Preschimbare Acele ore când îţi spui răspicat adevăruri ce urechile preferau să nu le audă când salvările sunt mereu departe şi mustrările imediate urcând pe aleea în pantă ca şi cum ai merge spre
02 Iul, 2025
POEZIE: Viorel Mihai
Lecția timpului
Viața începe pe brațe străine,
Fără putere, fără rușine.
Nu știm să mergem, să vorbim, să cerem,
Gânguritul și somnul ne sunt refren.
Facem pași mici pe covorul lumii,
Sub ochii blânzi ai mamei și bunii.
Din linguriță gustăm mâncarea,
Din râs și alinturi învățăm chemarea.
Apoi ne-nălțăm, cu vise mărețe,
Să cucerim munții, să strângem povețe.
Ne dorim palate, poziții, comori,
Dar în goana după aur și glorii
Ignorăm esența adevăratelor valori.
Uităm că sănătatea-i comoara supremă,
Trudim fără somn, sub o mască de scenă.
Dar sufletu-i gol, iubirea uitată,
În goana după bani, viața devine o oală crăpată.
Ironia apare când anii se-adună,
Când aurul strâns zboară din mână.
Banii vânați cu un zel nebunesc
Ajung în mâini de medici
ce sănătatea noastră o îngrijesc.
Ajungem bătrâni, pe pat așezați,
Copiii ne duc, cândva noi i-am purtat.
Bastonul prieten devine și sprijin,
Pe urme de pași ce-au fost cândva liberi.
E-un cerc al vieții, un dans nesfârșit,
Ce-ncepe-n leagăn și-n braț ocrotit.
Căci, dacă uităm de trup și de minte,
Ajungem iar prunci, în final, ca-nainte.
Așa că ascultă, prietene drag,
Nu lăsa sănătatea să cadă-n vreun prag.
Iubește și râzi, trăiește frumos,
Căci viața e scurtă, dar poate fi de folos.
