Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Interviu Panica, „mai periculoasă decât efectele infecției cu coronavirus”

Panica, „mai periculoasă decât efectele infecției cu coronavirus”

Un articol de: Otilia Bălinișteanu - 10 Mar, 2020

Ne aflăm într-un context epidemiologic sensibil, determinat de situația creată de răspândirea coronavirusului, de apariția unor focare chiar în inima Europei, dar și de apariția a numeroase cazuri confirmate și în România. Despre cum văd specialiștii situația în momentul de față, despre eforturile pe care trebuie să le depunem împreună pentru a depăși această perioadă dificilă, despre ce spun studiile legate de noul coronavirus și despre conduita pe care trebuie s-o adoptăm pentru a limita propagarea bolii, am discutat cu prof. univ. dr. Doina Azoicăi, coordonatorul disciplinei de Epidemiologie din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași, președinte al Societății Române de Epidemiologie și președinte al Comisiei de Epidemiologie din cadrul Ministerului Sănătății.

Când și în ce condiții considerați că poate fi declarată epidemie, generic vorbind, într-un anumit teritoriu?

Este un eveniment care trebuie să se bazeze pe niște criterii. În orice an, înregistrăm cazuri de îmbolnăvire în perioada sezonului epidemic de gripă, care, pentru zona noastră și chiar pentru emisfera nordică, începe în luna septembrie și durează până în luna aprilie. În această perioadă, apare la un moment dat o situație caracterizată prin creșterea numărului de cazuri și a numărului de decese, mai mult decât în perioadele precedente, iar mai mult de un anumit procent din cazurile diagnosticate clinic sunt și confirmate de laborator. Trebuie să facem diferențierea între fenomenul epidemiologic uzual, obișnuit, al sezonului epidemic de infecție acută respiratorie și epidemie. În general vorbind, epidemia este declarată atunci când un fenomen de boală, mai ales infecțioasă, este caracterizat printr-o creștere bruscă a numărului de cazuri, cu o concentrare temporală și spațială, iar între cazuri există o legătură.

Din datele pe care le aveți acum, care ar fi consecințele declarării unei epidemii de coronavirus în România?

În primul rând, sunt consecințele medicale. Există riscul ca numărul de cazuri să crească, extinderea fenomenului să fie și în afara Chinei, care este focarul primar, chiar cu toate eforturile extraordinare care s-au făcut din partea întregii lumi ca să limiteze această propagare. Riscul este ca acest fenomen să se extindă pe baza apariției cazurilor, dar nu a cazurilor venite din focare primare (cum ar fi China, Italia), ci de la individ la individ, în zona respectivă.

Riscurile ar mai fi legate și de creșterea numărului de decese. Așa cum s-a demonstrat științific, rata de deces a fost mai crescută la vârste de peste 80 de ani (de 14%), mai scăzută la categoria de vârstă 70-80 de ani (numai de 3,8%) și scade foarte mult pentru celelalte grupe de vârstă. 

Apoi, riscul creșterii vitezei de transmitere. De obicei, într-o epidemie, această transmitere se face „în pată de ulei”, adică de la un individ la altul. Pentru că în cazul coronavirusului nu avem o experiență imunitară anterioară, fiind un virus nou, populația este expusă, practic, 100%. Și nu există o măsură de prevenire prin medicația antivirală sau prin vaccinare. De aceea se consideră că această viteză de propagare poate să fie foarte mare.

Mai există un risc medical, anume ca prin pasajul acesta repetat al virusului, agresivitatea lui să crească, să-și schimbe caracteristicile. În momentul de față, avem de-a face cu un virus respirator, cu o structură nouă față de celelalte tipuri de coronavirus care au circulat și circulă în mod obișnuit sau chiar față de tipurile de coronavirus care au determinat fenomene tot atât de alarmante ca epidemia de SARS din 2002-2003 sau de MERS, din zona Arabiei Saudite, în 2013. Învățăm lecția acum, odată cu apariția acestui virus. 
Există și categoria de consecințe sociale. Așa cum s-a văzut, lipsa unei informări suficiente a dus la instalarea sentimentului de panică. Nu oamenii sunt vinovați pentru asta, fiindcă panica este o reacție fiziologică firească. Vina o poartă cei care nu transmit informația și nu reușesc să creeze acel sentiment de siguranță, de conștientizare a pericolului care există și de care nu putem face abstracție și de promovare a acelor acțiuni utile pentru a diminua efectele acestei situații. Consider că această consecință este mai periculoasă decât efectele infecției cu coronavirus. 

