Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Educaţie și Cultură Lumina literară şi artistică POEZIE: Emil Nedelea Cărămizaru

POEZIE: Emil Nedelea Cărămizaru

Un articol de: Ziarul Lumina - 18 Mar, 2018

Emil Nedelea Cărămizaru este preot, parohul Bisericii „Sfântul Gheorghe~-Nou din Bucureşti, absolvent al Facultății de Teologie din București și al Facultății de Drept și doctor în teologie. Între anii 1996 şi 2007 a fost directorul Seminarului Teologic Teoctist Patriarhul din Giurgiu. Este și poet, creațiile lirice le-a adunat în volumele „Privind spre ceruri cu speranță" (2015) și „Stihuri pentru suflet", Basilica (2017).

 

STRĂMOȘII
Protopărinți, părinți,
Bunici și străbunici,
Noi suntem trup
Din lutul trupurilor voastre!

Iar lutul pururi e duhovnicesc,
Căci din țărână se preface-n Cer
Și înțelepții astăzi tălmăcesc
Vigoarea inimilor voastre ca de fier...

Curajul vostru a clădit o țară,
Prin sânge ați ținut credința vie -
Biserica lui Dumnezeu ca pe-o comoară
Și veșnic mărturia voastră este vie...

Vă mulțumim, strămoșii noștri dragi,
Prin voi privim spre viitorul sfânt,
Îngenunchind acum pe foi de fagi,
Făgăduim credință pe pământ!

 

CHEMARE SFÂNTĂ
Trec zile și nopți peste țară
Și duhuri vrăjmașe strecoară,
În inimi târâte prea jos,
Coroane de spini spre Hristos.

Trec zile și nopți peste lume
Și duhuri străine anume
Arată noroiul drept perle
Și păsări de pradă prin mierle.

Trec zile în zori peste sfinți
Și-n lacrimi curate-fierbinți,
Ne cheamă duios la credință,

În inimi mai multă căință...
Trec clipe și ani peste noi,
Cu soare, furtuni și cu ploi,
Iar Domnul cel Mare ne spune acum:
Fugiți de păcat și luați un nou drum!

 

RĂSTIGNIREA DOMNULUI
Plânge Cerul și pământul
Răstignirea lui Iisus,
Se-mplinește legământul
Încă din vechime spus...

Văd pe Domnul în icoane -
Lumină nemărginită,
Îl dor rănile-n piroane
Căci iubirea-i infinită.
Curge sângele în râuri,
Spală-ntinăciunea firii,
Lacrimile șterg în valuri
Păcatele omenirii...

Prin Domnul Iisus Hristos
Și prin sângele Său sfânt,
Crucea este de folos -
Mântuirea pe pământ.

 

PÂLCURI DE LUMINĂ
Din pământ ai fost luat,
În pământ te vei întoarce,
Trupul este din țărână,
Sufletul e veșnic viu...

Și când trupul se preface
Într-o grădină cu flori,
Sufletul atunci în pace
Îți va spune că nu mori...

Veșnică îți este viața,
Dincolo de zori și zări
Cei curați vor vedea fața
Celui Sfânt și iubitor...

Iar când ochii tăi vor fi
Pâlcuri de lumină lină,
Vei vedea și ai să știi
Că iubirea e deplină...

 

ÎȚI MULȚUMESC, DOAMNE...
Îți mulțumesc, Doamne, că sunt,
Căci dimineața îți simt suflarea lină
Ce-mi dă lumină din lumină,
Și-mi pui la inimă ochi mulți,
Să-ți pot vedea Cerul cu sfinți...

Îți mulțumesc, Doamne, că văd,
Când soarele-Ți dă slavă răsărind
Și stă pe cer cu razele tânjind
Ca în genunchi spre rugă asfințind...

Îți mulțumesc, Doamne, că plâng,
Că-n lacrimi Tu îmi pui balsamul sfânt
Să-mi recunosc îngerul blând,
Ce-mi spune-n gând
Că nu sunt singur pe pământ...

Îți mulțumesc, Doamne, că Ești,
Căci fără Tine „sunt” nu are sens,
Iar „a iubi” e doar o șoaptă-n vânt...
Îți mulțumesc, Doamne, că sunt...