Construirea unei catedrale este visul oricărui inginer constructor, susține Vasile Crăcăoanu, consilier patriarhal la Sectorul monumente şi construcţii bisericeşti. „Implicarea este sută la sută sufletește, dar și profesională. Când termini Facultatea de Construcții, asta îți dorești cel mai mult, să fii implicat într-un asemenea obiectiv. Este o șansă în viață”, afirmă tânărul inginer. El vorbește despre provocările gigantului proiect, dar și despre momentul potrivit pentru începerea lucrărilor la catedrală, când România traversa o criză în domeniul construcțiilor, iar prin acest proiect mii de oameni au avut asigurat un loc de muncă. Dincolo de toate acestea, „vorbim despre împlinirea unui ideal al românilor, vechi de peste 130 de ani”.
Există un normativ strict pentru execuția unei biserici?
Nu avem un normativ pentru construcția de biserici. Normativul se asimilează cu ceea ce există în acest moment în construcțiile civile. Drept urmare, în perioada de execuție apar situații ce nu au mai fost tratate de ingineri. La o construcție de locuințe sau birouri, toate nivelurile (etajele) sunt la fel. Dacă ai realizat primul nivel, trebuie să le faci pe toate celelalte în oglindă. La o biserică, însă, fiecare nivel și fiecare element trebuie tratate diferit. La această catedrală nu au existat două elemente realizate identic, chiar dacă este o simetrie față de axul principal. De exemplu, pe partea nordică am executat într-un anumit fel, cu anumite etape tehnologice, iar pe partea sudică a fost altfel.
Pe de altă parte, a trebuit să dezvoltăm tehnologii speciale. De exemplu, pentru a executa structura din beton a corpului principal al catedralei, acolo unde se închide corpul principal, la Cota 45 de metri, aveam posibilitatea să venim cu un sistem de eșafodaje, de la Cota 0 până la nivelul arcelor de la Cota 45 de metri, ceea ce ar fi însemnat să folosim mii de metri cubi de schele. O variantă foarte costisitoare. Costul de chirie al acestor schele pe toată perioada execuției ar fi fost de peste 15 milioane de euro. Am căutat altă tehnologie de execuție. Am ajuns la soluția de a face o platformă metalică suspendată la Cota 27, ce a fost ancorată în pereții catedralei, iar eșafodajele au fost montate doar de acolo în sus, până la Cota 45, în zona de corp principal, și până la Cota 61, în zona turlei principale, acolo unde s-au închis pandantivele și a început conturul turlei principale.
Aceasta a fost cea mai mare provocare: construirea platformei metalice tehnologice care a cântărit 1.100 de tone, formată din grinzi cu zăbrele, montată bucată cu bucată și asamblată prin șuruburi pentru a fi ușor de demontat. Până am gândit sistemul, până am analizat dacă construcția catedralei până la Cota 27 poate susține ancorarea lui au fost discuții interminabile între inginerii de șantier și proiectanți, care au trebuit să-și dea acordul pentru montarea provizorie a acestei platforme până la închiderea corpului principal, când am început demontarea ei. Pe zona turlei principale este deja demontată. A mai rămas zona pronaosului și a Altarului, unde demontarea va începe după sfințirea din data de 25 noiembrie.
Cât de legat sunteți de construcția aceasta?
Încă din 2010, de când sunt în acest proiect, prima mea casă a fost aici, la catedrală. Ne începem programul dimineața, pe la 7:00-8:00, uneori și la 6:00, când este nevoie, și Dumnezeu știe când terminăm. Având în vedere că s-a lucrat în trei schimburi, adică nonstop, a fost nevoie de echipa de management și la miezul nopții, și la 1:00 noaptea, ca să verificăm lucrări, pentru a nu bloca munca.
Nimic din ce s-a executat până în acest moment nu a sărit peste etapa de verificare. Nu s-a trecut niciodată la următoarea etapă tehnologică fără verificarea în prealabil a execuției din etapa anterioară. De exemplu, verificarea armăturii înainte de turnarea betonului. Totul se oprește dacă nu putem verifica lucrările la momentul finalizării lor.
