Seminarul Teologic în perioada pandemiei, provocări şi oportunităţi

Pandemia de COVID-19 a produs dificultăţi în nenumărate sectoare de activitate, printre cele mai afectate fiind şi învăţământul. Despre dificultăţile şi provocările prin care au trecut profesorii şi elevii, dar şi despre soluţiile optime pentru desfăşurarea actului didactic, am discutat în ajunul sărbătorii Sfinţilor Trei Ierarhi, ocrotitorii spirituali ai tuturor instituţiilor de învăţământ teologic, cu pr. lect. dr. Liviu Vidican Manci, directorul Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca şi cadru didactic al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din localitate.

Părinte profesor, cum s-a adaptat Seminarul Teologic clujean, care are clase primare, gimnaziale şi liceale, de profil teoretic, dar şi vocaţional teologic, la învăţământul on-line?

De aproape un an, trăim sub presiunea pandemiei, a unei boli provocate de un virus ce a divizat lumea: corona-panicați și corona-sceptici, victime și vinovați. Întreaga societate suferă, de la medici la pacienți și de la oameni politici la simpli votanți, deci nu putem spune că boala e o invenție, dimpotrivă. Nu e un timp pe care generația noastră să-l mai fi trăit. E un fel de război, un timp al încercărilor, dar și al cernerii. Duhovnicește, pentru cei care au avut simțul acesta, a fost un timp de înmulțire a rugăciunii și a faptei bune. Măsurile impuse de guverne au avut menirea să protejeze, dar au aruncat școala și alte sectoare în izolare. Tocmai aceste soluții i-au divizat pe oameni. Dar ce se putea face mai bine? Dumnezeu știe! Așa cum deja cunoașteți, Seminarul Teologic Ortodox din Cluj-Napoca stă sub pavăza Sfinților Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul și Ioan Gură de Aur; a Sfântului Iustin Martirul și Filosoful și a Sfintei Ecaterina cea Mare. Sunt patronii celor trei cicluri de învățământ găzduite de instituția noastră. În acest moment avem nu mai puțin de 933 de elevi cu activitate în trei clădiri, două ce aparțin mitropoliei și una ce aparține comunității locale, și nu mai puțin de 56 de profesori, un director adjunct, doi secretari, un contabil și 12 persoane din categoria didactic auxiliar și nedidactic. Clădirea municipalității este cuprinsă într-un amplu proiect de modernizare, în valoare de 4,5 milioane de euro din fonduri europene. Din 2012, prin binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Andrei, școala s-a deschis și spre ciclul primar și gimnazial, întrucât solicitările comu­nității erau evidente, dar și pentru că se dorea reînvierea celor două școli închise abuziv de comuniști: Liceul de băieți „Simion Ștefan” și Școala de fete „Doamna Stanca”.

Anul școlar 2020-2021 a venit cu provocări multiple pentru noi. Nu a fost doar pandemia, ci și intrarea în proiectul de abilitare care ne blochează una dintre clădiri pentru următoarele 24 de luni. Prin urmare, pe lângă strategia de combatere a coronavirusului, am fost nevoiți să găsim soluții pentru relocarea a aproape 300 de elevi. Două clase au fost primite în sediul Facultății de Teologie, două clase în Liceul „Mihai Eminescu” - și acesta este un moment bun pentru a le mulțumi!, iar celelalte clase de gimnaziu au fost duse în sediul central, unde avem învățământ în două schimburi. Lucrurile au devenit cu atât mai complicate, cu cât a fost impusă distanțarea fizică, ceea ce a dus încă din primele zile de școală la adoptarea învățământului hibrid. De notat este că după 15 martie 2020, aşadar în anul şcolar trecut, am fost printre școlile-pionier care au adoptat soluții unitare de învățare on-line. Principala platformă utilizată a fost Zoom. Fiecare clasă a avut pe site-ul școlii clasa virtuală, iar profesorii și elevii au avut posibilitatea să le acceseze fără eforturi tehnice deosebite. În tot acest timp am inițiat proceduri de achiziționare de electronice și cursuri de formare continuă pentru profesori. Scopul a fost de a ne adapta cât mai repede la situație, pentru ca elevii să nu piardă contactul cu școala. La nivelul orașului, toți colegii au acționat admirabil. S-a făcut, prin colaborarea cu autoritățile locale și Inspectoratul Școlar, tot ce s-a putut mai bine. Nu s-a pus problema fondurilor, a fost o deschidere fără echivoc, prin urmare, școala a fost pregătită în septembrie cu toate măsurile prevăzute de ordonanțele ministerelor Sănătății și al Educației și Cercetării. Dacă în martie-iunie 2020 am apelat la platforma Zoom, din toamnă, datorită faptului că încă din 2014 Seminarul Teologic Ortodox a fost parte dintr-un proiect-pilot prin care i s-a acordat un domeniu special, stocluj.ro, am avut gratuitate pe GSuite și Zoom. A fost un mare beneficiu. Împreună cu profesorii colegi am urmat cursuri de formare continuă, cum a fost „Profesor online” sau „Google Professor”, cursuri achitate integral de școală, care ne-au ajutat să menținem un nivel bun de predare-evaluare.

