„Subiectul central al teologiei secolului al XXI-lea va fi antropologia“

Mitropolitul Kallistos Ware este, la ora actuală, cel mai important teolog ortodox din Marea Britanie şi un reprezentant de seamă al Ortodoxiei la nivel internaţional. După o carieră la nivel academic de peste 30 de ani şi după desfăşurarea unei misiuni pastorale şi ecumenice impresionante, Mitropolitul Kallistos reuşeşte în continuare să atragă numeroase persoane la prelegerile sale din cadrul conferinţelor importante. Vă oferim în continuare un interviu care cuprinde o radiografie exactă a misiunii teologiei ortodoxe astăzi şi a subiectelor principale care vor reprezenta lucrarea esenţială a slujitorilor Bisericii pe viitor.

Înalt Preasfinţia Voastră, consideraţi că Sfinţii Părinţi primesc suficientă atenţie astăzi în Ortodoxie?

Nu există nici o îndoială că în secolul al XX-lea a existat o importantă renaştere a interesului pentru Părinţii Bisericii. Putem observa acest lucru, spre exemplu, în proiectul teologic al părintelui Georges Florovsky, intitulat "Sinteza neopatristică". Îl mai putem observa în insistenţa teologului Vladimir Lossky că orice teologie trebuie să fie una mistică. Amândoi au pus accentul din nou asupra faptului că scrierile Părinţilor Bisericii sunt foarte importante pentru teologia actuală. La începutul secolului al XX-lea însă, teologia ortodoxă era preocupată mai mult de construirea unor punţi de legătură în mod primordial cu mişcarea filozofică, în special cu cea germană. Fără îndoială, şcoala neopatristică a dominat gândirea ortodoxă în timpul celei de-a doua jumătăţi a secolului al XX-lea. Se poate observa accentul pus asupra curentului isihast, a Filocaliei şi asupra Sfântului Grigorie Palama ca elemente esenţiale ale acestei tradiţii neopatristice. Mai presus de toţi teologii amintiţi, îl plasez pe părintele Dumitru Stăniloae în acest curent neopatristic. Sunt mulţumit în prezent de faptul că în SUA au apărut mai mulţi teologi ortodocşi tineri care discută teologia patristică şi, din punctul meu de vedere, perioada patristică se extinde cel puţin până în secolul al XV-lea. Consider că putem fi destul de optimişti cu privire la viitor. Sunt mulţumit totodată că a existat, spre exemplu în Rusia, o renaştere a gândirii religioase. Găsim aici exemple precum părintele Pavel Florensky, părintele Serghei Bulgakov şi, în planul mai mult filozofic, Nikolai Berdiaev. Aceşti teologi au fost destul de neglijaţi în a doua jumătate a secolului al XX-lea, dar în prezent sunt din ce în ce mai apreciaţi. Aşadar, sper că teologii care fac studii patristice în Biserica Ortodoxă îşi vor relaţiona studiile cu problemele actuale şi filozofia contemporană.

Sfinţii, teologi în sensul absolut al cuvântului

Este Sfânta Scriptură utilizată suficient de teologii ortodocşi în operele lor, astăzi?

Din punctul meu de vedere, noi, ortodocşii, nu am contribuit cu aproape nimic în ultimul secol la studiul Sfintei Scripturi. Majoritatea cărţilor ortodoxe dedicate acestui subiect sunt în mare măsură tributare teologiei apusene, deoarece utilizează în special contribuţiile biblice protestante. În mod clar, teologii ortodocşi reuşesc să evite acceptarea unor opinii extreme oferite de anumiţi cercetători ai Sfintei Scripturi, dar, în esenţă, ei dezvoltă propriile păreri pe baza studiilor efectuate de teologia apuseană. Însă noi, ortodocşii, în cursul studierii textelor Sfintei Scripturi, trebuie să revelăm cum au interpretat-o Sfinţii Părinţi, un element care nu a fost atins până acum de cercetarea academică. Un alt element care trebuie luat în considerare constă în prezentarea utilizării liturgice a Sfintei Scripturi. Trebuie să analizăm felul în care Sfânta Scriptură a fost privită de către Biserică în general, şi acesta ar trebui să constituie criteriul ortodox primordial. De asemenea, trebuie să considerăm Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie ca alcătuind un singur întreg, oferind atenţia principală modului în care Scriptura este privită de sfinţi în cursul istoriei, deoarece sfinţii sunt adevăraţii teologi, în sensul absolut al cuvântului. Creştinii ortodocşi pot oferi o privire independentă a Sfintei Scripturi, fără a fi nevoiţi să se inspire din teologia apuseană, ci dezvoltând propria înţelegere a Tradiţiei noastre vii. Înţelegerea aceasta a Scripturii trebuie să fie patristică şi liturgică, dar, totodată, ea trebuie să respecte descoperirile recente ale teologiei apusene, fără însă a clădi esenţialul pe baza acesteia. Nu suntem obligaţi să acceptăm concluziile cercetătorilor apuseni, dar trebuie să ştim în ce constau acestea şi să le tratăm cu seriozitate. Aşadar, este necesar ca teologii ortodocşi să efectueze studii biblice, fără a uita elementul patristic al acestora. Teologi precum părintele Georges Florovsky au oferit un model în această privinţă, dar el trebuie aprofundat pe larg.

