„Vocea, modalitatea cea mai înaltă prin care omul aduce jertfă de laudă lui Dumnezeu”

În perioada 20-24 septembrie, la Iași se desfășoară a șasea ediție a celui mai mare festival românesc de muzică bizantină. Organizat de Arhiepiscopia Iașilor, dezvoltat de o echipă dedicată și de un entuziast corp de voluntari, acesta a crescut de la an la an, reușind să împrietenească un public tot mai numeros cu muzica de sorginte bizantină. Despre latura misionară și educațională a festivalului, precum și despre drumul parcurs până la a fi considerat astăzi una dintre manifestările culturale importante ale Iașiului, am discutat cu pr. Bogdan Țifrea, directorul de comunicare al Iași Byzantine Music Festival (IBMF).

 În primul rând aș vrea să vă rog să explicați publicului larg, mai puțin familiarizat cu limbajul tehnic, teologic, cum am defini muzica psaltică sau bizantină.

Dacă e să definim în cuvinte simple muzica psaltică, putem spune că e muzica bisericească. Dacă vorbim de muzică bizantină, se înțelege că e o muzică de inspirație bizantină, o creație spirituală și culturală care s-a dezvoltat în arealul odinioară bizantin, al Imperiului Roman de Răsărit, și care a evoluat în timp.

Dar care este specificul acestei muzici?

Putem face o distincție și mai clară între muzica cu adevărat bisericească și acea muzică „din tinda bisericii”. Pentru că și muzica laică bizantină s-a dezvoltat tot pornind de la temele prezente în muzica bisericească. Muzica psaltică este muzica de slujbă sau rugăciunea cântată. Și de aceea este foarte important ca această muzică să fie și corect interpretată, și frumos interpretată. Se vorbește, de altfel, și despre o artă a muzicii psaltice. Psalții nu sunt numai niște simpli cântăreți, ci ei își dedică efectiv viața și din perspectivă spirituală, intelectuală, culturală acestui mod de rugăciune.

Se spune că această muzică e una care se transmite de la dascăl la ucenic, pentru că timp de 1.000 de ani, din cei 2.000 de creștinism, nu a existat notație pentru acest tip de muzică. Această transmitere de la dascăl la ucenic includea nu doar cunoștințele de muzică, ci însuși modul de viață al dascălului. Pentru că era o relație spirituală, ca de la părinte duhovnicesc la ucenic duhovnicesc. Ucenicul învăța aplecarea către cele sfinte, comportamentul la slujbă, un anumit fel de a trăi rugăciunea. Și multe dintre elementele pe care noi astăzi le includem în rânduielile de slujbă sau în tipic s-au transmis, o vreme, prin viu grai. Ucenicul vedea la dascălul lui, învăța și transmitea, după aceea, mai departe. Este și aceasta o caracteristică a artei muzicale psaltice - transmiterea cunoștințelor de la dascăl la ucenic.

„În muzica psaltică e o întreagă spiritualitate” 

Cât de dificil este să înveți și să înțelegi muzica psaltică?

Nu știu dacă e foarte dificil. În orice caz, diferă de muzica, să spunem, liniară sau cea cu notație de tip occidental, pe care o învățăm în școală. Avem muzică de inspirație bizantină chiar și armonizată, pentru coruri mixte, coruri pe patru voci. E dificil poate pentru cineva care a venit din alt spațiu sau cu o altă formație spirituală. Dar pentru noi, cei care ne aflăm în această parte a Europei de Răsărit, nu e atât de dificil. Noi avem o tradiție în acest sens, în Țările Române au fost școli de imnografi.

Dar, într-adevăr, în muzica psaltică e o întreagă spiritualitate; nu înseamnă că doar înveți să cânți, trebuie să și simți modul acesta de trăire.

Ce forme de educație muzicală există azi, în România, în acest sens?

Se învață în seminarii (până acum ceva timp erau și școlile de cântăreți), în facultățile de teologie, dar și la Universitatea de Muzică din București, unde există, ca și la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” (UNAGE) din Iași, o secție de muzică bizantină. În plus, există de mai mulți ani la Iași un Masterclass de cânt bizantin, pe care-l organizează UNAGE în colaborare cu Mitropolia Moldovei și Bucovinei și cu Asociația Culturală Byzantion, la care sunt invitați profesori psalți din străinătate pentru a le preda cursanților anumite aspecte pe care nu le pot aprofunda în școală sau universitate, despre imnografie, stiluri de dirijat, tehnica vocală. Și există și această tendință de a reveni la acea relație dascăl-ucenic. Acum nu mai există școlile de cântăreți, dar bisericile au nevoie de cântăreți la strană.

Care este rolul psalților în cântarea liturgică?

