Secretul bine păzit: latina prisca

Cunoscută drept un lingvist de anvergură, doamna Aurelia Bălan Mihailovici (n. 6 iunie 1936) ne propune o nouă carte: „Secretul bine păzit: latina prisca” (Editura Eikon, Bucureşti, 2023).

Cercetător ştiinţific principal în cadrul Insti­tutului de Lingvistică „Iorgu Iordan” al Academiei Române în perioada 1962-1990, beneficiară a unei burse DAAD din partea Universităţii din Freiburg, doctor în bizantinologie şi autoare a mai multor volume de lingvistică, istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă, Aurelia Bălan Mihailovici a adunat cu multă acurateţe dovezi ştiinţifice pentru a demonstra în noua lucrare că limba vorbită de geto-daci era aceeaşi cu a latinilor înainte de întemeierea Romei. Această limbă este cunoscută în limbajul specialiştilor drept latina prisca sau vetusta.

Distinsa doamnă mărturiseşte deschis că în deceniile în care a zăbovit asupra cunoaşterii tainelor lexicului limbii române a fost contrariată de faptul că „toate dicţionarele noastre explicative, dar şi cele etimologice ale limbii naţionale, ale limbii materne, sunt pline de împrumuturi, de cuvinte luate din limbile popoarelor ce ne înconjoară sau ale celor care vremelnic au cucerit acest pământ al geto-dacilor, în timp ce limba acestor strămoşi ai noştri a dispărut fără urmă”.

Pentru deplină credibilitate a apelat la metoda cercetării interdisciplinare, întrucât tema necesită nu doar demonstraţii lingvistice, ci şi argumente de natură istorică, precum şi dovezi din sfera arheologiei, antropologiei şi a istoriei religiilor şi a creştinismului.

Autoarea aduce în discuţie teorii insuficient luate în seamă, unele neputând fi verificate la momentul emiterii, dar între timp demonstrate prin metoda datării cu carbon 14. De o reală importanţă ştiinţifică în tema amintită sunt descoperirile Marijei Gimbutas (1921-1994), renumit arheolog şi antropolog de la Harvard, specializat în cultura veche a Europei de Răsărit.

Un spaţiu amplu în paginile cărţii este acordat ideilor despre geneza poporului român şi a limbii române propuse de diferiţi istorici, arheologi, oameni de cultură sau/şi teologi: Vasile Pârvan, Nicolae Densuşianu, Nicolae Iorga, Constantin Giurescu, Constantin C. Giurescu, Dinu Giurescu, Valentin Al. Georgescu, Constantin Daniel, George Popa Lisseanu, Constantin Erbiceanu, Alexandru Elian, Radu Popa, Coriolan Suciu, Mircea Păcurariu. Tuturor acestora le dedică medalioane edificatoare, împreună cu rememorarea contribuţiilor care sprijină teoria privind latina prisca.

Este reliefată şi activitatea meritorie a mai multor lingvişti români care, prin logica argumentării lor, au făcut demonstraţii ştiinţifice complexe în domeniu, deşi nu foloseau interdisciplinaritatea. Lingvista a fost impresionată şi influenţată de ideile privind studiul limbii române formulate de Bogdan Petriceicu-Hasdeu, Sextil Puşcariu, Ovid Densușianu, Alexandru Philippide, Vasile Lovinescu, George Giuglea, Dan Botta, Eugen Lozovan, Gheorghe Ivănescu.

Extrem de interesantă în argumentarea temei propuse este pentru cercetătoarea Aurelia Bălan Mihailovici dezvăluirea făcută recent de Miceal Ledwith, un mare diplomat, care a avut în grijă tezaurul Bibliotecii Secrete a Vaticanului şi a fost consilier al Papei Ioan Paul al II-lea. Autoarea citează un fragment extrem de lămuritor din declaraţia acestuia rostită într-o emisiune din 2013, la TVR Cluj: „Chiar dacă se ştie că latina e limba oficială a Bisericii Catolice, precum şi limba Imperiului Roman, iar limba română este o limbă latină, mai puţină lume ştie că limba română, dar şi latina clasică vin din locul din care se trage limba latină, latina prisca, şi nu invers. Cu alte cuvinte, nu limba română este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină populară este o limbă vorbită de strămoşii românilor...”

Din această carte, care abordează tema latinităţii, nu puteau lipsi aspecte privind cultura şi civilizaţia Romei şi a Bizanţului, dar şi câteva figuri istorice importante, printre care Împăratul Traian, Apolodor din Damasc, însemnătatea unor monumente istorice, cum este Columna lui Traian şi podul construit peste Dunăre la ordinul lui, toate în lumina scrierilor lăsate de Dio Cassios sau Josephus Flavius. Bineînţeles, un loc important şi necesar îl ocupă în spiritualitatea geto-dacilor înainte de creştinism.

O parte importantă a cărţii este rezervată analizării fondului lexical arhaic în contextul indo-european. În capitolul intitulat „Similitudini şi identităţi latino-greceşti şi romano-greceşti” se arată modul în care s-a făcut procesul de romanizare în Imperiul Roman, anume prin intermediul administraţiei în centrele urbane, unde limba oficială a devenit latina, în timp ce în zonele mai îndepărtate locuitorii continuau să vorbească limba lor natală.

Aurelia Bălan Mihailovici arată faptul că la un moment dat lingviştii pot fi influenţaţi de diverse şcoli de gândire şi metodă în sfera de cercetare. Aşa a fost, de exemplu, situaţia în ultima jumătate a veacului trecut, în centrul atenţiei fiind şcolile germană şi franceză de lingvistică. Dar important este, susţine autoarea, ca în stabilirea corectă a etimologiei unui cuvânt să se aibă în vedere, între zecile de criterii, şi contextul istoric în care a circulat termenul studiat şi sensul avut atunci.

În cuvântul-înainte acad. Ioan-Aurel Pop, preşedintele Academiei Române, ne spune: „Chestiunile controversate nu vor fi şterse nici după publicarea acestei redutabile lucrări - controversele sunt motorul cerce­tă­rii -, dar ipotezele rezolvării lor, propuse de autoare, vor oferi material de lucru important investigaţiilor viitoare. Pentru mine, concluzia latinităţii (romanităţii) limbii române este fundamentală şi aceasta este susţinută şi motivată în carte. Argumentaţia lingvistică foarte complexă, încercată de autoare, va fi coroborată cu încheierile istoricilor şi arheologilor şi va conduce la un nou impuls dat preocupărilor ştiinţifice privind formarea poporului român şi a limbii române”.

În concluzie, ideile din volumul „Secretul bine păzit: latina prisca” pot constitui o lectură pasionantă pentru cei care doresc să cunoască mai multe lucruri despre latinitatea limbii noastre văzută dintr-o altă perspectivă.