NEAM DE CER, NU DE PĂMÂNT Neamul meu nu vrea să moară nici atunci când e bătrân, el nu din genuni coboară, ci de la Dumnezeu din sân. Pleacă el din când şi când să mai dea prin cer o roată, e-altă
30 Dec, 2024
POEZIE: Ștefan Scripcariu
ICOANĂ
În crucea cerului, steaua
lacrimă de duh, fierbinte,
din fânul din iesle, Pruncul
întinde spre stea mânuțele lui sfinte.
Neclintiți, păstorii se leapădă
de-ale zilei griji... În noapte,
un duh de pace plutește
peste tot și toate.
La sânul Maicii, Pruncul
se hrănește din laptele iubirii,
nevăzut, Tatăl îl îmbrățișează
cu brațele răstignirii.
Sosind, se închină magii,
steaua strălucește curată,
îngerii cântă sfioși,
timpul iarăși dă lumii roată.
CĂRARE ALBĂ
Și totuși, paharul cu vin
uitat e pe colțul de masă...
Colindători la ușă mai vin
prin ninsoarea albă și deasă.
E seară, cu umbre și ger,
cu cântec creștin la fereastră,
cărarea e albă spre cer
și trece prin inima noastră.
În albul, curat și creștin,
ce bine-i în suflet, acasă!
Și totuși, paharul cu vin
uitat e pe colțul de masă...
Cu foșnet de fulgi vânturați
vor fi și viețile noastre
când fi-vom la ceruri chemați
spre zilele veșnic albastre.
ÎN INIMA MEA
Fereastra
e albă de nea,
în icoană, Pruncul
gângurește ceva.
Raza de stea
a trecut prin icoană
și s-a stins
în inima mea.
IARNA DIN RAI
Dacă aș ajunge în rai,
de bucurie sufletul meu de copil
s-ar da cu sania toată ziua.
Și îngerii s-ar da cu mine
mirați că Bunul Dumnezeu
a dat în mintea copiilor
și-a trântit o zăpadă în rai
că s-au crucit cerurile
și lumea cealaltă.
