Crez În poezie mă încred ca într-un înger Care îmi știe viața pe de rost Îmi îngăduie să mă închin oricărui zeu Îmi este Dumnezeu, pe pământ și în cer. Cred în poezia care nu îmi cere bir
POEZIE: Alexandru Dumitru
Bătrânii
Boabe de rouă le picură-n gene,
În cârcă poartă zeci de troiene,
Bătăile inimii dau semn
să rărească,
Teama de veşnicie
începe să crească.
Mai daţi-le răgaz şi pace,
Chiar dacă votul nu vă satisface,
Căci ei au fost la talpa ţării
Nu ne-au lăsat înstrăinării.
Bătrânii aceştia cu paşii grăbiţi,
Ca nişte trandafiri
de vremuri ofiliţi,
Părtaşi la muncă şi la apărare,
Nu-i umiliţi
că nu mai au valoare.
În ei sunt experienţa
şi înţelepciunea ţării
Şi nicidecum
în Facebook-ul înstrăinării,
Care le spală creierul uşor
Celor care nu vor să ştie
de Ţară şi Popor.
Măcar liniştea azi să le daţi,
Fiindcă şi voi ca mâine urmaţi...



.jpg)