Copiii și părinții au fost și sunt parteneri de admirat în actul educației în regim de urgență, dar nu numai. În ce privește clasele de teologie, aici suferința a fost mai mare. Din momentul în care am intrat în scenariul roșu, am funcționat la capacitate de 50%. Faptul că nu am mai avut interacțiune, că nu am pus în practică ceea ce învățam, că nu am mai avut Sfânta Liturghie, rugăciunea de dimineață și seară, s-a contabilizat în momente de durere duhovnicească și pedagogică. Întrucât mulți dintre elevii de la clasele de teologie vin din zone rurale, am avut până la Crăciun un număr de copii în internat. Aceștia nu aveau semnal la internet în localitățile lor, prin urmare, nu aveau acces la educație. Pentru că nu aveam mulți elevi cazați, am reușit să le oferim condiții care respectau cadrul legal, le-am pus la dispoziție tablete și internet nelimitat, astfel, ei puteau să participe la ore nestingheriți. Acum așteptăm intrarea în normalitate.

Cadrele didactice, eroi

Care au fost cele mai mari provocări în ­activitatea didactică pe grupele de vârstă şi pe profiluri?

Dacă ar fi să ne referim la provocări, cred că cele mai strașnice au fost date de ciclul primar. Deși ne-am străduit să împlinim toate măsurile sanitare, nu am reușit să-i aducem pe toți elevii în același timp. Am pus în clase inclusiv purificatoare de aer cu ultraviolete (aparate ce se folosesc în blocurile operatorii) ce se puteau utiliza în timpul activității, cu speranța că-i vom putea aduce pe toți copiii, dar acel metru fatidic nu a permis. Învățătoarele au fost niște eroine. Și-au dublat timpul de lucru, pentru că lucrau pe grupe, dimineața și după-masa. Intrau în școală la 7:30 și plecau la 15:30. Între schimburi, între ore, echipa de curățenie trebuia să pregătească sălile pentru elevii care urmau. Totul trebuia făcut după normele în vigoare. În acest timp, învăță­to­arele aveau timp de o gustare pe care am încercat ca școală să le-o punem la dispoziție. Pentru părinți a fost la fel de dificil, dacă nu mai greu. Realitatea e că acel scenariu hibrid a fost copleșitor, să nu-l numesc altfel. După intrarea în scenariul roșu, lucrurile s-au mai normalizat. Elevii și profesorii au dobândit com­petențe digitale, care au ajutat la diminuarea stresului în predare și învățare. Să știți că acesta e marele câștig al acestei perioade, căutând un ton optimist. Varianta exclusiv on-line era de preferat celei hibrid, însă era și este mult sub nivelul celei față în față.

Provocările au fost date și de respectarea măsurilor ca la carte. Copiii nu înțelegeau de ce trebuie să stea la distanță, de ce nu au voie să-și dea masca jos etc., aceasta până la apariția primelor cazuri de COVID-19 în școală. După aceea au devenit mult mai responsabili. Mi-e teamă că acum sunt de-a dreptul anxioși, ceea ce ar fi foarte grav și va însemna ani de muncă pentru normalizare. Eu nu aș fi înschis școlile. Dar cine mă întreabă pe mine sau pe colegii mei?

Cum s-au adaptat elevii şi cadrele didactice la acest tip de activităţi on-line?

Nu a fost ușor pentru nimeni. Repet, compe­ten­țele digitale ale profesorilor și elevilor erau sub nivelul așteptărilor, ale majorității părinților, la fel. Cu toate acestea, adaptarea a fost fantastică. Cred că pe viitor multe competențe dobândite în această perioadă vor face ca actul didactic să fie mai atractiv și mai performant.

Înainte de pandemie, seminarul organiza o varietate de activităţi extracurriculare. Ce s-a întâmplat cu acestea?

Așa este, am avut multe activități pe parcursul unui an de studiu, zeci și poate sute de acţiuni. Anul acesta nu a mai fost la fel. Fenomenul „zoomfatigue” și-a spus cuvântul. Activitățile extracurriculare au farmecul lor, pentru că sunt într-un cadru nonformal, or, on-line-ul are menirea să uniformizeze, să aplatizeze, prin urmare, o activitate nu mai are același farmec. Cu toate acestea au fost activități demne de pomenit: clasele a IV-a au avut o serbare de Nașterea Domnului transmisă live pe site-ul radiorenasterea.ro. A avut mii de vizualizări. La clasele de gimnaziu și liceu, diriginții au invitat persoane avizate care să le vorbească fie despre perioada prin care trecem, despre pandemie, despre cum pot să-și păstreze sănătatea fizică și psihică într-o perioadă a sedentarismului, chiar despre vaccin, dar și persoane, cu precădere din rândul poliţiştilor, care să le vorbească despre securitatea cibernetică, despre cum pot să se ferească, să se protejeze de hărțuire în mediul on-line. Am avut, de asemenea, întâlniri cu unele clase, la nivelul direc­țiunii, pentru a primi un feedback în ceea ce privește activitatea on-line a profesorilor. Dincolo de toate, ne este dor de activitățile pe care le făceam împreună, fără a fi condiționați de computer.
 
