Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina › Educaţie și Cultură › Lumina literară şi artistică › POEZIE: Nicolae Novac

POEZIE: Nicolae Novac

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Lumina literară şi artistică
Data: 23 Aprilie 2025

Tatăl nostru, în exil

Tatăl nostru carele ești în cer,
Cad, umilit, în genunchi, și-ți cer,
fața Ta sfântă să-Ți întorci iară spre noi,
 
că ne zbatem în chinuri de moarte și-n nevoi,
când dorul de țară inima ne-o scurmă
și ne pierdem prin străini, fără nume și urmă,

Vină împărăția Ta cu pace și-n inima mea
Așa...
Facă-se voia Ta 
Precum în cer așa și pre pământ:
ca să vadă tot natu´ că ești Mare și Sfânt,
ca-n ziua când ai despărțit întunericul de lumină
sau când l-ai pus pe Adam în minunata grădină
în care se-ntâlni cu păcatul,
când mintea i-o suci necuratul...

Pâinea noastră cea de toate zilele 
Ți-o cerem cu toate milele,

să ne-o faci mai albă și mai bună,
că ni se oprește-n gât și ne sugrumă,
când o mâncăm pe plaiuri străine,
cu gândul mereu la ziua de mâine
Pâinea bună, cu miros de Românie, pâinea nouă....
Dă-ne-o astăzi, și-n vecii vecilor, nouă.

Și ne iartă nouă păcatele noastre
Că-s grele și fără de număr
și ne apasă ca o piatră de moară pe umăr,
de când țara ne năpădiră muscalii ca ciuma
dar nu precum noi vrem ci numa
precum și noi iertăm greșiților noștri,
seara, când obosiți se întorc la mal albatroșii.

Și nu ne duce pe noi în ispită
când auzim cât de amară e bucătura de pită
pe care frații noștri, acasă, o pun cu silă-n gură,
ca pe un boț de cenușă și zgură,
cu limba aspră de blestem și venin,
că neamu-l sugrumă muscalul hain.
Ca să putem într-o zi, împreună cu ei slăvi numele Tău
TU ne izbăvește de cel rău!...

(Revista Scriitorilor Români, nr. 3/1964, München)

vezi toate ›Alte articole din Lumina literară şi artistică
TOP 6 Lumina literară şi artistică