POEZIE: Monica Pillat

Scrisoare
V-aș scrie bunii mei, ca mai-nainte,
Când eram încă toți aici pe lume,
Iar între noi creștea numai o apă...

Acuma stau pe o margine de piatră,
Și-n fața mea se-ntinde nevăzutul,
Ce nu se lasă îmblânzit de nimeni.

Ca dorul să nu iște uragane,
Zdrobind în spulberare-nsuflețirea,
Ar trebui să intre în cuvinte.

Să vă trimit atunci ce am a spune,
Pe-o foaie doar din aripi ticluită,
Care s-ajungă dincolo de nume...

Dar dacă ce aștept e chiar răspunsul 
Pe care, când scriam, îl și primisem? 

Dacă 
Acum nu ești acasă nicăieri,
Decât în rugăciune ori în somn.

Dac-ai putea să mergi cu ochii-nchiși 
Și cu auzul bine ferecat,
N-ai mai vedea și nici n-ai mai simți 
Stridențele și zgomotul din jur...

Dar dacă pui semințele de calm
În tot acest deșert asurzitor,
Dacă le uzi să prindă rădăcini,
O liniște ar umple cu păduri 
Sufletul lumii ciunt și terfelit.

Sub arborii tăcerii din adânc,
Poate ne-am primeni și-am asculta
Cum pâlpâie lăuntric Cineva,
Pe care Îl credeam pierdut demult. 

Un ținut
Știu un ținut în care Duhul
Crește ca iarba pe sub tălpi,
Vine din cer ca libelula,
Zboară ca peștele sub mări.

Oriunde-ai fi, te înconjoară,
Ca adierea unui pom,
Ca răsuflarea unei fiare,
Pe care încă nu o vezi.

Doar când îți pare că ești singur,
Se furișează înăuntru, 
Făcându-te să luminezi. 

In absentia 
Acum pe Bunul Dumnezeu,
Doar în biserica-muzeu,
În bibliotecile pustii
Și -n cimitir Îl poți găsi.

Cel care aduna cândva 
O lume-ntreagă-n preajma Sa,
E-nsingurat, a amuțit.
Unii susțin că a murit,
Alții - că nici n-a existat 

Eu, cel de azi, aș vrea să știu 
De ce mă zbat în cenușiu,
Nimic nu-mi umple, la sfârșit,
Golul din sufletul lihnit.
Sunt liber însă, ca-ntr-un vis,
În care totul mi-e permis,
Dar nu am aer să respir... 

Visez
Visez răspunsul la-ntrebarea
Pe care nu Ți-am pus-o încă,
Fiindcă pe lume nu-s cuvinte
Îndeajuns de-ncăpătoare.

Dar aș trimite numai vântul,
Ce-ndoaie pomii, smulge casa
Și-o suflă ca pe-o păpădie,
Să-mi fie sol și să-mi aducă 
Vestea de dincolo de semne.

Însă Tu știi ce-aș vrea să aflu,
Chiar dacă nu îmi pot da seama
Ce sper să-Ți cer și ce m-așteaptă, 
Când treci prin mine ca un fulger
Și mă deschizi nemărginirii...