Îi aşteptăm pe copii la şcoală așa cum așteptăm un praznic împărătesc

Cum se pregăteşte seminarul pentru reve­nirea la învăţământul clasic, în clasă, faţă către faţă?

Sufletul meu și al colegilor îi așteaptă pe copii așa cum așteaptă un creștin un praznic împărătesc. Clădirile sunt pregătite cu tot ce se poate în asemenea condiții. Clasele sunt igienizate, tablele așteaptă markerul să lase dâre inteligibile, curtea tânjește după țipetele lor, sala profesorală suspină de dorul profesorilor. Căminul și cantina sunt nerăbdătoare să-i primească și să-i găzduiască pe cei meniți să fie acolo. Într-un cuvânt, chiar așteptăm acest moment, cu gândul că toți vom fi mai buni și mai recunoscători.

Care au fost aspectele pozitive şi ce doriţi să păstraţi din noile tehnologii media, ­odată cu revenirea la tipul clasic de învăţământ?

Cred cu tărie că din partea profesorilor nu vom mai avea aceeași rezistență la tehnologie așa cum a fost înregistrată cu ceva vreme îna­inte. Dacă până la pandemie tablele inteligente din școală (și nu sunt puține) erau utilizate cu rezervă și doar de câteva cadre didactice, după perioada martie-iunie 2020, începând cu septembrie au fost apreciate și puse în valoare de majoritatea profesorilor. Mai mult decât atât, pentru faptul că ne-am obișnuit să lucrăm cu Google Classroom, Google Calendar și alte aplicații utile, atât profesorii, cât și elevii, nu cred că vom renunța la aceste achiziții. Sunt materii care devin fascinante dacă profesorul știe să folosească materiale și programe dedicate subiectelor lor. Cred că învățământul va face un pas înainte. Cu toate acestea, consider că e nevoie de o intervenție sistemică. Nu se poate ca ora să rămână de 50 de minute și nici programele să fie la fel de stufoase. Motivul îl cunosc atât elevii, cât și profesorii. Sănătatea tuturor depinde și de modul în care îi educăm pe elevi. Informația este la un click de ei, va trebui să-i învățăm cum să o selecteze, cum să o discearnă, mai mult decât să ne concentrăm pe a „turna cu pâlnia” informații. Dar aceasta e o temă în sine și necesită pagini multe, deci mă voi opri aici.

Urmează sărbătoarea ocrotitorilor spirituali ai învăţământului teologic, Sfinţii Trei Ierarhi. Cum credeţi că este receptat modelul lor de către elevi?

N-aș fi vrut neapărat să primesc această întrebare. E grea și reclamă un răspuns sincer, iar un astfel de răspuns s-ar putea să nu fie pe inima tuturor. Deși suntem o școală confesională, nu toți copiii sunt sensibili la viața celor trei sfinți. E nevoie de timp să creezi o cultură organizațională, o mentalitate colectivă, or, noi suntem doar în primii opt ani de viață. E la fel de adevărat că elevii de la clasele de teologie au o evlavie aparte la Sfinții Trei Ierarhi. Capela seminarului îi are ca ocrotitori, iar copiii se roagă zilnic în fața icoanei lor. Pentru că am simțit că e nevoie de o apropiere a sfinților de sufletul tuturor copiilor, încercăm anual să avem proiecte în care viața lor să fie evidențiată. În același timp, pentru elevii din clasele laice, filologie și științe, l-am adus ca ocrotitor pe apologetul Iustin Martirul și Filosoful, care impresionează prin viața și activitatea lui într-o lume foarte asemănătoare cu a noastră. Copiii crescuți în seminar din clasa pregătitoare și care acum au ajuns în clasa a VIII-a sunt cu adevărat surprinzători. Au vaste cunoștințe religioase și ne surprind prin sensibilitatea lor față de sfinții ocrotitori. Lor le ajungem mai ușor la suflet atunci când le vorbim despre Sfinții Trei Ierarhi și cred că unii dintre ei vor fi urmași demni ai acestora. Rezultatele de la evaluarea națională din 2020 ne-au dovedit că ocrotirea totală a sfinților dă rezultate. Acești copii și-au adus școala în topul primelor nouă instituţii de învăţământ din oraș. Ei sunt rodul mijlocirii sfinților pe care tocmai îi sărbătorim.