Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina › Educaţie și Cultură › Lumina literară şi artistică › Et in Arcadia ego...

Et in Arcadia ego...

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Lumina literară şi artistică
Un articol de: Pr. Dr. Ștefan Zară - 19 Ianuarie 2023

Casa măiastră

Râul ce curge din ochii-mi închiși
Mă duce spre Casa măiastră,
Păzită de nuferi mari și deschiși,
Ascunsă în mintea sihastră.
Casă măiastră, primește 
Cuvântul!
Ascunde adânc pe Adâncul,
Alungă tristețea din inima plânsă,
Cată în vers comoara cea strânsă!
Închide-ți fereastra, tu, Casă măiastră,
Cuprinde-mă pe mine în mine
Și lasă ascuns tot ce-i în tine, 
Lunecând ca-ntr-o clepsidră buiastră!

Îngerii înghețați 

E atât de iarnă,
Încât îngerii cad înghețați
Din Cer,
Rând pe rând,
Unul câte unul,
Cu o bufnitură dureroasă,
Nu de ei,
Ci de noi simțită.
E atât de iarnă,
Încât a înghețat
Zborul îngerilor
Pe deasupra noastră.
Ce mai e îngerul fără zbor?
Ce mai e omul fără dor
De Casa măiastră?
E atât de iarnă,
Încât și zborul gândului
Stă înghețat,
Oglindit într-un ochi de înger,
Încremenit
La vederea inimii
Omului
Lipsit de iubire.

Et in Arcadia ego...

Îți amintești când am fost 
împreună?
Când culegeam roua curată
Și simțeam răcoarea Luminii?
Când sorbeam amândoi 
parfumul 
Apelor din izvoare?
Când alergam îmbătați de 
Iubirea
Potirului Sânge
Și Trupului Pâine?
Când ne trezeam adormind
Și nu puteam dormi de 
Iubire?
Îți amintești?
Nu mai vedeam nimic
Decât pe Tine.
Nu mai simțeam nimic
Decât Iubire.
Nu mai gândeam nimic
Decât la noi
Doi.
Îți amintești Tu, Doamne?
Și eu am fost lângă Tine!

vezi toate ›Alte articole din Lumina literară şi artistică