Laureat al Premiului Nobel, în 1961, Ivo Andrić (1892-1973) a devenit un scriitor cunoscut în literatura română prin traducerile realizate, cu dăruire și profesionalism, după cele ale lui Gellu Naum (E un pod pe
POEZIE: Ioane Sfinte
Doamne,
Ioane Sfinte,
De ce soarbe
Potiru-n cuvinte?
Doamne,
Ioane Sfinte,
De ce doarme
Omu’n morminte?
Îngerul Tău mă agață,
Să mă ia din lumea nălucă,
Căutând să mă ducă
Departe spre Viață.
Îngerul Tău mă cuprinde
În aripile sale lucinde,
Să mă ascundă de Irodiadă,
Unindu-ne ca-ntr-o monadă.
Doamne,
Ioane Sfinte,
Îngerul Tău mă întreabă
Ce noimă aveam înainte,
Ce gând și ce treabă.
Doamne,
Ioane Sfinte,
Îngere cu aripi deschise,
Eu dănțuiam căutând semne,
Dezlegând jurăminte,
Căutând slove în coperte închise.
Doamne,
Ioane Sfinte,
Nu capul ți-l cer,
Ci mintea să-ndemne,
Să scrie cuvinte,
Păsări în aer.
Dansuri, tipsii, jurăminte,
Zboruri și lumi regăsite.



.jpg)