mea, să aibă șansa de a vizita, munci sau studia într-un mare oraș din țară sau din vestul Europei. Să meargă, să învețe, să cunoască, să vadă și apoi, dacă vor, și sunt sigur că mulți dintre ei vor vrea în viitor, să se întoarcă acasă, la izvoarele lor. Pentru că viitorul la oraș, cel puțin pentru mine, nu arată prea bine. Dar mergem și noi la oraș, la cumpărături, în parcul de joacă pentru copii, uneori la înot, la un spectacol sau să vizităm prieteni. Orașele vor găzdui pentru vreme lungă de acum înainte centre medicale şi universitare, spectacole, magazine, iar unele lucruri chiar nu pot fi mutate în online. Orașele au părțile lor bune, dar eu dorm mult mai bine la țară.
Cum se trăiește libertatea în lumea satului din Munții Apuseni?
Nu vreau să scurtez răspunsul, ba chiar ar fi mai multe variante. Dar îl aleg pe acesta: veniți în Apuseni pentru o săptămână și, începând cu ora amiezii, în fiecare zi, închideți telefonul și laptopul. Restul va face natura…
Ce alte valori ați (re)descoperit în aceste locuri?
Lucrurile simple, banale, care contează foarte mult. Lucrurile reale, viața reală, bucuriile reale. Să vă dau un exemplu, te poți bucura de un parfum sau de o haină nouă, dar acea bucurie este de scurtă durată și e nefolositoare omului pe termen lung. Dar atunci când te bucuri de o plantă pe care o îngrijești, aceea îți poate da roade care să întărească sănătatea ta fizică și mentală, iar acea bucurie poate fi numită reală și benefică. Mă bucur ca un copil când găsesc ouă în cuibar și acelea mă hrănesc, exemplu de bucurie folositoare. Apoi, regimul alimentar. În oraș mâncam haotic, în viteză, o grămadă de prostii - zaharuri, alimente procesate, sucuri. Aici, la țară, nu lipsesc de pe masă mâncarea caldă și alimentele locale.
Cum se simt copiii dvs. în acest loc?
Am întrebat-o chiar acum pe cea mică și a răspuns așa: Mă simt foarte bucuroasă și fericită! Sigur, un copil nu poate compara și mi-aș dori să ajungă departe, să vadă lumea întreagă, dar ceea ce are nevoie acum, în acest moment, și ce avem nevoie noi, părinții ei, avem aici, la țară, la munte. Există grădiniță în sat, dar Serena, fiind încă micuță, nu se ține cu strictețe de program.
Cu ce v-ați îmbogățit viața de când locuiți în Apuseni?
De când sunt la țară și de când a luat naștere comunitatea Mutat la țară - Viața fără ceas (262.000 de membri) am întâlnit și am socializat cu mai mulți oameni decât aș fi cunoscut, probabil, într-o viață întreagă la Londra. Am scris aici mai multe cărți, îmi place să citesc în hamac, grădinăresc, mă relaxez chiar atunci când muncesc din greu, pe scurt am o viață frumoasă și plină aici, la țară. De când am venit aici, și au trecut ani de atunci, n-am avut o singură zi în care să regret această mutare sau o zi în care să mă plictisesc.
Scrieți în cartea „Mutat la țară. Viața fără ceas - din Londra în Apuseni”: „Am învățat cât de drag pot să port pentru România și cât de mult înseamnă ea pentru mine”. Vă rog să dezvoltați această idee.
România nu e o țară perfectă și sunt multe de schimbat aici, dar eu am înțeles cât de frumoasă e țara noastră abia după ce am venit la țară, în Apuseni. A trebuit să plec peste mări și țări ca să realizez ce avem aici, acasă, la țară.
Menționați în aceeași carte un cuvânt al Sfântului Serafim de Sarov: „Adună duh de pace în sufletul tău și mii de inși se vor mântui în jurul tău”. De ce este „duhul de pace” atât de important pentru întreaga lume?
Cu cât e omul mai împăcat cu sine, mai aproape de Dumnezeu și de natură, mai fericit și mai sănătos, cu atât va lumina mai mult și mai departe în jurul lui. Avem nevoie de exemple, avem nevoie de oameni care ne aduc lumină, de pace în jurul nostru, ca binele să sporească. E ca și cu copiii, ei nu sunt fericiți într-un loc anume, ci într-un leagăn de iubire, care poate crește și între ziduri de beton la oraș, dar, mai bine, într-o lume verde.
Cum fac oamenii un bine planetei mutându-se la țară?
Așa cum am scris și în carte, mutarea la țară înseamnă și mai puțin gunoi, mai puțină poluare prin cosum redus de carburanți, mai multe animale care trăiesc pe pământ, în iarbă, sub soare, în loc de hale betonate, mai puțin consumerism, și totodată, mai multe legume curate, prin grădinărit, mai mulți mulți pomi plantați, mai multă grijă față de natură și mai multă pace.
