Icoane O Marie și-o Ioană Vindecare-mi sunt și rană. Împărțit sunt pe din două Ca să-mi fie amândouă Mamele ce mă născură Fără ochi și fără gură Înadins să nu știu care E cea mică
POEZIE: Alexandru Dumitru
Bătrânii
Boabe de rouă le picură-n gene,
În cârcă poartă zeci de troiene,
Bătăile inimii dau semn
să rărească,
Teama de veşnicie
începe să crească.
Mai daţi-le răgaz şi pace,
Chiar dacă votul nu vă satisface,
Căci ei au fost la talpa ţării
Nu ne-au lăsat înstrăinării.
Bătrânii aceştia cu paşii grăbiţi,
Ca nişte trandafiri
de vremuri ofiliţi,
Părtaşi la muncă şi la apărare,
Nu-i umiliţi
că nu mai au valoare.
În ei sunt experienţa
şi înţelepciunea ţării
Şi nicidecum
în Facebook-ul înstrăinării,
Care le spală creierul uşor
Celor care nu vor să ştie
de Ţară şi Popor.
Măcar liniştea azi să le daţi,
Fiindcă şi voi ca mâine urmaţi...



.jpg)