POEZIE: Alexandru Cazacu

Preschimbare
Acele ore când îţi spui răspicat adevăruri
ce urechile preferau să nu le audă
când salvările sunt mereu departe
şi mustrările imediate
urcând pe aleea în pantă
ca şi cum ai merge spre vârful unui Ararat
într-un cartier unde nimeni 
nu­-şi mai aduce aminte 
de parfumul provensal al cuvintelor
ce aduceau adevăruri vătămătoare
arătându-ne cum puţine dureri se hrănesc 
cu limita trupului
iar pendula se strânge în ornic
ca un laţ de vânătoare 
peste anotimpul ce înaintează
în câmpul de lavandă
Un glissando al unuia către celălalt 
va fi totul
iar aşteptarea ne va preschimba chipurile
ne vom recunoaşte aşa cum lavrioţii
purtau în locul numelor 
litere greceşti

Un exercițiu de paleografie
Prin curtea domnească
bolniță și cuhnie
frunze de lămâi și mentă sălbatică
când se tulbură apa scăldătoarei
iar cel încrezător și rănit
ție îți vrea vindecarea
și toată amiaza e strânsă de panglica 
ce adună în buchet garoafele
Dintr-un chivot uitat lângă pilaștrii
sosesc acorduri
Urma cariilor în lemnul vechi
oferă un exercițiu de paleografie
iar scrisul ploilor peste țiglele roșii
arată cum întâmplările 
repede ne împrăştie şi ne adună
şi lasă în seama inimii
și zilele ce o să vină

Întoarcerea egretelor
Ninge cu bucăţi de trecut
și privim întoarcerea egretelor 
într-o fotografie sepia
Altă memorie va înlocui memoria noastră 
fără a ști cine pe cine 
arată cu degetul 
ca o lance pe cel osândit 
Ziua se crapă în petalele trandafirului
și-n manuscrisul plin de incunabule
al dragostei noastre neînduplecate 
trecută duminica prin parcurile cu foișor 
și lac de agrement
și prin parcurile spitalurilor 
când vorbim despre nădejde şi credinţă
pentru ca istoria să nu aibă ultimul cuvânt 

O încercare
O crudă și tandră punere la încercare
când singurătatea își extinde împărăția
în cotloanele inimii
iar tot ce cuprinzi cu privirile este un câmp
răscolit de păsări mari
ce au evadat din rezervații
Rodește-n lucruri un fin târziu
precum împăcarea în pielea nemângâiată
Acoperi binele rămas
cu nădejde și răbdare
ca un ritual de după rugăciune
și tot ce-a mai rămas dintr-un
număr de promisiuni 
printre gratiile unui soare pe care nu îl vezi
dar știi că dincolo de norii metalici 
aduce lumină