Sfântul Cuvios Petroniu de la Prodromu a fost unul dintre marii părinți duhovnicești ai Ortodoxiei contemporane. Te primea la Schitul Românesc Prodromu într-o atmosferă duhovnicească unică, ce i se datora în cea mai mare parte. Ajutat de părintele Justinian și de părintele Iulian, el era motorul nevoinței duhovnicești din schit. Icoană vie a monahului-ascet, plin de râvnă și curăție, arzând în focul rugăciunii, radia lumină taborică, trăind în postiri și privegheri. Am avut ocazia să vorbesc cu Părintele Petroniu, iar una dintre convorbiri am înregistrat-o pentru o viitoare publicare.
Vacanța copiilor: între libertate, reguli și echilibru emoțional
Vacanța nu înseamnă absența regulilor, ci mai mult spațiu pentru odihnă, joacă și conectare. Psihoterapeutul Claudia Oprescu explică de ce copiii au nevoie de structură flexibilă, predictibilitate și autonomie. Somnul, mișcarea, natura, lectura și relațiile cu ceilalți susțin echilibrul emoțional și dezvoltarea. În privința ecranelor, limitele funcționează mai bine atunci când sunt clare, negociate și adaptate vârstei. Dialogul calm și exemplul părinților pot transforma regulile în repere de siguranță, nu în surse de conflict.
Din perspectivă psihologică, cum pot părinții să organizeze o vacanță armonioasă pentru copii și adolescenți?
Pentru a avea o vacanță echilibrată, eu aș recomanda, în primul rând, să aflăm ce își doresc copiii, ce nevoi au și să le oferim ocazia să ne povestească despre vacanța pe care și-o imaginează. În același timp, este important să le explicăm, într-un limbaj pe care îl pot înțelege, care sunt posibilitățile reale ale familiei, atât din perspectiva timpului, cât și a bugetului disponibil. Dacă ne referim la o zi obișnuită de vacanță petrecută acasă, cred că este util să ne gândim la câteva nevoi de bază ale copilului, despre care literatura de specialitate ne arată că sunt importante pentru o dezvoltare sănătoasă. În primul rând, copiii au nevoie de un somn suficient și odihnitor, de timp petrecut în aer liber și de oportunități de a interacționa cu alți copii. La fel de importantă este stimularea cognitivă (fără a exista presiunea performanței), poate prin lectură, filme de calitate, vizite la muzee, jocuri de societate, conversații care le trezesc curiozitatea. Activitatea fizică este o altă nevoie importantă. Fie că vorbim despre joaca cu o minge în parc, o plimbare cu bicicleta sau câteva ore de joacă în curte sau în parc, toate acestea îi ajută pe copii să își consume energia într-un mod sănătos.
De ce este important să construim programul împreună cu copiii?
Vă răspund la această întrebare împărtășindu-vă un exemplu personal, chiar din familia mea. Noi obișnuim să le propunem copiilor un fel de listă de activități pentru ziua respectivă, îl discutăm, negociem și ne amuzăm. De regulă, planul include timp petrecut afară, la joacă sau la sport, timp pentru lectură, timp alături de prieteni, timp pentru dispozitive electronice (pentru că și acestea își au locul într-o copilărie echilibrată, atunci când există limite clare și predictibile), ordine în cameră și timp pentru activități petrecute împreună în familie, poate gătim, organizăm o seară de film, jucăm un joc de societate sau căutăm împreună informații despre locuri noi pe care dorim să le vizităm. Farmecul acestui exercițiu este dat de faptul că lista de activități este făcută împreună cu copiii și tocmai de aceea cred că o respectă cu mult mai ușor, fără negocieri nesfârșite. Dacă au peste 15 ani, copiii participă, în vacanță, la activități de voluntariat. Este o experiență care îi ajută să devină mai empatici și mai responsabili, așa cum arată și studiile. Implicarea lor în aceste planificări și în alegerea unor activități îi va ajuta să simtă că fac parte din deciziile familiei și că opiniile lor sunt ascultate.
Cum influențează contactul cu mediul natural reglarea emoțională și reducerea stresului la copii și adolescenți?
Natura este cel mai simplu și accesibil spațiu în care copiii se pot relaxa, își pot regla emoțiile și încărca bateriile. Și atunci când mă refer la natură, mă gândesc la parcul din apropierea blocului, la curtea școlii, la orice spațiu verde din cartier, chiar și câțiva copaci, o bucată de iarbă sau câteva păsări pot fi suficiente pentru ca un copil să se conecteze cu mediul înconjurător. Câteva minute petrecute afară, la lumină naturală și aer proaspăt, în care doar observă un copac, o floare, ascultă păsările, simte vântul, aleargă, stă pe iarbă sau se joacă cu alți copii, contribuie la o stare generală de bine. Timpul petrecut în natură oferă creierului copilului un alt tip de stimulare decât cea oferită de ecrane. Spre exemplu, atunci când observă schimbările din mediul înconjurător, urmărește insectele, aleargă, explorează, se joacă cu alți copii sau pur și simplu este atent la ceea ce se întâmplă în jurul lui, copilul își dezvoltă atenția, curiozitatea și capacitatea de concentrare. Iar dacă avem adolescenți, este firesc ca aceștia să își dorească să petreacă mai mult timp cu prietenii decât cu familia, acest lucru făcând parte din procesul firesc de dezvoltare și de construire a identității și autonomiei. Îi putem încuraja să își invite prietenii acasă, să gătească împreună, să se uite la un film sau să joace jocuri de societate. Astfel, le respectăm nevoia de independență, avem ocazia să le cunoaștem prietenii și să le oferim un spațiu sigur și primitor în care să petreacă timp împreună.
