Crez În poezie mă încred ca într-un înger Care îmi știe viața pe de rost Îmi îngăduie să mă închin oricărui zeu Îmi este Dumnezeu, pe pământ și în cer. Cred în poezia care nu îmi cere bir
POEZIE: Doina Pologea Berceanu
BUNA VESTIRE
Erai un dor, o mireasmă, un trandafir al grădinii
Din fir în fir, Măicuță, mai aproape de Tine
speram să ajung
Întindeam mâna. Mă țintuiau ghimpii și spinii
Din sufletu-mi olog și ciung
Te căutam în marile grădini, iar trandafirul
strălucea în mine.
Mă ajungea, venind din urmă, întâmplarea cea mare:
Plângeam. Viața irosită mi-o răscumpăra
clipa negrăitei lumine
Când Cerul a coborât, întreg, într-un boboc de floare
MĂICUȚA TULPINĂ
Era pe pământ sau în Cer? Era adevărat?
Sub o stea, Maica născu Prunc minunat
Crin altoit pe cea mai frumoasă dintre tulpine
Prin care întregul Adam se regăsea pe sine
Nici frunza, nici iarba n-au murmurat. Numai o stea.
Magii porniră să afle Soarele care lin o străfulgera
Păstorii, primind de la îngeri cântări și îndemn
Aflară Pruncul divin în peștera din Bethleem
Era pe pământ sau în Cer? Era adevărat.
Lina Lumină revărsată într-un Crin de noi s-a îndurat
– Măicuță, ești cea mai frumoasă tulpină!
Pe catifeaua inimii mele te-apleci.
Și rămâi. Și mi-e inima plină.



.jpg)