Vom fi preocupaţi de ceea ce reprezintă fiinţa umană

Care sunt subiectele principale care necesită o atenţie sporită din partea teologilor ortodocşi în zilele noastre?

În timpul secolului al XX-lea, se pare că subiectul principal a fost reprezentat de natura Bisericii şi care este scopul principal al Bisericii. Teologii ruşi care au emigrat în Apus după Revoluţia bolşevică au fost preocupaţi de această întrebare şi au încercat să ofere un răspuns în această privinţă. Un alt motiv a constat în faptul că ortodocşii au fost nevoiţi să precizeze propria poziţie în acest sens atunci când s-au angajat în mişcarea ecumenică. Astfel, găsim teologi precum Nikolai Afanasiev sau, în teologia greacă, Ioannis Zizioulas, care oferă un loc central în opera lor ecleziologiei, interpretând-o prin prisma Euharistiei. Din punctul meu de vedere, subiectul central al teologiei ortodoxe în secolul al XXI-lea nu va fi reprezentat atât de mult de ecleziologie, cât de antropologie. Nu vom mai fi atât de preocupaţi de ceea ce reprezintă Biserica, ci de ce reprezintă de fapt fiinţa umană. Creştinii se confruntă tot mai mult cu experimentele efectuate în domeniul bioeticii şi în special cu faptul că în alte confesiuni persoanele au abandonat importanţa căsătoriei şi sexualităţii. Sexualitatea în mod particular ridică multe semne de întrebare din punct de vedere teologic astăzi. Nu putem să răspundem la aceste probleme fără a sonda profund taina fiinţei umane.

Care sunt calităţile esenţiale de care are nevoie un teolog astăzi?

Astăzi, un teolog are nevoie în mod clar de o educaţie academică. Dacă dorim să fim la curent cu ultimele descoperiri teologice din apusul Europei, atunci trebuie să fim capabili să lecturăm lucrări scrise în limbile engleză, franceză şi germană. De asemenea, este nevoie de o bună cunoaştere a limbilor clasice. Aşadar, un teolog are nevoie de o certă educaţie a propriei minţi, însă aceasta nu este suficientă. Un teolog trebuie să fie un membru al Bisericii, care vorbeşte din interiorul Bisericii. Un teolog trebuie să fie capabil să utilizeze toate instrumentele pe care cercetarea academică i le pune la dispoziţie, dar el trebuie să fie, de asemenea, înrădăcinat în viaţa Bisericii. Pentru mine, un teolog este o persoană care primeşte frecvent Sfintele Taine. În secolul al IV-lea, Evagrie Ponticul afirma că "teolog este cel care se roagă". Probabil că el considera teologul drept o persoană relativ diferită faţă de cum îl considerăm noi astăzi, însă afirmaţia sa este încă validă, pentru că există o relaţie între teologie şi rugăciune. Acesta este un lucru pe care teologul trebuie să îl exprime în propria viaţă.

Dialogul ecumenic şi lumea secularizată

Consideraţi că ortodocşii ar trebui să fie mai deschişi faţă de dialogul cu membrii altor confesiuni?

Da, sunt ferm convins că ar trebui să avem un dialog rodnic cu alte confesiuni creştine, fără însă a ne periclita identitatea ortodoxă. În cadrul dialogului trebuie să mărturisim credinţa noastră ortodoxă, dar, de asemenea, să îi ascultăm pe cei care nu sunt ortodocşi şi să fim atenţi la întrebările lor pentru a ne înţelege propria credinţă mai bine. Aşadar, ar trebui să intrăm în acest dialog nu din dorinţa de a ne schimba credinţa pe care o avem, ci cu speranţa de a înţelege mai bine celelalte confesiuni.

În aceste condiţii, este Biserica Ortodoxă pregătită astăzi să ofere un răspuns satisfăcător întrebărilor lumii seculare?

Dacă trebuie să oferim un răspuns lumii secularizate, atunci trebuie să înţelegem mai bine care sunt aceste întrebări. De aceea am spus mai înainte că trebuie nu doar să mărturisim credinţa noastră, dar trebuie totodată să îi ascultăm şi pe ceilalţi. Până când nu am înţeles problematica actuală, până când nu am înţeles anxietatea creştinilor apuseni şi până când nu vom înţelege care este rădăcina întrebărilor pe care şi le pun, nu vom fi eficienţi în mărturisirea credinţei pe care o avem. Aşadar, ascultarea celorlalţi nu înseamnă renunţarea la credinţa noastră ortodoxă, iar deschiderea faţă de Apus nu înseamnă neapărat sacrificarea adevărului nostru ortodox. Însă, dacă Tradiţia trebuie păstrată vie în mijlocul nostru, atunci ea trebuie angajată într-un dialog continuu cu lumea contemporană. Aceasta a fost lucrarea Părinţilor în secolele al IV-lea şi al V-lea atunci când ei au intrat în dialog cu filozofiile lumii antice, precum platonismul, stoicismul. Trebuie să facem exact acelaşi lucru astăzi: să intrăm în dialog cu ştiinţa contemporană, psihologia sau sociologia. Trebuie să fim deschişi, dar în acelaşi timp fermi pe poziţie, păstrându-ne credinţa pe care o avem, însă căutând continuu să înţelegem mai bine această credinţă.