Cum pot părinții să stabilească un echilibru sănătos între utilizarea dispozitivelor electronice și activitățile offline, fără ca această limitare să fie percepută ca o pedeapsă?
Fără limite clare, este foarte probabil ca timpul petrecut în fața ecranelor să ocupe tot mai mult loc în programul zilnic al copiilor. De aceea, rolul părinților este să îi ajute să găsească un echilibru între timp pe ecrane și celelalte activități. Pe de altă parte, contează mult felul în care noi, ca părinți, punem aceste limite. De exemplu, dacă intervenim brusc cu „Gata cu telefonul!”, copilul poate percepe această limită ca pe o pedeapsă și va fi mult mai tentat să o conteste. Dacă, în schimb, ne așezăm și discutăm cu calm și stabilim împreună cât timp e potrivit, de ce, în ce intervale, care ar fi consecințele nerespectării acestora, copiii simt că sunt ascultați, că au un cuvânt de spus și tind să respecte mai mult regulile. Mai mult decât atât, dacă ne limităm la a interzice accesul la internet, fără să le oferim alternative atractive de petrecere a timpului liber, copiii se vor plictisi repede și vor fi tentați să revină la ecrane. De aceea, este important să aflăm ce activități le fac cu adevărat plăcere și să le oferim alternative pe care să le considere atractive și potrivite vârstei lor. Cu cât activitățile se potrivesc mai bine intereselor lor, cu atât va fi mai ușor să accepte limitele legate de ecrane.
În vacanță, mai este nevoie de reguli pentru copii și adolescenți?
De cele mai multe ori, avem impresia că vacanța înseamnă lipsa oricărei reguli, însă nu poate fi exclusiv așa. Copiii au nevoie de o anumită structură chiar și în această perioadă, doar că, într-adevăr, aceasta trebuie să fie mult mai flexibilă și mai relaxată. Indiferent dacă au la dispoziție 10 minute sau două ore, copiilor le este mult mai ușor să respecte regulile atunci când le cunosc dinainte, înțeleg de ce există, participă la stabilirea lor împreună cu părinții și știu care sunt consecințele dacă acestea nu sunt respectate. Copiii au nevoie de structură și predictibilitate, iar regulile clare și consecvente le oferă un sentiment de siguranță. De aceea, recomand ca regulile privind folosirea dispozitivelor să fie stabilite împreună cu copiii, adaptate vârstei lor și aplicate consecvent. Mai pot fi puse în practică câteva repere simple, precum existența unor „spații fără ecrane”, cum ar fi masa sau dormitorul, precum și evitarea folosirii dispozitivelor cu cel puțin o oră înainte de culcare, deoarece lumina și stimularea pe care acestea le produc pot afecta calitatea somnului.
Ca părinte, trebuie să recunosc că propriul meu exemplu contează cel mai mult, copiii imită, în primul rând, ceea ce văd la noi, nu ceea ce le spunem să facă. Dacă noi verificăm constant telefonul la masă, în timpul unei conversații sau imediat ce primim o notificare, este foarte greu să le cerem lor să procedeze diferit. Mai important decât numărul de minute petrecute pe internet este modul în care copiii folosesc acest timp, cu cine comunică, ce conținut urmăresc, pe cine aleg să urmărească pe rețelele sociale, din ce grupuri online fac parte și, nu în ultimul rând, ce valori, comportamente și modele își însușesc din experiențele lor digitale. Dacă îi întrebăm pe adolescenți, vom observa că ei nu percep lumea online și cea offline ca fiind două lumi separate. Pentru ei, toate aceste experiențe fac parte din viața lor de zi cu zi, tocmai de aceea, este important să discutăm despre aceste aspecte. Aceste conversații (nu interogatorii) pot avea loc în cele mai obișnuite momente ale zilei, în timp ce pregătim cina, mergem cu mașina sau ieșim la plimbare. Iar dacă răspunsurile lor nu sunt cele pe care ne-am dori să le auzim, să încercăm mai întâi să ascultăm cu calm, fără să îi judecăm, să îi criticăm sau să ne grăbim să oferim soluții. Copiii au nevoie să se simtă ascultați și înțeleși, iar abia apoi vor fi deschiși să accepte îndrumarea părinților.



.jpg)