Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Educaţie și Cultură Lumina literară şi artistică „Satul e cel mai mare rezervor de energie națională”

„Satul e cel mai mare rezervor de energie națională”

Un articol de: Daniela Șontică - 31 Oct, 2019

„Eu am văzut în țăran un om chinuit al pământului; n-am putut să-l văd în acea atmosferă în care l-a văzut Alecsandri în pastelele sale și nici n-am putut să-l văd încadrat în acea lumină şi veselie a lui Coșbuc”, mărturisea Octavian Goga.

Supranumit și „poetul pătimirii noastre”, Goga se destănuia într-o carte de amintiri cu privire la copilăria petrecută printre sătenii din Rășinari, Sibiu, și la tema fundamentală a creației sale, țărănimea: „Eu am trăit până la vârsta de 9 ani la sat; am trăit însă nefiind țăran. Am privit satul și l-am despicat programatic, dându-mi seama că el e cel mai mare rezervor de energie națională; am crezut de la început, prin transmisiunea strămoșilor și părinților mei, în ideea de rasă; am crezut deci în sat, fiindcă satul era sinteza care reprezenta înaintea mea marele tot: neamul.

Am cutreierat satul cu ochii deschiși, conștient că fac analiză permanentă și că fiecare clipă de contact al meu cu țără­nimea e o clipă de studiu, de interpretare, de disecare a acelui izvor de energie, care se confundă, în judecata mea, cu însuși rostul existenței noastre. Am crezut în sat și am căutat în sufletul poporului nostru și vă spun sincer că în acest microcosmos am descoperit oglindindu-se o viață sufletească foarte bogată.”

Pătruns de ideea că țărănimea reprezintă esența acestui neam, poetul a scris despre viaţa grea a celor asupriţi de secole. Sunt bine cunoscute poezii precum: „Noi”, „Plugarii”, „Clăcaşii”, „Cosașul”. În același timp, poetul considera că intelectualii au datoria să pledeze pentru ca viața țăranului să fie mai bună: „Am luat toate figurile tipice ale satului și le-am făcut să defileze înaintea mea. Pe acele vremuri, eram călăuzit de ideea de a mă confunda cu satul. Vă pot spune ca așa am plimbat eu imaginea clacașului român pretutindeni; am dus-o cu mine, m-a persecutat prin muzeele din Berlin și am scris această poezie, Clăcașii, în grădina de la Charlottenburg. Am cântat simțirea mea cu atât mai veridic, cu cât eram mai departe de Țară, fiindcă o duceam în sângele meu”.

În același timp, poetul născut la Rășinari a surprins în versurile sale și portrete de intelectuali ai satului. Ne amintim poeziile „Apostolul”, „Dăscăliţa”, „Dascălul”. 
Unirea tuturor românilor a fost pentru Octavian Goga idealul cel mai scump, pentru care a luptat și a scris, dar la fel de scumpă a fost ideea să vadă țăranii trăind mai bine într-o țară liberă a românilor.

Despre crezul său literar și social afirma: „Eu, grație structurii mele sufletești, am crezut întotdeauna că scriitorul trebuie să fie un luptător, un deschizător de drumuri, un mare pedagog al nea­mului din care face parte, un om care filtrează durerile poporului prin sufletul lui și se transformă într-o trâmbiță de alarmă”.

Citeşte mai multe despre:   sat  -   Octavian Goga