Gina Șerbănescu, autoarea volumului Fără de veste (Editura Platytera Books & Arts, 2024), se remarcă printr-o scriitură amprentată de oniric și ludic, cu inflexiuni mistice. După primul volum de poezie (În
POEZIE: Doina Pologea Berceanu
BUNA VESTIRE
Erai un dor, o mireasmă, un trandafir al grădinii
Din fir în fir, Măicuță, mai aproape de Tine
speram să ajung
Întindeam mâna. Mă țintuiau ghimpii și spinii
Din sufletu-mi olog și ciung
Te căutam în marile grădini, iar trandafirul
strălucea în mine.
Mă ajungea, venind din urmă, întâmplarea cea mare:
Plângeam. Viața irosită mi-o răscumpăra
clipa negrăitei lumine
Când Cerul a coborât, întreg, într-un boboc de floare
MĂICUȚA TULPINĂ
Era pe pământ sau în Cer? Era adevărat?
Sub o stea, Maica născu Prunc minunat
Crin altoit pe cea mai frumoasă dintre tulpine
Prin care întregul Adam se regăsea pe sine
Nici frunza, nici iarba n-au murmurat. Numai o stea.
Magii porniră să afle Soarele care lin o străfulgera
Păstorii, primind de la îngeri cântări și îndemn
Aflară Pruncul divin în peștera din Bethleem
Era pe pământ sau în Cer? Era adevărat.
Lina Lumină revărsată într-un Crin de noi s-a îndurat
– Măicuță, ești cea mai frumoasă tulpină!
Pe catifeaua inimii mele te-apleci.
Și rămâi. Și mi-e inima plină.