POEZIE: Dorin Ploscaru

Dorin Ploscaru (n. 21 iulie 1959, Podoleni, județul Neamţ), absolvent al Facultății de Teologie Ortodoxă din Iași, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Autor al volumelor de poezie: Să mori primăvara (editura Panteon, 1995), Sâmbăta lui Lazăr (Helicon, 1997), Flaşneta (Libra, 2000), Peştele pe uscat (Dacia, 2000), Peştele albastru (Axa, 2005); Aurora Dreams (Brumar, 2011); Nordul Extatic (Dacia, 2011), Aurora Dreams - Antologie de autor, Opera Omnia (Tipo Moldova, 2011) etc. De-a lungul vremii a fost răsplătit cu mai multe premii, între care Premiul pentru Poezie „Cezar Ivănescu” pentru anul 2017 din partea Filialei Iași a Uniunii Scriitorilor din România. 

aşa curgeau din inima minţii
lacrimile mamei

 cum curg diamantele
 aşa curgeau broboanele
 pe obrajii ei,
 Doamne am zis
 câtă bunătate şi milă
 că puteai să faci o
 cunună de pietre preţioase
 din purpura
 frământărilor mâinilor ei

 să-Ţi acopere golătatea
 blândeţea
 vocii gurii ei

 să Te îmbrace
 precum Veronica
 mironosiţa în mahrama 
 ei
 cum curg grăunţii
 de aur
 şi picăturile
 de apă din izvor
 aşa curgeau
 din inima minţii
 lacrimile mamei 
 Doamne voia să-şi
 ducă ai săi copii spre
 acolo spre Patrie
 cu linişte cu pace 
 cu sfială
 precum Pelicanul
 în cuib îşi hrănea
puii
între timp
au venit rândunelele
cu cântecul lor de
logodnă

mă luminau pe la încheieturile
mâinilor
mă sărutau cu cântarea
lor de mirese
Doamne ce fericire
şi merii au înflorit
şi mălinul e alb
şi cosmosul e în romb
ploaia muzicii mă
binecuvântă muzica ploii mă
luminează de-amiază

pe la cuiburi pe
la streşinile vieţii
plouaţi şi ninşi de
vremuri potrivnice am zis

dar ai uitat de 
berzele cu aripile
împuşcate de furtunile
mărilor şi oceanelor
cum ai putut să uiţi!
ele, frumoasele,
devotatele şi sfintele fără
de limbă în gură
vin tăcute
şi pleacă tăcute

lăsându-ne cu ochii
scăldaţi în lacrimi
frumoasele scumpele
lebede ale aerului
primăverii noastre 

nu mă mai leagă
nimic de pământ 
de pământ nimic nu
mă mai leagă
am vrut şi n-am 
vrut să mă fac sfânt

aerul şi vântul să
mă şteargă 

pe aici am zburdat
cu picioare vesele

pe aici am zburdat
cu picioare vesele
din zori până-n seară

el va veni să-mi sărute
lacrimile
iubitul meu va veni
de departe/ să-mi soarbă
picăturile de ploaie
aşa cum soarele
soarbe roua de pe
 firavele fire de iarbă

aşa cum ploaia cade
 pe acoperişul de draniţă
al casei
absorbind
toate plânsurile lumii.