Din fericire pentru noi, reacția autorităților a fost, totuși, foarte rapidă. Au ieșit specialiști, au explicat cu foarte multă probitate profesională toate aspectele situației de la fiecare moment, care diferă ca gravitate și ca evoluție. Și avem metodologii de prevenire și de combatere a îmbolnăvirilor.

A circulat intens zilele acestea, prin noianul de informații vehiculate public, și una pe care aș vrea s-o clarificați. Anume că personalul din spitale nu a fost instruit în mod special pentru situația gestionării îmbolnăvirilor de coronavirus, nu a făcut un curs în acest sens.

În lumea medicală nu toate se fac pe baza cursurilor. Adică nu trebuie să învățăm ceva ce deja trebuie să știm. Însă, vizavi de managementul cazurilor și de aspectele legate de coronavirus, într-adevăr, sunt niște particu­larități. Iar aceste elemente au fost transmise de minister prin metodologii. Corpul medical cunoaște aceste aspecte de background. Adică, într-o infecție acută respiratorie, cu o transmitere foarte rapidă și cu o contagiozitate mare, știe ce măsuri trebuie luate, având în vedere că în fiecare an gestionează situații legate de apariția infecțiilor respiratorii acute. Este o greșeală să spunem că aceste măsuri sunt exclusiv pentru coronavirus; sunt măsuri general valabile. 

Așadar, corpul medical are o pregătire foarte bună, pentru că lucrurile acestea – cum trebuie interpretate situațiile legate de derularea unui fenomen în relație cu infecția acută respiratorie, cum se manageriază aceste cazuri – se învață încă din școala sanitară, din facultatea de medicină, indiferent de specialitate. În plus, corpul medical mai știe ceva: că atunci când metodologii specifice, țintite pentru o anumită problematică, sunt transmise, trebuie să se informeze, și informarea se face fie individual, fie la nivelul spitalului. Nu sunt numai in­formații generale, ci și legate de definițiile de caz: ce înseamnă un caz suspect, un caz probabil, un caz confirmat. Sunt, deci, deja aspecte tehnice. Și peste tot au fost transmise. Este o eroare să spunem că trebuie să facem cursuri pentru asta.

Măsurile de protecție limitează transmiterea virusului

O întrebare care vine dinspre populație: dacă se poartă mască și se respectă igiena mâinilor, nu există, totuși, risc de contaminare pe păr, pe suprafața hainelor pe care le purtăm?

Sigur, riscul de contaminare există. Nu stăm sub un clopot de sticlă, chiar dacă ne punem mască sau ne spălăm pe mâini. Ne deplasăm, ne înconjurăm de oameni sau chiar de obiecte care pot fi contaminate. Nu putem să circulăm în costume de astronauți. Transmiterea se face pe calea aceasta a secrețiilor, secreții nu neapărat de salivă, ci care sunt eliminate din arborele traheo-bronșic, prin strănut, prin tuse productivă. Aceste particule foarte fine pot să înglobeze virusul. Însă măsurile pe care le-ați enumerat sunt absolut necesare pentru limitarea transmiterii. Nu putem să ne lăsăm pe-o ureche și să spunem că, deși ne spălăm pe mâini și purtăm mască, oricum ne putem contamina. Da, se poate, dar într-o probabilitate foarte mică față de situația în care nu ne protejăm.

O altă întrebare de acest tip, apropo și de isteria care s-a creat cu privire la lipsa măștilor din farmacii. Dacă purtăm mască și o aruncăm la gunoi, nu devin aceste pubele focare de infecție?