De la anglicanism la ortodoxie

Mitropolitul Kallistos Ware (numele său iniţial fiind Timothy) s-a născut la Bath, în Marea Britanie, pe data de 11 septembrie 1934. A studiat la prestigioasele instituţii universitare Westminster şi Oxford, obţinând un doctorat atât în limbi clasice, cât şi în teologie. Pe data de 14 aprilie 1958, la vârsta de 24 de ani, s-a convertit la credinţa ortodoxă, deoarece provenea iniţial dintr-o familie anglicană. La scurt timp de la convertirea sa a intrat în obştea monahală de la Mănăstirea "Sfântul Ioan Teologul" din Patmos. A petrecut o scurtă perioadă de timp şi la Muntele Athos. În anul 1966 a fost hirotonit preot şi totodată a devenit lector la Universitatea din Oxford, unde a predat mai bine de 35 de ani, până la pensionarea sa survenită în anul 2001. După retragerea sa din poziţia academică deţinută la Oxford, Kallistos Ware a devenit preşedintele Consiliului director al Institutului Ortodox de la Cambridge. În 1982 a fost hirotonit ca Episcop de Diokleia şi a devenit mitropolit în anul 2007. Cu toate că nu a avut niciodată o dioceză a sa şi este în continuare un Episcop asistent al Arhiepiscopului Gregorios, care păstoreşte asupra Marii Britanii, Kallistos Ware este unul dintre cei mai influenţi autori ortodocşi la nivel mondial. Cartea care l-a propulsat practic în această categorie şi a devenit cea mai bine vândută lucrare ortodoxă din Marea Britanie a fost The Orthodox Church. În momentul scrierii acesteia, Kallistos Ware avea doar 29 de ani şi era un simplu laic al Bisericii Ortodoxe. Cartea a avut un impact extraordinar şi a fost republicată în mai multe ediţii ulterioare. În 1979 a apărut un fel de continuare a acesteia, intitulată The Orthodox Way. Mitropolitul Kallistos Ware este cunoscut şi datorită proiectului său de traducere a Filocaliei în limba engleză. Împreună cu G. E. H. Palmer şi Philip Sherrard, el a tradus patru volume din scrierile Părinţilor isihaşti. De asemenea, după o colaborare cu maica Mary, au apărut două traduceri extrem de apreciate a Triodului şi a Mineiului dedicat sărbătorilor principale din anul bisericesc.

Cel mai important reprezentant al teologiei ortodoxe contemporane în Marea Britanie

În ciuda vârstei sale înaintate, Mitropolitul Kallistos Ware desfăşoară în continuare o intensă activitate academică, susţinând prelegeri importante la conferinţe de anvergură internaţională. Cu toate că s-a retras din activitatea academică de mai bine de 10 ani, el reuşeşte să prezinte în continuare conferinţe care atrag un public numeros, dornic să îl asculte. În ultimele două luni, Mitropolitul Kallistos Ware a susţinut trei prelegeri importante. Prima dintre acestea a avut loc pe data de 10 august la prestigioasa conferinţă de studii patristice de la Oxford, care s-a desfăşurat între 8 şi 13 august. Aici, cunoscutul autor ortodox a ţinut o prelegere asupra importanţei actuale a operei Sfântului Maxim Mărturisitorul în cadrul unui workshop comun, care a cuprins, de asemenea, alte nume importante ale Ortodoxiei din Marea Britanie şi din întreaga lume, precum: Andrew Louth, Neil Bronwen, Nikolaos Loudovikos sau Melchisedec Toronen. O a doua prelegere a fost susţinută în seara zilei inaugurale din cadrul Forumului de Cercetare Ortodoxă care s-a desfăşurat la Universitatea din Winchester între 5 şi 7 septembrie. Prelegerea sa a cuprins detalii privind controversa euharistică din secolul al XII-lea din Imperiul Bizantin, cu un accent deosebit pus asupra operei lui Nicolae din Methone. Subiectul a generat comentarii interesante, în special datorită capacităţii Mitropolitului de a sintetiza în termeni simpli o controversă relativ complicată din punct de vedere teologic. Cea de-a treia prezentare a fost susţinută la deschiderea întrunirii Frăţiei Sfinţilor Alban şi Serghie, petrecută între 8 şi 10 septembrie. Cu această ocazie, Mitropolitul Kallistos Ware a primit şi un doctorat onorific din partea prestigioasei instituţii academice Saint Vladimirâs Seminary, care i-a fost înmânat de John Behr, poate cel mai bun elev al său, ajuns în momentul de faţă decan al universităţii respective.