Căsătoria creştină, taina iubirii dintre bărbat şi femeie

Pentru un ortodox, când pronunţă cuvântul familie înţelege legătura dintre un bărbat şi o femeie, binecuvântată prin căsătoria creştină. El ştie că cea mai veche formă de conveţuire umană între bărbat şi femeie este familia. Aceasta are la bază unirea bărbatului cu femeia prin căsătorie. Vocația firească pentru fiecare bărbat și fiecare femeie este să se căsătorească și să aibă copii.

Căsătoria dintre bărbat şi femeie a fost binecuvântată de Dumnezeu în Rai, iar când Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, a venit să mântuiască neamul omenesc, prima minune a săvârşit-o la nunta din Cana Galileei. Astfel, Dumnezeu arată că ce a binecuvântat în Rai binecuvântează şi în lumea aceasta, şi anume căsătoria dintre un bărbat şi o femeie.

În Biserică, legătura firească dintre bărbat şi femeie se sfinţeşte prin Taina Nunţii, astfel luând naştere familia creştină. Ea este rezultatul căutării și găsirii reciproce a celor doi, bărbat şi femeie, în taina iubirii și a unirii lor în Hristos.

În cadrul căsătoriei creştine, bărbatul şi femeia sunt egali, după cum vedem că a stabilit Dumnezeu încă de la creaţie. În cele două relatări din Biblie despre crearea omului (Facerea 1, 27; 2, 21-24) femeia apare egala bărbatului. Potrivit Sfintei Scripturi, bărbatul şi femeia sunt creaţi împreună după chipul lui Dumnezeu: `Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie” (Facerea 1, 27).

Căsătoria creștină are câteva caracteristici: monogamia, sfințenia trupului (ferire de păcat), consacrarea reciprocă (întrajutorare către mântuire) şi nașterea de prunci.

Monogamia presupune căsătoria dintre un bărbat şi o femeie, care, prin Taina Nunţii, se unesc într-un singur trup, după cum ne spune Mântuitorul nostru Iisus Hristos că `va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup. Aşa încât nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă” (Matei 19, 5-6). De la începutul existenţei umane, voia lui Dumnezeu a fost ca unirea dintre bărbat şi femeie să fie exclusivă, în cadrul căsătoriei monogame.

Relatarea creării primilor oameni din Biblie ne arată căsătoria monogamă ca fiind singura ce corespunde voii lui Dumnezeu: `Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; şi, dacă a adormit, a luat una din coastele lui şi a plinit locul ei cu carne. Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam. Şi a zis Adam: Iată aceasta-i os din oasele mele şi carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup” (Facerea 2, 21-24). În cadrul familiei, aşadar, un bărbat nu poate avea decât o singură femeie, poligamia nefiind admisă de Biserică, deoarece Dumnezeu i-a creat lui Adam o singură femeie, şi nu mai multe.

Sfințenia trupului porneşte de la faptul că trupul este templu al Duhului Sfânt şi cel mai bine subliniază acest lucru Sfântul Apostol Pavel când scrie corintenilor: `Fugiți de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârși omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuiește în însuși trupul său. Sau nu știți că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt, Care este în voi, pe Care-L aveți de la Dumnezeu și că voi nu sunteți ai voștri”
(1 Corinteni 6, 18-19).

Consacrarea reciprocă reflectă întrajutorarea la care sunt chemaţi cei doi soţi pentru a ajunge la mântuire, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel: `Căci bărbatul necredincios se sfințește prin femeia credincioasă și femeia necredincioasă se sfințește prin bărbatul credincios” (1 Corinteni 7, 14). Unirea dintre bărbat şi femeie prin Taina Nunţii nu e menită să fie doar o unire trupească, ci şi una sufletească. Datoria bărbatului şi a femeii este să se iubească şi să fie întotdeauna dedicaţi unul celuilalt şi în orice împrejurare, dar mai ales să fie în stare să se jertfească unul pentru celălalt în cadrul căsătoriei creştine.

Cuvântul Sfântului Apostol Pavel este esenţial pentru a înţelege acest lucru: „Aşadar, bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile ca pe înseşi trupurile lor. Cel ce-şi iubeşte femeia pe sine se iubeşte. Căci nimeni vreodată nu şi-a urât trupul său, ci fiecare îl hrăneşte şi îl încălzeşte, precum şi Hristos Biserica” (Efeseni 5, 28-29). Din acest text paulin, soţul înţelege că soţia lui este un trup cu el prin Taina Nunţii şi că trebuie să o iubească ca pe sine însuşi, urmând modelul de iubire al Mântuitorului nostru Iisus Hristos faţă de Biserica Sa, pe care a întemeiat-o prin jertfa Lui de pe Cruce. Soţul se jertfeşte pentru soţia sa şi pentru copiii săi, face acest lucru din iubire, pentru că ştie că adevărata iubire izvorăşte din starea de jertfă, după cum şi soţia se jertfeşte pentru el şi copii tot din iubire.

Nașterea de prunci reprezintă împlinirea poruncii divine de la Creaţie dată primilor oameni: `Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi” (Facerea 1, 28), ea aduce şi mântuire mamei, după cum spune Sfântul Apostol Pavel: `Dar ea se va mântui prin naștere de fii, dacă va stărui, cu înțelepciune, în credință, în iubire și în sfințenie” (1 Timotei 2, 15).

Scopul căsătoriei creştine este în primul rând mântuirea celor doi prin ajutor reciproc, naștere de copii și ferire de desfrânare. Sfântul Apostol Pavel arată căsătoria ca fiind necesară ca pază contra desfrânării: `Dar din cauza desfrânării, fiecare să-și aibă femeia sa și fiecare femeie să-și aibă bărbatul său” (1 Corinteni 7, 2).

Nu trebuie să uităm că ţinta existenţei noastre pe acest pământ, fixată prin Botez, este mântuirea, de aceea prin căsătoria creştină bărbatul şi femeia merg împreună pe calea mântuirii. Ei se roagă unul pentru celălalt plini de credinţă în Hristos şi fac faptele bune ale milei creştine, dar mai ales nu uită să împlinească ceea ce au promis la Taina Sfintei Cununii, că vor păstra legătura lor curată şi neîntinată.

În concluzie, căsătoria creştină este taina iubirii dintre bărbat şi femeie, ce se obiectivează în iubirea lui Dumnezeu, Care l-a creat pe om bărbat şi femeie după chipul Său. Putem spune că liantul în cadrul căsătoriei creştine este iubirea dintre soţi raportată la iubirea lui Dumnezeu, unitatea căsătoriei întemeindu-se pe iubirea dintre soţ şi soţie.