Vrednic de pomenire este...

...PREOTUL Mircea Ioan Radu (1952-1999) evocat de surorile Lucia, Monica și Petronela în cartea Fratele nostru Mircea, preotul strămutat la Cer (editura Cromatica Press, Baia Mare, f.a.), o carte-memorial, un memorial pe care surorile îl cred necesar pentru ca fapta culturală a preotului să nu rămână neantizată de timp.

Familia preotului Mircea Ioan Radu are o ascendență nobiliară, dovedită științific prin diplomele maramureșene, despre care scria și acad. Alexandru Surdu în Ordinul Cavalerilor Marmațieni (2020), cartea de noblețe a mara­mureșenilor, cu o istorie care a străbătut veacurile, a cărei genealogie părintele Radu a cercetat-o, în dubla sa postură de preot și de istoric, și a fixat-o în scrierile sale: Genealogia familiei Radu de Cornești, 600 de ani de Ortodoxie, Evoluția istorică a familiei cneziale de Bârsana. La acestea se adaugă Originea maramureșeană a lui Ion Creangă, studiu documentat care umple un gol în biografia marelui povestitor, referitor la rădăcinile familiei sale.

Studiind genealogia familiei Radu de Cor­nești, preotul Mircea Ioan Radu nu răspundea doar unui orgoliu familial, acela de a afirma o descendență nobiliară, ci, mai mult, de a dovedi cu documente modul demn în care familia a străbătut istoria, păstrându-și identitatea, națională și religioasă, în ciuda tuturor vicisitudinilor istoriei.

Convins, ca și Ștefan Gorovei, că „a nu-ți cu­noaște ascendența înseamnă a rămâne un copil de fașă”, preotul Mircea Ioan Radu consideră că „studiul indivizilor și al familiilor constituie o nevoie stringentă”, întrucât familia reprezintă, la nivel microsocial, o imagine a societății, ate­s­tând unitatea și continuitatea, ca și înalta civi­lizație, în spațiul în care s-au așezat, au viețuit și supraviețuit. Astfel, familia Corneș­tilor, din care se trage preotul, are/capătă un destin emblematic pentru o întreagă comunitate.

Cea mai veche diplomă maramureșeană, datată 22 septembrie 1326, este o danie din partea regilor Ungariei pentru românul Stanislau de Bârsana, fiul lui Stan, Stanislau fiind stră­moșul familiilor Bârsana și Cornești, ai căror descendenți ajung până în contemporaneitate. Genealogistul are în vedere nu numai destinul acestei familii, ci un întreg ansamblu de date și fapte care atestă întrepătrunderea vieții familiei cu cea a comunității. În acest sens, trebuie înțelese referirile la primele mănăstiri mara­mureșene: Peri, Bârsana, Cuhea, ca și acelea referitoare la descălecătorul legendar Dragoș, integrate în cadrul mai larg în care este situată și mișcarea strămoșilor lui Ion Creangă, al emigrărilor românești din Transilvania. Un detaliu important se referă la faptul că urmașii lui Dragoș, Drag și Balc, alungați din Moldova de către Bogdan, întemeietorul Moldovei, se reîntorc în ținuturile natale maramureșene, într-un Maramureș slăbit ca putere de rezis­tență, și îl revigorează, extinzând stăpânirea asupra unor domenii, precum Bârsana, întărindu-i puterea de a rezista în fața vitregiilor.

Din secolul al XV-lea, ramura Bârsanilor se ramifică, devenind, pentru descendenți, ramura Bârsana-Cornești, pentru care strămoșul Radu este un nou întemeietor, al ramurii Corneștilor, din care se revendică însăși familia preotului Mircea Ioan Radu.

Informațiile, redundante, revin în toate studiile genealogice, urmărind fixarea datelor în rama adevărului istoric, sintetizat în ideea: „Făcând parte din primii români înnobilați, familia Radu, cunoscută în cele din urmă sub numele Radu de Cornești, are o filiație ce poate fi probată documentar secole de-a rândul”. Alte informații, precum cea referitoare la ascendența maramureșeană a diaconului Coresi, cel despre care Constantin Noica spunea că „a făcut începătura culturii acesteia românești”, coroborează alte date referitoare la viața spirituală a mănăstirilor maramureșene și contribuția lor la viața spirituală a țării în lungul drum de constituire a limbii române literare.

În legătură cu destinul acestei familii, Radu de Cornești, preotul Mircea Ioan Radu ana­lizează evoluția creștinismului, studiul 600 de ani de Ortodoxie. Rolul familiei cneziale Radu de Bârsana și a ramurii ei din Cornești, Drăghia și Coroieni - în sprijinirea ortodoxiei, integrând ca motto cuvintele lui Onisifor Ghibu: „Biserica ortodoxă română din Transilvania e tot atât de veche ca poporul român însuși”, pentru a releva relația indestructibilă între etni­citate și Ortodoxie, continuitatea Ortodoxiei în această vatră strămoșească a Maramu­reșului, la care strămoșii părintelui Radu și-au avut rolul lor. Rezistența ortodoxă a familiei e cu atât mai importantă și demnă de semnalat cu cât, în context de vitregie istorică, unele familii, sub presiune maghiară, au renunțat, îmbrățișând catolicismul.

În această luptă continuă de păstrare a identității naționale și religioase, rolul important al familiei e împărțit cu mănăstirile Peri, Bârsana, Cuhea, care au contribuit la răspândirea cunoașterii de carte, odată cu răspândirea cărților religioase și a Ortodoxiei.

Fratele nostru Mircea, preotul strămutat la Cer este o restituire necesară pentru conturarea și fixarea personalității unui preot român, Mircea Ioan Radu, a cărui faptă culturală se înscrie în descendența ilustră a ascendenților, al căror glas l-a auzit și l-a urmat, continuându-le, în scurta, dar vrednica sa viață, istoria, miturile și idealurile.