Împăratul Nu avea obiceiul să scrie dar, într-o bună zi, împăratul (căci așa i se zicea) porunci să i se aducă coli și cerneluri, tocuri de scris... Ordonă să se facă cea mai zemoasă
POEZIE: Mioara Bahna
Acolo
În chilia din stepă,
Pe margine de hotar,
Luminând depărtarea ca fulgerul vara,
Se naște eroul ce mâine,
Doar scuturându-și gândurile
Peste trufia prezentului său,
Poate aduce zorii speranței.
Așteptând
să zboare versuri din tufele tale
de unghiuri crescute pe steiurile
izbucnite printre florile de colț
ale tristeții planetare,
presari cu pudra amintirilor,
cenzurând lamentările
lucidității,
posibilitatea damnării...
Ai ieșit
Din culisele toamnei,
Mângâind zenitul
De mult împăcat
Cu setea lui de pământ
Neatins de crengile atârnânde
Peste hăul durutului
Și calci,
Peste întunericul luminii,
Zdrobindu-i mugurii
De amărăciune...
Aromele neșterse
Ale zilelor
Își scutură polenul
Pictat pe tulpini înaripate,
Alungând zgura tristeților
Cusute de veacuri,
Prin gerul osândei:
Doar agurida învinge
Cu dorul uitării
Cearcănele...
N-am cutezat
Să mi te-nchipui
Niciodată:
Știu doar că ești Acolo,
Și pentru mine,
Și din vâltorile patimii,
Cu înțelegere nesfârșită,
Îmi ierți orice rătăcire,
Și pe-asta, și pe celelalte,
Îngăduindu-mi
Înc-o răsuflare
Și încă una...