Uniunea Europeană îşi face propriul sistem de ierarhizare a universităţilor

▲ Uniunea Europeană va crea un nou sistem global de clasificare a universităţilor ▲ Proiectul de iniţiere a noului sistem de clasificare a universităţilor se va derula pe o durată de doi ani, urmând a fi implementat din 2011 ▲ În prezent există două clasamente universitare mai importante, dar rivale: Times Higher Education Supplement (THES) din Marea Britanie şi Shanghai Jiao Tong University Academic Ranking of World Universities (SJTU) din China ▲

Uniunea Europeană va crea un nou sistem global de clasificare a universităţilor, în încercarea de a ameliora nivelul universităţilor europene şi pentru a îmbunătăţi puterea economică a Europei.

Clasamentele naţionale ale universităţilor au devenit o practică frecventă din anii 1990, însă, pe măsură ce învăţământul superior a căpătat o dimensiune globală, tot mai mulţi studenţi optând pentru studii în străinătate, s-a dezvoltat tendinţa întocmirii de clasamente globale ale universităţilor, relatează EUObserver.

Aceasta înseamnă că sistemul de clasificare capătă o tot mai mare atenţie din diferite motive: studenţii se folosesc de ele pentru a-şi restrânge lista de opţiuni, instituţiile publice şi private decid ce fonduri să aloce universităţilor în funcţie de poziţia lor în aceste clasamente, universităţile se folosesc de ele pentru a se promova, iar unii politicieni le invocă pentru a da măsura realizărilor sau aspiraţiilor naţionale.

4.000 de universităţi în Europa

În Europa, cele aproximativ 4.000 de instituţii de învăţământ superior au un număr de peste 19 milioane de studenţi şi 1,5 milioane angajaţi. Cu toate acestea, universităţile europene au eşuat în repetate rânduri în încercarea de a ocupa o poziţie de vârf în actualele clasamente mondiale.

Proiectul UE de iniţiere a unui nou sistem de clasificare a universităţilor se va derula pe o durată de doi ani, urmând a fi implementat din 2011.

Un consorţiu germano-olandezo-belgiano-francez denumit CHERPA a câştigat o licitaţie a UE pentru realizarea şi testarea unui sistem alternativ de clasificare a universităţilor din întreaga lume.

Faza de planificare a acestui nou sistem ar fi avut deja loc în a doua jumătate a lui 2009, urmând ca noul clasament european să fie testat în prima jumătate a lui 2010 pe un număr de 150 de universităţi din întreaga lume, pentru început doar din domeniul studiilor tehnice şi economice. Proiectul are un buget de 1,1 milioane de euro.

Două clasamente universitare care contează: THES şi Shanghai

Deşi numărul clasamentelor creşte în fiecare an, în prezent există două clasamente universitare mai importante, dar rivale: Times Higher Education Supplement (THES) din Marea Britanie şi Shanghai Jiao Tong University Academic Ranking of World Universities (SJTU) din China.

Ambele clasificări se întocmesc de la mijlocul anilor 2000 şi în general ambele arată că universităţile americane sunt cu mult înaintea celor din Europa continentală.

În ultimele şase clasamente Shanghai, 17 universităţi americane erau printre primele 20 de universităţi ale lumii, singurele instituţii europene de învăţământ superior din top 20 fiind Cambridge şi Oxford. În acelaşi interval de timp, THES includea în top 20 doar 12 universităţi americane, patru britanice şi, ocazional, una franceză.

Comisia Europeană şi unele dintre statele membre au criticat modul în care se întocmesc aceste clasamente, spunând că sunt foarte părtinitoare şi că „nu redau cu acurateţe natura diversă şi multifuncţională a universităţilor şi a activităţilor lor de cercetare“.

Franţa cere de multă vreme crearea unei alternative europene la actualele sisteme de clasificare, susţinând că actualele criterii de selecţie favorizează instituţiile anglo-saxone de învăţământ superior şi le dezavantajează pe cele franceze sau din alte state europene.

Cercetarea este, deocamdată, cel mai important criteriu al ierarhizării universităţilor

Ierarhizarea Shanghai include 502 instituţii de învăţământ superior, iar Universitatea Babeş-Bolyai (UBB) se află acum în jurul poziţiei 600, ţinta următorilor doi ani fiind să ajungă în poziţia 550, susţine rectorul UBB, prof. univ. dr. Andrei Marga.

Potrivit universitarului clujean, clasificarea Shanghai (Academic Ranking of World Universities) are în vedere un singur criteriu, producţia ştiinţifică per capita, dar acesta este cel mai bun sintetizator al valorii intelectuale a unei personalităţi, instituţii, facultăţi sau catedre universitare.

În privinţa calităţii personalului didactic, clasificarea Shanghai ia în considerare evidenţele Institutului de Standardizare Internaţională (ISI Thomson) din SUA, care, de foarte mulţi ani, clasifică publicaţiile din întreaga lume, aproximativ 10.000 de astfel de apariţii cu caracter ştiinţific fiind grupate în patru categorii distincte.

Un alt indicator este productivitatea ştiinţifică a instituţiei, ce depinde de volumul cercetărilor realizate de fiecare cadru didactic în parte.

Cele 119 universităţi româneşti - de stat şi particulare, autorizate şi acreditate - nu au intrat până în acest moment în clasamentul Shanghai. Rectorul UBB consideră că includerea universităţilor româneşti în ierarhia internaţională nu este uşoară, concurenţa fiind puternică, în care „toţi alergătorii măresc viteza“, conform Agerpres.

În al doilea rând, pentru a intra în prima sută de universităţi din lume trebuie să existe cel mult opt studenţi la un post didactic. În România sunt, în prezent, 22 de studenţi şi se încearcă diminuarea la 20, ceea ce se va face cu un efort financiar considerabil. Apoi trebuie să fie un raport de unu la unu între cadrele didactice şi personalul care sprijină activitatea acestora, respectiv secretariate, administratori etc.

„Accederea în prima sută de universităţi din lume implică, de asemenea, o cheltuieli anuale per student de 30.000 de dolari, iar la o populaţie studenţească de până la 30.000 de studenţi trebuie să fie disponibil un buget anual de 1,5 miliarde de dolari“, arată rectorul UBB.