Un actor din Galaţi a clădit o „vatră cu dor“ în comuna Şiviţa

▲ Aproximativ 30 de elevi de la Liceul de Artă „Dimitrie Cuclin“ din Galaţi au participat, la sfârşitul săptămânii trecute, la tradiţionala vizită din a doua zi a noului an la Muzeul „Vatra cu Dor“ din comuna Şiviţa ▲ Muzeul a fost clădit de Paul Buţa, cunoscut mascolog şi actor la Teatrul Muzical „Nae Leonard“ din Galaţi, după tradiţiile de la Dunărea de Jos, conform Agerpres ▲ Meşterul le-a povestit adolescenţilor cum i-a venit ideea de a face acest muzeu, care cuprinde o casă tradiţională şi ateliere de olărit, de măşti, de ţesut şi de lemnărie ▲

„Activitatea efectivă a început în 2003, cu finanţare din propriul buzunar. Tot ce am adunat în ani ca să-mi cumpăr un apartament în Galaţi, am investit în acest loc de casă pe care l-am cumpărat, iar casa părăsită am renovat-o. În nebunia mea am crezut că în şase luni o voi inaugura, însă a fost extraordinar de multă muncă, iar lutul nu se usucă atunci când vrei tu, ploaia nu vine atunci când vrei tu şi nici soarele şi atunci a trebuit să o amân doi ani de zile, timp în care am lucrat efectiv împreună cu soţia mea şi cu cei doi băieţi ai mei. Doar câteva femei, pe care le-am chemat să vină şi să lipească, m-au ajutat să facă o faţă frumoasă la pereţii de la casa tradiţională. A ieşi exact cum mi-am închipuit-o în visele mele, începând de la troiţa de la intrarea în curte, făcută dintr-un salcâm aflat la poartă şi până la ultimul colţ, acolo unde mai facem câte un grătar şi bem o ulcică cu vin. Până şi buruienile le-am pus acolo unde ştiam eu că trebuie să crească, lângă colţul de gard“, a spus pentru Agerpres, Paul Buţa. Muzeul cuprinde o gospodărie tradiţională învelită cu stuf, cu cerdac, cu prispă de lut şi cu cele două camere, casa de locuit şi bucătăria. Fiecare dintre ele are instrumentarul adecvat, bucătăria cu coveţile din lemn, unde se frământă pâinea, cu tingirile sau tăvările tradiţionale, în care se face mâncare, cu oalele de lut în care se pune laptele la prins şi se obţine chişleagul tradiţional, sărăriţa din lemn, fundul pe care se răstoarnă mămăliga, linguri de lemn. Are gard de nuiele şi o fântână adâncă de 37 metri în pământ. Bucătăria de vară are cuptorul tradiţional pentru copt pâine, lângă bucătărie fiind atelierul de olărit cu roata olarului, atelierul de lemnărie cu unelte, care astăzi nu mai sunt cunoscute, ca sfredelul şi vranul. Nu există curent electric în nici unul dintre ateliere şi nici în gospodăria tradiţională, lumina fiind furnizată de opaiţ sau lampă cu gaz. Atelierul de ţesut are război de ţesut manual şi o ladă de zestre cum era pe vremuri la fetele de măritat.

În atelierul de olărit, care iniţial a fost un grajd pentru cal şi care a fost trasnsformat după un model tradiţional într-o cameră frumoasă, a fost montată o roată a olarului, pentru că, în judeţul Galaţi, doar la Rădeşti este un centru vechi de olărit, dar care nu mai activează de foarte multă vreme. Actorul îi iniţiază pe copii şi în tainele meşteşugului măştilor, aşa cum a fost şi el învăţat în urmă cu 20 de ani de mama Safta a lui Caramalău, o bătrână din satul Fundenii Vechi, „expertul meu în măşti populare“.

Prosoapele, dăruite de ţărani, pentru troiţă

Paul Buţa spune că o parte dintre obiectele muzeului le-a cumpărat de la bătrânii satelor, iar altele i-au fost dăruite de bătrâni, când „au văzut ce am eu în cap“. A primit prosoape vechi de zeci de ani, cu rugămintea să le pună la troiţă.

Meşterul Paul Buţa spune că a făcut muzeul cu un singur scop: „Am vrut să scot tinerii, copiii, din betoanele de la bloc şi să-i aduc în acest cadru natural care este muzeul viu Vatra cu Dor, din localitatea Şiviţa şi îi spun muzeu viu, pentru că nu suport ideea de muzeu în care vizitatorii să vină să vadă nişte obiecte şi să plece şi să se întrebe: ce-a fost până la urmă?“

Actorul creator de măşti Paul Buţa, recunoscut la nivel intern şi internaţional ca un „autentic mascolog izvorât din matricea spirituală a Moldovei de Jos“, cum spunea reputatul academician Romulus Vulcănescu, a participat la zeci de expoziţii în ţară, dar şi la Paris, Seujon şi Macon - Franţa, Veneţia, Odessa sau Chişinău, conform Agerpres. Este singurul creator de măşti din România reprezentat printr-un alai de 12 măşti la Muzeul Omului din Paris. O parte din măştile sale au fost achiziţionate de muzee din Tulcea, Sibiu, Paris sau se află în colecţii personale din ţară sau străinătate - Germania, Australia, Franţa, Suedia, SUA.