La început, tot poporul oferea răspunsuri la slujbă. Dar, în timp, pentru că s-au mărit co­mu­nitățile, slujbele s-au diversificat, rânduielile de slujbă s-au mai complicat, a trebuit să apară cineva care să știe cum să ges­tioneze aceste lucruri. Așa s-a dezvoltat rolul cântărețului în biserică, rol care e foarte important. Pentru că el trebuie să mobilizeze credincioșii din biserică la rugăciune și să ajute la crearea acelei atmosfere de rugăciune. Ca să nu mai spunem și despre faptul că și termenul de „dascăl”, care s-a impus la noi, are o cono­tație pedagogică foarte profundă. El nu e numai cel care cântă în biserică, împreună cu preotul, ci participă la catehizarea credin­cioșilor. Dascălii erau con­siderați învățători ai satelor. Ăsta e cumva și sensul termenului.

În limbajul bisericesc, există această expresie, pe care o auzim cu toții - „a da răspunsurile la strană”. Ce înseamnă, de fapt?

A da răspunsurile la strană înseamnă a coparticipa la slujbă. Slujba, în biserică, nu aparține numai preotului, ci aparține preotului și credincioșilor. A da răspunsurile înseamnă a răspunde invitației preotului la rugăciune. Când el ne invită: „Să ne rugăm!”, noi răspundem: „Doamne, miluiește!”. Sau el spune o rugăciune în numele nostru, iar noi confirmăm prin „Doamne, miluiește!” sau „Amin!”. Înseamnă, deci, a sluji împreună cu preotul, a te implica în slujbă.

„Muzica bisericească este rugăciunea cântată” 

Există o muzică bizantină laică, practicată de instru­mentiști și soliști speciali­zați și pasionați de muzicile vechi, și o muzică bizantină bisericească. Prin ce se diferențiază cele două?

Esențialmente prin mesajul lor. Muzica bisericească este rugăciunea cântată, muzica laică „din tinda bisericii” abordează teme din viața credinciosului, dar nu neapărat cu substanță religioasă. Tehnicile se aseamănă, dacă vorbim despre muzica vocală, pentru că noi nu folosim instrumente în biserică.

De ce nu folosim instrumente în biserică?

Pentru că se consideră că vocea umană este modalitatea cea mai înaltă prin care omul poate aduce jertfă de laudă lui Dumnezeu, implicând toată ființa umană. Acesta este un alt aspect al spiritualității ortodoxe. Toate gesturile liturgice, inclusiv cântatul, metaniile, închinăciunile, îngenuncherile sunt menite să ne ajute să implicăm toată ființa noastră în rugăciunea adusă lui Dumnezeu.

IBMF chiar asta își propune - „să promoveze tradi­țiile originale ale cântului bizantin, dar și să informeze publicul despre legătura care există între muzica bisericească și muzica bizantină de factură laică”. Cum s-a conturat acest proiect, care, de la an la an, a căpătat o anvergură deosebită?

Am plecat de la ideea unui festival de muzică sacră, care și-ar fi dorit să aducă în Iași un eveniment de talie mare și să ajute iubitorii acestei muzici să întâlnească vocile pe care doar puteau să le asculte sau să le vizioneze pe internet. Dar, având în vedere și tradiția locului, și experiența spirituală a Moldovei, și dorința misionară de a apropia oamenii de biserică prin muzica bisericească, s-a ajuns la sintagma „festival de muzică bizantină”. Festivalul a trecut prin multe, inclusiv prin greutățile pandemiei, dar considerăm că s-a maturizat. În general, am încercat să mergem pe firul anilor omagiali instituiți de Patriarhia Română. Anul acesta, spre exemplu, ne concentrăm pe tema cântăreților bisericești.

Pentru noi, festivalul are, cumva, două laturi, două perspective: o perspectivă de popularizare a muzicii de factură psaltică, o muzică foarte apropiată sufletului, pentru ca oamenii să o cunoască și s-o guste, și o perspectivă misionară, de impulsionare a generațiilor mai tinere să se apropie de biserică prin muzică. Acesta este un lucru foarte necesar. Am vrea ca oamenii să înțeleagă că aceasta este o muzică accesibilă și nu trebuie să fii teolog sau student la teologie pentru a aborda muzica bisericească.

Ne propunem să aducem în atenție moștenirea spiritualității și culturii bizantine ca fiind rădăcinile din care, cumva, spiritualitatea și cultura europeană își trag seva. Având în vedere că muzica bizantină nu este numai muzica bisericească grecească, ci este și muzica dezvoltată în tot arealul în care au stăpânit și au avut influență romanii, în răsărit, noi am invitat în festival și moștenitoare ale culturii bizantine din alte spații - spațiul slav, cel grecesc, cel libanez.

În edițiile de până acum ați avut invitați coruri și personalități din spațiile pe care le-ați pomenit, dar și din unele în care n-am fi bănuit că există un filon bizantin, cum sunt SUA și Finlanda.

Există și acolo un chiar foarte puternic filon bizantin. De exemplu, dacă vorbim despre SUA, vorbim despre profesorul Alexander Lingas, care a predat și în Marea Britanie, și despre ansamblul lui „Capella Romana”, care e foarte cunoscut pentru eforturile de aducere la lumină a unor tradiții muzicale bizantine și chiar mai vechi, eforturi concretizate în numeroase studii și publicații.

