POEZIE: Alexandru Păduraru

TE ÎNTÂLNESC, HRISTOASE, ZI DE ZI

Mă întâlnesc cu Tine, Hristoase, în fiecare clipă!
Te regăsesc în lacrimile florilor neadmirate,
Pe chipul îngerilor ce în zbor și-au frânt o aripă
Sau în suspinul dorințelor înstrăinate.

Te regăsesc în rugăciunile patriarhilor,
Dar și în mâinile întinse de orbi la rugăciune,
În măreția marilor palate, la masa împăraților,
Dar și în tăcerea fără de păcate a minunii copilăriei.

Te îmbrățișez, Hristoase, ca pe Adevărul pe care l-am dorit,
Ca pe cea mai înaltă bucurie a vieții mele!
Ca pe Cel pe care din pruncie L-am slujit,
Tu, Soare, mai presus de orice strălucitoare stele!

Când voi muri, te rog, însoțește-mă, Tu, Viață fără de moarte!
Ca la sfârșitul vieții să-Ți spun, cu singurele mele gânduri curate,
Prin ochii tâlharului de pe Crucea Golgotei, să-Ți strig: Nu uita!
Pomenește-mă, Doamne, când vei veni întru Împărăția Ta!

ALĂTURI DE ÎMPĂRATUL MEU

Să vrei să spui un te iubesc și nu ai cui,
Mă uit către cer și El mă îmbrățișează!
Dumnezeule, nu mă lăsa pe pământ al nimănui,
Deschide-Ți către mine privirea și mă veghează!

Nu am alt ajutor în afară de Tine
Și nimic pe pământ nu-mi folosește,
Tu ești iubirea cea dintâi și ești cu mine,
Simt inima ca o floare rară cum iarăși înflorește. 

Lacrimile au făcut șanțuri pe obraji
Și norii deasupra inimii s-au întunecat,
Vino, Iisuse, Lumina mea, și azi
Să prefaci în lumină sufletul meu necurat.

Astăzi am luat biletul către Paradis,
Nu mă lăsa să cobor în gări străine,
Știi bine că cel mai frumos vis
Nu se compară cu o clipă lângă Tine. 

IERUSALIMUL, CUPRINS DE NECUPRINS

Ajută-mă, Doamne, în fiecare clipă o biserică în inimă să construiesc,
Iar fiecărui zâmbet o lacrimă inestimabilă să-i dăruiesc.
Să îmi reamintești când seceta tristeții în dimineți vine
Că singur Creatorul dăruiește viața și face catedrale din ruine.

Nu am uitat de Tine, te iubesc cum din pruncie pe nimeni n-am iubit!
Mă simt ca un stâlp de foc, ca pe un magnet ce mă atragi ușor spre Tine.
Până când, Doamne, mă vei lăsa pe pământ atât de fericit?
Nu merit să văd Raiul, eu, cuceritor învins al viselor străine…

Ierusalime, ai venit! De data aceasta fără rezervare de zbor 
La un cerșetor orbit de vederea unei Preafrumoase Doamne!
Căci, ce să găsești la un suflet nesmerit și prin lume călător?
O, preaiubite Hristoase,
Cel ce prefaci în primăveri și cea mai neputincioasă toamnă!