Ca inginer, o catedrală faci numai o dată în viață. Implicare este sută la sută sufletește, dar și profesională. Când termini Facultatea de Construcții, asta îți dorești cel mai mult: să fii implicat într-un asemenea obiectiv. Este o șansă în viață. Mai presus, în cazul meu a fost faptul că în 2009 am terminat Facultatea de Construcții și Instalații din Iași, iar în 2010 am fost angajat pe acest proiect. Este mai mult decât își poate dori vreodată un inginer. Au fost oameni cu experiență de o viață în domeniul construcțiilor care nu au avut posibilitatea să lucreze la acest obiectiv, iar unui proaspăt absolvent i s-a dat această șansă.
Aveți conștiința faptului că lucrați la un obiectiv care va deveni foarte important pentru poporul român, în care fiecare dintre noi se va regăsi când îi va trece pragul?
Vorbim de împlinirea unui ideal al românilor, vechi de peste 130 de ani . Cei care au credință și sunt implicați tot timpul vor vedea partea bună a lucrurilor, și anume că s-a ridicat ceva pentru ei. Inevitabil, am avut discuții cu fel de fel de prieteni sau oameni cu care m-am întâlnit în viața personală și care, aflând unde lucrez, s-au întrebat de ce nu se face altceva din acei bani. Având informații din lucrarea în care eram implicat în mod transparent, le-am explicat, iar oamenii aceia și-au schimbat părerea. Nu le venea să creadă.
Am arătat că era cel mai potrivit moment pentru a executa o catedrală, deoarece lucrările au început în momentul când în România era o criză în domeniul construcțiilor. Le-am mai spus că, din 2010 încoace, au lucrat zilnic între 500 și 600 de oameni implicați direct în execuție și alte mii de oameni indirect, în fabrici de betoane, de cărămizi, în transporturi și logistică. Într-o perioadă de criză, ei au avut un salariu asigurat datorită acestui obiectiv. Oamenii aveau la sfârșitul lunii posibilitatea să-și susțină familiile, copiii la școală, la facultate.
Dacă am face acum, în 2018, aceeași catedrală fără a schimba absolut nimic, ne-ar costa aproape dublu. În plus, nu Biserica trebuie să facă spitale, ci sunt alții care au această responsabilitate.
Așa i-am făcut să-și schimbe părerea, încredințându-se că este bine și că vom avea și noi un obiectiv cu care să ne mândrim, ca și alte țări. Noi, ca turiști în țări străine, tot catedrale, biserici și muzee vizităm. Noi avem drept catedrală actuală o biserică datând de la 1600 și ceva, care la evenimente importante nu le permite tuturor oamenilor să stea înăuntru la slujbă.
Toate acestea ar trebui să-i convingă pe oamenii raționali că această catedrală trebuia făcută și trebuie să ne mândrim cu ea că o avem acum.
Cum a fost colaborarea cu Părintele Patriarh în opt ani?
Colaborarea cu Părintele Patriarh a fost extraordinară. Pentru mine, personal, Părintele Patriarh a fost chiar ca un părinte care m-a certat atunci când a fost nevoie. Eram un copil când am ajuns aici, aveam 24 de ani. După zece luni de la angajarea în cadrul Sectorului monumente și construcții bisericești, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel m-a propus pentru cea mai înaltă funcție pe care o poate obține un mirean în cadrul Patriarhiei: cea de consilier patriarhal. Este o responsabilitate care apasă pe umerii mei. Câteodată, tinerețea și entuziasmul și-au spus cuvântul, dar Părintele Patriarh m-a certat. Iar când am făcut lucruri bune, m-a felicitat. Și iată că au trecut opt ani și jumătate.
Părintele Patriarh a procedat la fel cum a făcut regele Carol I, care l-a numit pe inginerul Anghel Saligny să facă, la numai 30 de ani, podul de Cernavodă și pe care, iată, îl pomenim și azi.
O construcție de 120-130 de ani care încă rezistă! Astfel de exemple sunt bine de arătat, ca să-i impulsioneze un pic pe tinerii de azi, care o iau pe căi diferite. Dacă îți dai silința și te implici în ceea ce faci și nu doar te duci la serviciu de dragul salariului, poți ajunge la realizări importante. M-aș apuca de o construcție similară oricând! Acum am și experiență.
Inginerul Anghel Saligny, la inaugurarea podului, a stat sub el într-o barcă împreună cu familia pentru a demonstra că era sigur de rezistența lui.
Încredere în ceea ce faci! Proiectul catedralei a fost respectat în întregime. Proiectanții au fost consultați zi de zi din șantier. Am certitudinea că ceea ce dânșii au proiectat este executat în șantier. (Extras din interviul realizat de Aurel Nicula și pr. Mircea Toma, Radio TRINITAS)