Dacă vorbim de Finlanda, acolo există o Biserică Ortodoxă, influența este mai mult dinspre zona slavă, dar există această dorință de a cerceta, de a cu­noaș­te și de a dezvolta lucrarea muzicii bisericești, ca o chestiune misionară - să apropie oamenii de biserică prin cântare.

„Nu mai există școlile de cântăreți bisericești, dar bisericile au nevoie de oameni care să susțină strana” 

Prin amploarea și consis­tența evenimentelor organizate, IBMF trece, cumva, dincolo de granițele unui festival muzical obișnuit. Foarte interesantă e seria de conferințe, în fiecare an propunând dezbaterii câte o temă de interes. Aș amin­ti „Imnografia bizantină și canonul”  sau „Isihasm și plasmodie”, la ediția de anul trecut. Ce vă propu­neți, prin intermediul acestor conferințe?

Încă de la început ne-am gândit că festivalul trebuie să acopere un spectru mai larg, în care să intre și preocupări conexe, derivate din studierea sau cântarea muzicii bizantine. De pildă, la ediția precedentă am avut o conferință foarte interesantă despre terapia prin muzica bisericească. A fost, cumva, o chestiune de pionierat. Am vrut să arătăm că muzica bisericească, în speță cea de factură bizantină, poate fi o adevărată terapie pentru suflet.

Tema conferinței din acest an este „Cântărețul bisericesc în actualitate”. Care vor fi direcțiile de dis­cuție?

Această dezbatere despre statutul și rolul cântărețului bisericesc este de foarte mare actualitate, pentru că, spuneam, nu mai există școlile de cântăreți bisericești, dar bisericile au nevoie de oameni care să susțină strana și să se implice în viața liturgică și sub aspect pedagogic. Nu ne propunem să oferim so­luții, ci să problematizăm, să lansăm tema de discuție, pentru ca mai apoi cei care se pot implica să o facă și, eventual, să aducă soluții. De asemenea, pe lângă dezbateri, organizăm și ateliere specializate. Invitații noștri din străinătate devin, pentru câteva zile, profesori pentru cei care doresc să aprofundeze un anumit aspect. Anul acesta, în a treia zi de festival, avem un atelier de cântare calofonică, acele cântări care înfrumusețează slujbele din biserică, susținut de o somitate, Dimitrios Galanis din Grecia. Avem, de asemenea, un atelier de broderie bizantină. Încercăm să aducem și un moment de film, pentru că filmul se leagă de muzică.

Ziua Cantemir și Traseul pelerinului de muzică psaltică, noutățile IBMF 2023 

Ce noutăți propune ediția 2023 a IBMF?

Pentru că e și Anul cultural „Dimitrie Cantemir”, vom avea și noi o zi dedicată lui Cantemir, pe 20 septembrie, zi care va începe cu Sfânta Liturghie și un parastas la Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi”, unde este înmormântat cărturarul, iar după deschiderea oficială vom avea o masă rotundă dedicată lui Dimitrie Cantemir, ca teoretician și compozitor de muzică răsăriteană cultă.

O noutate este și concertul de muzică tradițională în sonorități moderne, din Grădina Palas, pe teme de Dimitrie Cantemir, susținut de Mihai Toma, singurul compozitor român de muzică electronică ce a participat la Festivalul „George Enescu”, și de Grupul mixt „The Ones” din Iași. E un concert inedit, prin care ne dorim să-i familiarizăm pe tineri cu muzica lui Cantemir.

De asemenea, din dorința de a ajuta cât mai mulți iubitori de muzică bizantină să ajungă la Iași în perioada festivalului, la inițiativa Înaltpreasfințitului Mitropolit Teofan, în colaborare cu Centrul de pelerinaj „Sfânta Parascheva” al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, am stabilit un traseu al pelerinului de muzică psaltică. Astfel că aceia care vin pot vizita câteva obiective religioase și culturale, au anumite facilități la cazare și asistență la participarea la evenimente.

În buna tradiție a unui festival, înaintea ediției curente, organizatorii se gândesc deja la cele viitoare. Cum se proiectează ediția 2024?

În primul rând avem niște proiecte neterminate, în sensul că vom finaliza și lansa câteva cărți sub egida festivalului. Vrem să continuăm seria de dezbateri și conferințe publice legate de teme foarte actuale. Și am vrea să dezvoltăm deschiderea aceasta spre zona film documentar, complementaritatea cu alte arte. Ca noutate, va exista o fundație care se va numi „Moldavia Bizantina”, patronată de Arhiepiscopia Iașilor, care va fi, de fapt, organizatoarea festivalului și care va derula și alte evenimente, cum ar fi un anumit tip de școli de vară, pe teme religioase co­nexe cu muzica bisericească.