În primul rând, în această situație, masca nu o poartă toată lumea, ci doar pacientul cu manifestări acute respiratorii, cel care tușește, care strănută, căruia îi curg ochii și nasul. Masca trebuie purtată în mod corect, altfel este o irosire de energie și chiar de bani. În al doilea rând, manipularea măștii trebuie făcută după spălarea prealabilă a mâinilor, iar îndepărtarea măștii trebuie obligatoriu urmată de spălarea mâinilor. Nu se pune mâna pe mască! Se fixează masca, asigurând etanșeizarea sa la nivelul feței și acoperirea piramidei nazale și a gurii, zonele cele mai vulnerabile și mai periculoase în transmiterea acelor particule, iar ulterior nu mai verificăm dacă masca mai este acolo. Trebuie să ne dezvățăm de atitudini reflexe: să punem mâna la nas, la ochi, pentru că secrețiile acestea pot să ne contamineze pe mâini. 

Masca se scoate nu din față, trăgând de ea, ci din spate, scoțând sistemele de fixare. Apoi se pune într-o punguță, se închide acea pun­guță și se aruncă la gunoi. Nu trebuie să exagerăm și să avem această fobie că peste tot colcăie coronavirus dacă am aruncat masca la gunoi. Foarte important este însă ca toate aceste manipulări ale măștii să fie făcute cu grija de a nu contamina suprafețele sau pe cei din jur. 

Persoanele care fac o formă ușoară de boală, în urma contaminării cu coronavirus, se pot trata acasă sau e obligatorie spitalizarea?

În metodologia noastră este foarte bine stipulat că, dacă există o persoană suspectă, care prezintă manifestări respiratorii acute, nicidecum nu va mai frecventa comunitatea; se va izola la domiciliu. Izolarea este benefică și pentru confortul persoanei, care are nevoie de un regim de liniște, de căldură, un mediu care favorizează vindecarea. O alimentație bogată în proteine, în vitamine este, de asemenea, recomandată. În cazul febrei, sunt recomandate alimentele lichide. Dar, dacă persoana respectivă prezintă simptome respiratorii și a venit dintr-o zonă cu focare, se ia măsura carantinării într-un centru. Acestor persoane li se recoltează și produs biologic, în vederea diagnosticării. Diagnosticul nu se face ochiometric sau printr-un test rapid, așa cum prost ne-am obișnuit de la gripă, ci prin metode de biologie moleculară, în anumite laboratoare. Majoritatea cazurilor probabile de la noi au fost investigate prin mijloace de laborator la Institutul „Matei Balș” din București din două motive: pentru acuratețea rezultatelor și pentru că acest laborator este maxim dotat pentru astfel de situații. Carantinarea se face pentru 14 zile în momentul de față, dar probabil că se va extinde la un interval mai mare, după cum sunt relatate acum informațiile științifice. 

Apoi, cazul confirmat trebuie monitorizat în spital, pentru că necesită îngrijiri medicale suplimentare, inclusiv terapie cu antivirale. Deși încă nu s-a demonstrat că sunt 100% eficiente, antiviralele își vor dovedi eficiența; este un virus, va răspunde la antivirale. Problema este să găsim antiviralul cel mai țintit, pentru a avea siguranța că acționează asupra coronavirusului. Până în prezent se cunoaște că această infecție are preponderent manifestări respiratorii ușoare, rar medii și foarte rar grave. Seamănă foarte bine cu gripa. Se poate complica, asemenea oricărei infecții acute respiratorii virale de tip bacterian, și de aceea trebuie o corectă supraveghere și îngrijire a oricărui caz. Nu este minimizat nici un caz, chiar ușor fiind.

„La temperaturi crescute, capacitatea de diseminare și de agresivitate a coronavirusului scade”

Pe ce durată se poate întinde o astfel de epidemie?

