Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei A doua naștere a tatei

A doua naștere a tatei

Un articol de: Ștefan Mitroi - 05 Iun, 2020

S-a întâmplat așa: Era 4 iunie pe lumea aceasta și tata stătea întins în pat cu mâinile pe piept. Mai glumise el și-n alte rânduri, dar niciodată ca atunci!

Vino-ți în fire, omule, zicea mama din prag, refuzând să creadă că lui îi arde de astfel de glume, știind că ea moare de frică văzându-l atât de încruntat și de tăcut!

În vremea asta, bunica aștepta cu burta la gură să-l nască din nou pe tata pe lumea cealaltă.

Dintre toți, doar eu am auzit țipătul pruncului ce se năștea. Celorlalți li s-a părut că sunt bulgări de pământ căzând pe capacul unui coșciug!

Și-au trecut anii, au tot trecut, astfel că tata e astăzi un bărbat tânăr trecut de vârsta de 20 de ani. Doar că e un tată de pământ! Cu toate că sunt mult mai bătrân decât el, atunci când simte că i se face dor de mine, și știu asta luându-mă după dorul meu de el, care nu îmi ascunde niciodată nimic, îmi spune toate secretele lui, atunci, ziceam, îl las pe tata să mă strângă la piept.

Despre asta e vorba în cele câteva minute cât stau lungit pe pământ. El devine, în tot acest timp, om viu, cum a mai fost. Eu, om de țărână, cum o să fiu.

Doamne, ce bine este în brațe la tata! Miroase a grâu dat în pârgă îmbrățișarea lui.

Bunica ne privește din apropiere și râde.

Mama stă cu un snop de maci în brațe, râzând și ea.

Nici o altă zi nu este așa de veselă ca ziua de 4 iunie. Cea mai frumoasă și mai veselă zi tristă de pe lume!