* * * Arată-mă pe mine mie, Doamne, să sfîrşesc rătăcirea! Fă-mă firimitură de pîine muiată în vin, să nu-mi mai pierd firea. Ia-mă încet de unde dulcea desfătare mă duce. Beau şi rîd la masă
POEZIE: Dumitru Ichim
BUNA VESTIRE
Nu văzuse niciodată
cum ar putea un înger să-nflorească,
și totuși pentru el a fost spăimântul,
cu mult mai mare,
văzând înfricoșat în fața lui lumina întrupată.
Cu greu și-a dumirit cuvântul
ca să descoase tâlcul cum va fi:
– Puterea celui Prea Înalt te va umbri,
iar Duhul Sfânt deasupra ta,
rodind pe Dumnezeu,o să coboare.
După plecare,
iscoditori au întrebat-o crinii de afară
și ei ca ea având în geană
spre minune nouă
din umbra de lumină un sâmbure de rouă:
– Ce ți-a spus floarea
cu strai țesut din borangic ca norul
când feții tale îi stătea îngenuncheată?
Spre care rostuire
privirea ta e încă tulburată?
Cea sfânt înrourată
și Maică și Fecioară
văzuse Sfântul Duh cum Se coboară,
dar crinilor nimic nu le-a răspuns
de spinii trandafirului ascuns,
că umbra Lui
atât de mult în mintea ei aduce
cu zborul aripilor întinse ca o cruce.