E o întrebare foarte grea. Sunt modele matematice în epidemiologie, care dau un răspuns probabil despre cum vor evolua lucrurile. Într-un model matematic probabilistic trebuie să intre niște elemente care să permită calculul: câte persoane sunt infectate deja la momentul când se evaluează situația, care este rata de transmitere a infecției, care este rata de propagare a virusului, care este gradul de contagiozitate a virusului. Sunt niște variabile care pot să se modifice în timp, pentru că vorbim despre un virus nou. Oricum, există o veste care trebuie să ne bucure: în China se înregistrează acum un evident trend descendent al acestui fenomen. SARS-ul, spre exemplu, a avut o evoluție îngrijorătoare de câteva luni, după care, luându-se toate măsurile și manageriindu-se pe tot globul situația acestui coronavirus, s-a stopat și a dispărut. Aici intervin și elementele legate de timp, de eficiența măsurilor de protecție, de probabilitatea să avem cât mai repede răspunsul despre ce antiviral putem să folosim, de condițiile meteo. Vaccin nu putem să avem foarte repede; se estimează că va dura cam un an, astfel încât preparatul vaccinal să fie sigur, să nu apară altă psihoză.

Este adevărat că în condițiile unor temperaturi ridicate acest nou coronavirus ar putea dispărea?

Da, la fel cum se întâmplă cu toate virusurile de acest tip. Sigur, nu putem să spunem că, dacă este cald, nu mai circulă coronavirus. Trebuie îndeplinite anumite condiții de temperatură, de peste 25 de grade. Or, va mai dura până să avem astfel de temperaturi. Oricum, chiar dacă nu se ating aceste temperaturi înalte, la temperaturi crescute, capacitatea de diseminare și de agresivitate a coronavirusului scade.

Responsabilitatea fiecăruia, elementul- cheie în gestionarea situației

Ce măsuri se impun, la momentul acesta, în România, în cazul instituțiilor cu mari aglomerări, cum sunt școlile, universitățile, bisericile, ghișeele de relații cu publicul?

În momentul în care într-o astfel de colectivitate, în structuri mai mici, apare un număr mai mare de cazuri, mai mult de trei, mai mult de cinci, atunci trebuie manageriată acea structură. Trebuie să fim raționali și să luăm măsuri în funcție de situația particulară. Dacă într-o regiune apar astfel de situații, nu putem închide toată țara, pentru că ne blocăm și din punct de vedere social, și din punct de vedere psihologic, și economic. Deci, dacă apare un focar, atunci zona/structura/instituția respectivă este manageriată prin măsuri mai radicale: se închide activitatea, se impun măsuri de decontaminare mai riguroase. Noi, în spațiul public, vorbim acum mai mult de panică decât de responsabilitate. Dar pe primul loc ar trebui să fie elementul responsabilitate în ceea ce privește informarea corectă, aplicarea măsurilor corecte de a ne proteja pe noi înșine și pe cei din jur. Într-o astfel de situație, autoritățile știu ce trebuie făcut și trebuie să fim atenți la ce ne transmit.

Ca o concluzie, ce ar trebui să conști­entizeze populația în situația de față?

În primul rând, că suntem în fața unui fenomen epidemiologic particular. Apoi, să știe că orice situație de acest tip – fie că e vorba de infecții, fie că e vorba despre războaie – nu se rezolvă prin panică și prin haos, ci prin respectarea, cu strictețe chiar, a unor reguli și a unor măsuri elaborate de către structuri autorizate. Al treilea lucru: această situație nu va putea fi oprită de nimic altceva decât de fiecare dintre noi în parte. Suntem foarte implicați și responsabili, fiecare dintre noi, în evoluția acestui fenomen. Propria noastră protecție contează foarte mult, dar e obligatoriu să ne pese și de cei din jur. Urmează spălatul mâinilor, purtarea corectă a măștii de către cei care prezintă afecțiuni respiratorii, evitarea aglomerațiilor și limitarea acțiunilor care implică mobilizarea unor grupuri mari de indivizi.

Trebuie să ne însoțească în această perioadă o anumită înțelepciune, răbdare și calm, adică o abordare nu de un optimism bolnav, ci de un optimism constructiv. Atitudinea contează foarte mult.

Citeşte mai multe despre:   coronavirus