Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Educaţie și Cultură Interviu „Sper ca revenirea la școala fizică să ne aducă mai multă bucurie”

„Sper ca revenirea la școala fizică să ne aducă mai multă bucurie”

Galerie foto (6) Galerie foto (6) Interviu
Un articol de: Ștefania Coșuleanu - 28 Ian, 2021

De peste 10 luni, elevii învață preponderent on-line, ceea ce a presupus o schimbare bruscă a paradigmei tradiționale de învățare. Despre efectele școlii on-line am vorbit cu lect. univ. dr. Oana Moșoiu, de la Facultatea de Științele Educației și Psihologie, Universitatea din București, care ne-a spus că învățarea este o dimensiune fundamentală a dezvoltării umane și sociale.

Doamnă profesoară Oana Moșoiu, ce a schimbat în paradigma educației această perioadă de pandemie? Ne mai putem întoarce la școala tradițională?

Acest eveniment disruptiv permite o mare schimbare în educație: în primul rând, să vedem că se poate și că se putea (s-ar fi putut) și altfel! Instrumentele erau acolo, dar nu le foloseam, întrucât nu eram obligați. Includerea tehnologiei în educație a fost meritul unor profesori pionieri care au fost curajoși și curioși să introducă această dimensiune în activitatea lor de la clasă. Dar intuiesc că sigur nu se întâmpla la această amploare. Apoi, s-au reconfigurat toate relațiile: profesori-elevi, părinți-elevi, profesori-părinți. Cred că a fost o bună perioadă pentru a înțelege, în mod direct, nu doar teoretic, cât de importante sunt aceste relații în realizarea educației. Am avut ocazia să practicăm multe lucruri noi pe care altfel nu am fi putut, dori, fi interesați să le încercăm. Sunt optimistă că am primit un timp de învățare și transformare pe care nici o altă realitate nu ne-ar fi permis-o. Să sperăm că vom păstra aceste elemente și le vom integra în activitatea educațională pentru a o îmbogăți și a o aduce în prezent.

Va fi un impact pe termen lung

Care vor fi consecințele pe termen lung ale învățării on-line, atât pentru elevi, cât și pentru societate, în general?

Sună negativ ideea de consecințe. Vor fi efecte și va fi un impact pe termen lung. Efectele pozitive vor fi în termeni relaționali - unii cu alții și noi cu tehnologia. Digitalizarea unor procese este un câștig. Sunt pierderi la nivel de expunere la ecrane, aș fi sugerat pauze (activități asincron) la fiecare 5-6 săptămâni de școală on-line. Pe de altă parte, am căpătat antrenament cu școala on-line, s-au rutinat probabil deja niște comportamente și acest lucru este un câștig. Pe termen lung, sper ca revenirea la școala fizică să ne aducă mai multă bucurie de a fi unii alături de alții, de a ne aprecia și respecta prezența, să ne găsească avansați în ale tehnologiei și educației.

„Este un bun moment să exersăm alte modalități de evaluare”

Cum se poate face o evaluare eficientă în condițiile învățării on-line?

Mai multă evaluare formativă (feedback, informații descriptive și specifice despre ce este bine și ce mai are de lucrat elevul pentru a progresa), accent pe progres și mai puțin pe măsurare și comparare. Este un bun moment să exersăm alte modalități de evaluare - de exemplu, teste cu cărțile pe masă, autoverificare, verificare în pereche, proiecte colaborative. Componenta de testare se poate face automatizat prin Google forms sau alte aplicații (kahoot!, de exemplu) care permit, prin colectarea datelor, o mai bună raportare a rezultatelor și asociere cu compe­tențele care au stat în spatele formulării itemilor. De aici, se pot realiza sesiuni de feedback 1 la 1 cu elevii, să li se spună acestora ce au greșit, ce au făcut bine și să fie ghidați în ce direcție au nevoie să exerseze și să depună mai mult efort (pentru ce tip de abilități, capacități necesare pentru a rezolva sarcinile de lucru și de evaluare). Se pot realiza sisteme de evaluare cu acumulări progresive de puncte, cu trepte de progres (niveluri, insigne, ecusoane), cu valorificarea răspunsurilor la ore, a contri­buțiilor și participării active în timpul orelor, asumarea unor roluri. Toate acestea sunt acumulări, ca niște mici „monezi” ce exprimă diferite tipuri de rezultate (atitudini, comportamente, capacități atât cognitive, cât și noncognitive) și pot fi transformate în note sau punctaje la final de semestru. Desigur, pe lângă această formă de evaluare continuă, se pot elabora teste cu itemi diferiți, iar Google classroom permite verificarea individuală, feedback, adnotări, acordare de punctaje, revizuiri. Așadar, există instrumente!

Ce credeți că va prelua și menține școala din ceea ce se practică acum în învățarea on-line?

Va depinde de profesori și de cât de bine integrează noile resurse de învățare în activitatea pedagogică, indiferent că se va desfășura în mod direct sau on-line. De asemenea, ține și de mesajele-cheie pe care autoritățile din domeniul educației le vor transmite profesorilor pentru a valorifica în continuare competențele și resursele dobândite în perioada aceasta. Cu dotările de tehnologie din această perioadă, multe școli vor putea folosi în continuare elemente din învățarea on-line, pentru a-și eficientiza activitățile. Eu sper să nu avem această situație de „a reveni la cum era”, ci, cu lecțiile învățate și cu noile abilități integrate, să continuăm după pandemie să îmbogățim activitatea edu­cațională, să o eficientizăm și să o facem mai interesantă.

„Învățarea este o dimensiune fundamentală a dezvoltării umane”

În calitate de psiholog, ce recomandări aveți pentru profesori și părinți pentru a trece cu bine prin această perioadă de pandemie?

Mult sprijin emoțional și sprijin în învățare, pentru a compensa lipsa contextului și factorilor specifici școlii cu privire la învățare, dar și lipsa relațiilor interumane, colegiale și de prietenie, specifice vârstei copilăriei și adolescenței. E nevoie ca părinții să recunoască aceste nevoi și să le asigure copiilor lor, indiferent de cât de mari pot părea, sprijin pentru a se întâlni, chiar și mediat de tehnologie, cu prietenii, colegii și partenerii lor în diferite activități, pentru a continua viața lor socială, fundamentală pentru dezvoltare. Să nu îi abandoneze, să se străduiască, zi de zi, puțin câte puțin, să facă din învățarea on-line un timp folositor, interesant și un timp de creștere. Această perioadă ne arată că sunt puține lucruri fundamentale în viață: sănătatea, familia, relațiile interumane de sprijin. La multe lucruri se poate renunța, însă învățarea este o dimensiune fundamentală a dezvoltării umane și sociale și trebuie să facem tot ce ne stă în putință ca aceasta să continue și mai ales să fie relevantă și semnificativă.

Citeşte mai multe despre:   online  -   pandemie